Legea nr. 218/2002, art. 27 alin. (2)
Competenţă specială în ce priveşte efectuarea urmăririi penale şi judecata există doar în cazul infracţiunilor comise de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
în ce priveşte celelalte categorii de poliţişti (care nu au calitatea cerută de lege), cauzele care au ca obiect infracţiuni comise de aceştia urmează a fi cercetate şi judecate potrivit regulilor de drept comun, competenţa fiind stabilită conform normelor de procedură penală obişnuite!
Sentinţa penală nr. 8/F din 11 mai 2005 -L.P.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 16 iulie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul R.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 247, art. 31, raportat la art. 289 alin. (1), şi art. 291 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, şi trimiterea cauzei la Judecătoria Braşov pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen., conform prevederilor art. 279 alin. (2) lit. a) C. pen.
Prin rezoluţia din data de 5 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a respins plângerea formulată de petenţii V.I. şi V.V. împotriva rezoluţiei din data de 16 iulie 2004, soluţia fiind considerată legală şi temeinică.
La data de 26 august 2004, s-a înregistrat la Judecătoria Braşov, sub numărul 3131/2004, plângerea petenţilor V.I şi V.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 2990/2004, Judecătoria Braşov a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pen., plângerea formulată, constatând că este nefondată.
Prin decizia penală nr. 212/2005, Tribunalul Braşov a admis recursurile declarate de petenţi, a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei (ridicată anterior din oficiu de instanţă) şi, în baza art. 42 C. proc. pen., coroborat cu art. 64 şi art. 14 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 360/2002, a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, Secţia penală.
S-a reţinut că cel puţin una din infracţiunile pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză este în legătură cu serviciul, respectiv art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), actele premergătoare fiind efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, potrivit art. 64 alin. (2), combinat cu art. 14 pct. 1 lit. e) din Legea nr. 369/2002.
Potrivit art. 64 alin. (1) din legea arătată mai sus, competenţa de a judeca infracţiunile săvârşite de poliţişti revine curţilor de apel pentru infracţiunile comise de către ofiţerii de poliţie până la gradul de comisar şef inclusiv.
Această lege privind Statutul poliţistului a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 24 iunie 2002, anterior datei formulării plângerii penale şi efectuării primului act premergător în cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi verificând competenţa instanţei în soluţionarea prezentei cauze, curtea a constatat că nu este competentă din punct de vedere material să procedeze la judecata plângerii ce formează obiectul dosarului, pentru următoarele considerente:
Temeiurile de drept invocate de Tribunalul Braşov pentru soluţia de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel Braşov sunt incorecte, art. 64 din Legea nr. 360/2002, ce stabilea o competenţă specială în ce priveşte efectuarea supravegherii urmăririi penale şi judecarea în fond a infracţiunilor săvârşite de poliţişti, nemaifiind în vigoare la data judecării cauzei.
Legea nr. 281/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din
1 iulie 2003) a abrogat expres, prin art. V, acest text şi, totodată, a modificat art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Astfel, alin. (2) stabileşte că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare. De asemenea, alin. (3) stipulează că infracţiunile săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecată în primă instanţă de tribunal, curte de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de gradul profesional al poliţistului.
Potrivit art. IX din anexă, Legea nr. 281/2003 a intrat în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României şi a fost pusă în aplicare diferenţiat: dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia de la data intrării în vigoare a legii, iar toate celelalte dispoziţii din 1 ianuarie 2004.
în consecinţă, modificările legislative menţionate au stabilit, începând cu data de 1 ianuarie 2004, o competenţă specială în ce priveşte efectuarea urmăririi penale şi judecata doar a infracţiunilor comise de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
în ce priveşte celelalte categorii de poliţişti (care nu au calitatea cerută de lege), cauzele care au ca obiect infracţiuni comise de aceştia urmează a fi cercetate şi judecate potrivit regulilor de drept comun, competenţa fiind stabilită conform normelor de procedură penală obişnuite (Titlul II din partea generală a Codului de procedură penală, Capitolul VIII din Titlul I al părţii speciale), neexistând nici o altă dispoziţie normativă derogatorie.
Totodată, trebuie precizat că normele de procedură penală sunt de imediată aplicare, ele fiind aplicate de îndată, dacă nu există dispoziţii tranzitorii exprese.
în prezenta cauză, plângerea penală a fost formulată de petenţi la data de 24 mai 2004, împotriva numitului R.I.G., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 31, raportat la art. 289 alin. (1), art. 291 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
Potrivit adeverinţei nr. 41/2005, numitul R.I.G. are calitatea de comisar şef în cadrul I.P.J. Braşov, Serviciul Management şi Resurse Umane, şi nu face parte din poliţia judiciară.
în aceste condiţii, s-a constatat că în cauză nu poate fi vorba de o competenţă specială, după calitatea persoanei, a instanţelor de judecată, ci aceastea urmează a fi stabilită conform normelor obişnuite de procedură.
Infracţiunile reclamate sunt de competenţa judecătoriei (pentru primele trei urmărirea penală efectuându-se de către procuror), astfel că, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., instanţa competentă să se pronunţe asupra plângerii ce formează obiectul cauzei este Judecătoria Braşov, instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă (astfel cum s-a şi judecat iniţial cauza, hotărârea tribunalului fiind nelegală).
Prin urmare, Curtea de Apel Braşov şi-a declinat, în baza art. 42
C. proc. pen., competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, singura instanţă competentă să soluţioneze în fond cauza.
Notă: Prin decizia nr. 8 din 24 octombrie 2005 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 123 din 9 februarie 2006, s-a stabilit că, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu.
