Legea 360/2002 şi O.U.G. nr.150/2002Cadrele militare şi poliţiştii nu fac parte din categoriile de persoane excluse de la obligaţia cu caracter general de a plăti contribuţie la formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.Cadrele militare şi poliţiştii nu sunt îndreptăţiţi la plata primelor de concediu pe anii 2004 şi 2005, deoarece plata acestui drept a fost suspendată.Cadrele militare şi poliţiştii sunt îndrituiţi să beneficieze de sporul de fidelitate stabilit prin O.G. nr.38/2003 pentru anul 2005.Decizia nr. 283/4 aprilie 2006- Curtea de Apel Ploieşti * Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale
Reclamanţii SE ş.a. au chemat în judecată pârâţii Inspectoratul General de Poliţie, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Prahova, Ministerul de Interne, Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, pentru a fi obligaţi la plata sumelor actualizate în raport de inflaţie până la data plăţii, reprezentând contribuţia de 7 % din salariul brut lunar la asigurările de sănătate, indemnizaţia de conducere pentru perioada 1 ianuarie 2004 până în prezent şi sporul de fidelitate cuvenit reclamanţilor pe anul 2005, dispunându-se totodată sistarea contribuţiei de 7 %, începând de la data plăţilor şi pentru viitor.
În motivarea acţiunii au susţinut reclamanţii că dispoziţiile Legii 145/1997 ca şi prevederile Ordinului nr.74/2000 al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate impune obligaţia plăţii unei contribuţii de 7 % şi respectiv de 6,5 % din salariul brut lunar al salariaţilor, dar aceste dispoziţii nu le sunt aplicabile reclamanţilor, ci prevederile Legii nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului, care constituie cadrul legal al activităţii reclamanţilor în calitatea deţinută de poliţişti şi care stabilesc un regim juridic distinct cu privire la contribuţia de 7 % şi respectiv 6,5 %, act normativ ce constituie o lege organică potrivit căreia poliţiştii sunt scutiţi de plata unei astfel de contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi beneficiază de gratuitatea asistenţei medicale şi medicamentelor.
Se mai susţine de către reclamanţi că deşi prin art.37 alin.2 din O.G. nr.38/2003, poliţiştii sunt îndrituiţi la plecarea în concediul de odihnă să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, nu li s-au plătit aceste drepturi băneşti şi nici sporul de fidelitate cuvenit, ceea ce impunea plata de către pârâţi a acestor drepturi băneşti, tot în valoarea actualizată, în raport de evoluţia inflaţiei.
Pârâţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, susţinând,în esenţă, că reclamanţii nu beneficiază de scutirea plăţii contribuţiei la asigurările de sănătate faţă de prevederile O.U.G. nr.150/2002 privind sistemul asigurărilor de sănătate, prin care nu se prevede că poliţiştii şi militarii sunt scutiţi de plata contribuţiei în litigiu, cum sunt alte categorii de persoane expres şi limitativ prevăzute de lege.
Referitor la prima de concediu s-a susţinut de către pârâţi că plata acesteia a fost suspendată până la 31 decembrie 2004 prin Legea nr.507/2003, situaţie în care nu pot fi obligaţi la plata acestor sume ca şi sporului de fidelitate, faţă de dispoziţiile art.2 alin.1 din O.U.G. nr.118/2004 conform cărora aplicarea prevederilor O.G. nr.38/2003 a fost suspendată pentru anul 2005.
Pârâţii au invocat excepţii procedurale.
Astfel, Inspectoratul General al Poliţiei a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât reclamanţii sunt salariaţi ai Inspectoratului judeţean de Poliţie Prahova, care are personalitate juridică şi care efectuează toate plăţile pentru poliţiştii arondaţi acestuia, aceeaşi excepţie fiind invocată şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
O excepţie de aceeaşi natură a fost invocată şi de către ceilalţi pârâţi, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, susţinând că aceasta nu efectuează astfel de plăţi, iar pârâta Casa OPSNAJ a susţinut că între aceasta şi reclamanţi nu au existat raporturi juridice în baza cărora să poată fi obligată la restituirea sumelor pretinse direct de reclamanţi.
Totodată, a fost invocată prescripţia acţiunii reclamanţilor de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, pentru drepturile băneşti pretinse de reclamanţi prin acţiune, anterior datei de 1 august 2002, fiind astfel incidente dispoziţiile Decretului nr.167/1958.
Intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, deoarece acesta a virat în contul acesteia a contribuţiei în litigiu, situaţie în care nu mai poate fi obligată la restituirea acesteia, solicitând în final ca în cazul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe care a invocat-o şi eventuala admitere pe fond a acţiunii, să se admită cererea şi să fie obligată chemata în garanţie la virarea către pârât a sumelor solicitate de reclamanţi.
Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova a invocat şi excepţia autorităţii lucrului judecat referitor la capătul de cerere privind restituirea sumelor reprezentând contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate, întrucât între părţi, a avut loc anterior un alt proces cu acelaşi obiect, pronunţându-se sentinţa nr.997/1 octombrie 2003, rămasă irevocabilă.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr.961 din 2 noiembrie 2005 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada anterioară datei de 1 august 2002, respingând ca prescrisă acţiunea pentru această perioadă, a respins celelalte excepţii şi cererea de chemare în garanţie, iar acţiunea a fost respinsă pe fond ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive că pârâţii au această calitate faţă de posibilitatea admiterii acţiunii reclamanţilor care au posibilitatea să se îndrepte împotriva celorlalte două pârâte, iar în legătură cu prima de concediu, plata acesteia a fost suspendată pentru anii 2004 şi 2005, conform prevederilor Legilor nr.567/2003 şi nr.511/2004, până la data de 31 decembrie 2005, situaţie similară constatându-se şi pentru sporul de stabilitate de 20 % cuvenit reclamanţilor pentru perioada începând de la 1 ianuarie 2005.
Faţă de respingerea acţiunii principale se impune respingerea şi a cererii de chemare în garanţie, reţine instanţa de fond.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanţii, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Criticând hotărârea atacată reclamanţii au susţinut că aceştia nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate, faţă de prevederile Legii nr.360/2002 ce constituie o lege organică şi potrivit căreia reclamanţii beneficiază de gratuitate pentru asigurarea asistenţei medicale şi medicamentelor, iar practica judiciară a statuat că poliţiştii şi militarii nu datorează contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea de Apel Galaţi, care a admis acţiunea prin care s-a constatat nelegalitatea H.G. nr.677/2003.
Instanţa de fond a procedat greşit şi prin respingerea acţiunii având ca obiect prima de concediu la valoarea actualizată, ca şi plata sporului actualizat de fidelitate începând de la 1 ianuarie 2005, întrucât suspendarea acestora nu este constituţională.
Curtea, analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză a constatat că recursul este fondat.
Referitor la contribuţia la plata asigurărilor de sănătate potrivit dispoziţiilor art.4 şi 12 lit.g din Ordonanţa Guvernului nr.150/2002 modificată a fost instituită obligaţia generală a asiguraţilor – persoane fizice şi juridice – de a achita această contribuţie la fondul constituit pentru astfel de asigurări.
Excepţiile de la principiul contribuţiei obligatorii la acest fond al asigurărilor sociale de sănătate, au fost reglementate succesiv în art.6 din Legea nr.145/1997 şi în art.6 alin.(1) lit.a)-i) din Ordonanţa Guvernului nr.150/2002, în cuprinsul cărora nu sunt menţionate cadrele militare şi poliţiştii, scutirile de plată nu se regăseau nici anterior în art.55 din Legea nr.145/1997.
Aşadar, cadrele militare şi poliţiştii nu fac parte din categoriile de persoane excluse de la obligaţia cu caracter general de a plăti contribuţie la formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi deci aceştia au obligaţia plăţii contribuţiei lunare stabilite pentru constituirea acestui fond.
Faptul că poliţiştii beneficiază conform prevederilor H.G. nr.270/1999, 677/2003 şi Legea nr.360/2002, de gratuitate la asistenţă medicală, medicamente şi proteze, nu le conferă acestora şi înlăturarea obligaţiei de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, reglementările legale fiind distincte sub acest aspect.
De altfel, în sensul celor de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat aceasta prin decizia în interesul legii nr.III din 16 ianuarie 2006 (publicată în Monitorul Oficial partea I nr.284/29.III.2006).
Nu este fondat nici motivul de recurs cu privire la plata primei de concediu, întrucât această plată a fost suspendată în mod expres prin Legea nr.567/2003 pentru anul 2004, menţinută apoi şi pentru anul 2005 prin Legea nr.211/2004, aşa cum în mod corect prima instanţă a respins şi acest capăt de cerere.
În legătură însă cu cel de-al treilea capăt de cerere din acţiunea reclamanţilor, având ca obiect sporul de fidelitate pentru anul 2005, în mod greşit a fost respins de către instanţe de fond întrucât suspendarea plăţii unor astfel de drepturi nu a avut loc pentru anul 2005.
În atare situaţie reclamanţii sunt îndrituiţi să beneficieze de sporul de fidelitate stabilit prin O.G. nr.38/2003 pentru anul 2005, capăt de cerere care a fost greşit respins de către prima instanţă.
Aşa, fiind, Curtea a admis recursul în baza art.304 şi 312 Cod procedură civilă, a modificat în parte sentinţa şi pe fond a admis în parte acţiunea obligând pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General de Poliţie şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova la plata drepturilor băneşti actualizate reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005 către reclamanţi, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
