Tribunalul IALOMIŢA Sentinţă civilă nr. 1736 F din data de 14.05.2013
Reclamantul B.L. a chemat în judecată pârâtul I.P.J. IALOMITA solicitând pe cale judecătorească obligarea acestuia să-i achite contravaloarea ajutoarelor salariale cuvenite cu ocazia pensionării pentru limita de vârstă.
Potrivit art. 20 pct.1 și 2 Anexa VII, Secțiunea a 3-a din Legea-Cadru nr. 284/2010 se stabilește că polițiștii , la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea în muncă efectivă ca polițist, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avut în luna schimbării poziției de activitate.
De asemenea, același personal căruia raporturile de serviciu i-au încetat, cu dreptul la de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas întreg până la limita de vârstă de pensionare, de un ajutor egal cu două solde/salarii ale funcției de bază.
Potrivit art. 13 alin.1 din Legea nr.285/2011, în anul 2011 (an când reclamantul a ieșit la pensie), dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor la ieșirea la nu se aplică.
Nu poate fi primită nici invocarea de către reclamant a faptului că dispozițiile din art. 13 din Legea nr. 285/2011 încalcă prevederile art. 1 al protocolului la Convenție, creanța solicitată de acesta reprezentând un bun ocrotit de Convenție, bun care stabilit prin Legea nr. 284/2010 i-a creat acestuia o speranță legitimă de a-l vedea concretizat.
Cu privire la aceste invocări, instanța urmează a le respinge, întrucât în practica CEDO s-a stabilit pe de o parte că acordarea unor drepturi este legitimă pentru beneficiar atât timp cat legislația care o consacră nu se schimbă ( cauza KECHKO contra Ucrainei din 08.11.2011 și cauza ESKELINEN contra Finlandei din 19.04.2007), iar pe de alta parte, faptul că nu este consacrat de Convenție dreptul a primi în continuare, într-un anumit cuantum, un beneficiu social, cum ar fi cel solicitat de reclamant (cauza LELAS contra Croatiei din 20.05.2010).
Așadar, invocarea speranței legitime în cazul de față nu poate fi primită cât timp Convenția apără un drept și nu cuantumul acestuia, mai ales în materia ajutoarelor unde statul se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce privește politica sa în acest domeniu.
