Lipsa de interes în promovarea unei acţiuni în constatarea grupei de muncă, în condiţiile în care angajatorul a certificat această situaţie prin menţiunile din carnetul de muncă. Contracte de muncă


Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr. 7554 din 3 noiembrie 2011 a respins ca lipsita de interes actiunea civila formulata de reclamanti. Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca fiecaruia dintre reclamanti i-a fost recunoscuta de catre angajator grupa superioara de munca pentru perioada lucrata în intervalul de timp 01.08.1979- 01.04.2001, iar potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990 (care reprezinta actul normativ ce reglementeaza încadrarea în grupe de munca în vederea pensionarii), dovedirea perioadelor de activitate desfasurate în locurile de munca si activitatile ce se încadreaza în grupele I si II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrarii acestora în carnetul de munca potrivit metodologiei de completare a acestuia. În momentul de fata, practic fiecare dintre reclamanti detine documentul prevazut de lege, si anume art.15 din Ordinul 50/1990 pentru recunoasterea grupei de munca, astfel încât îi lipseste interesul în a promova o actiune civila prin care se tinde la obtinerea aceluiasi rezultat. Art.109 Cod procedura civila stabileste ca orice persoana care pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere în fata instantei, iar reclamantul trebuie sa dovedeasca un interes în momentul promovarii acestei cereri. Interesul reprezinta folosul practic urmarit de cel care pune în miscare actiunea civila, iar în speta de fata folosul practic este reprezentat de dovedirea perioadelor de activitate desfasurate în locuri de munca ce se încadreaza în grupa I de munca, aspect care este deja obtinut prin înscrierea în carnetul de munca a perioadelor lucrate si a procentului. Cum legea în materie, si anume art.15 din Ordinul nr.50/1990 stabilesc ca aceasta dovada a perioadei lucrate în grupa superioara de munca se face în primul rând cu înscrierea în carnetul de munca, iar aceasta dovada a fost deja administrata în cazul reclamantilor, reclamantilor le lipseste în mod evident interesul de a formula o noua cerere pentru obtinerea aceluiasi rezultat.

Este astfel lipsit de interes atât capatul de cerere având ca obiect constatarea încadrarii în grupa de munca, a aspectului ca aceste perioade reprezinta stagiul de cotizare în conditii speciale de munca, dar si capatul de cerere referitor la obligarea angajatorului la emiterea unei adeverinte privind aceste aspecte, reclamantii obtinând deja recunoasterea acestor aspecte prin înscrierile din carnetele lor de munca. Nu pot fi retinute sustinerile reclamantilor referitoare la faptul ca noua lege (legea nr.263/2010 si normele de aplicare) conditioneaza recunoasterea perioadelor lucrate în grupe de munca de existenta unei adeverinte tip, deoarece legea noua guverneaza sub acest aspect numai situatiile nascute sub imperiul sau, fara a aduce atingere situatiilor nascute sub imperiul legii vechi (în situatia data, Ordinul nr.501990), în caz contrar legea noua retroactivând, ceea ce este contrar principiului neretroactivitatii legii si normelor constitutionale.

În consecinta, pentru considerentele mentionate, instanta a respins ca lipsita de interes actiunea civila promovata de catre reclamanti în vederea recunoasterii grupei superioare de munca.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii.

Prin motivele de recurs se arata ca în mod incorect instanta a solutionat pricina pe calea unei exceptii ce a fost ridicata din oficiu fara a analiza în niciun mod împrejurarile concrete care au determinat formularea actiunii având cele doua capete de cerere.

În mod nejustificat a retinut a fi suficiente înregistrarile în carnetele de munca, atât timp cât Casa Judeteana de Pensii solicita eliberarea adeverintelor si respectarea cerintelor din adresa nr.588/05.08.2011.

Reclamantii justifica interes în promovarea acestei actiuni si nu pot fi sanctionati prin neluarea în calcul a înregistrarii în carnetul de munca a perioadelor lucrate în grupa I de munca si neasimilarea acestora în conditii speciale de munca potrivit Legii nr.263/2010 ca urmare a neeliberarii adeverintelor în conditiile solicitate de Casa, atâta timp cât încadrarea în grupele de munca s-a facut conform legii, platindu-se contributiile la asigurarile sociale de stat corespunzatoare potrivit legii, dar s-a omis de catre pârâta întocmirea documentelor solicitate de pct.15 alin.2 din Ordinul 50/1990.

Solicita admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept invoca dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 si art.3041 cod pr.civila.

Intimata – pârâta a formulat întâmpinare prima care a aratat ca unitatea a achiesat la pretentiile reclamantului înca de la primul termen de judecata, astfel ca este de acord si cu solicitarea recurentului din cererea de recurs.

Examinând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond, în carnetele de munca depuse la dosar au fost consemnate conditiile de munca, respectiv încadrarea activitatii desfasurate de reclamanti în perioade anterioare datei de 01.04.2001 în grupa I de munca si procentul din timpul normal de lucru în care munca prestata s-a încadrat în aceste conditii.

Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate în locurile de munca si activitatile ce se încadreaza în grupele I si a II-a de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrarii acestora în carnetul de munca, potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, “carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeasi unitate, vechimea în functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta”.

În aceste conditii, reclamantul nu justifica un interes actual prin promovarea unei actiuni ce tinde la obtinerea recunoasterii desfasurarii unei activitati într-o grupa superioara de munca, câta vreme exista mentiuni exprese în carnetul de munca prin care ar putea dovedi aceasta încadrare , în eventualitatea în care ar urmari obtinerea unui drept de asigurari sociale.

De altfel si Legea nr. 263/2010 reglementeaza la art. 159 (1) modalitatea de dovedire a vechimii în munca, astfel:

“Pentru perioadele prevazute la art. 16 lit. a) si art. 17, dovada vechimii în munca, a timpului util la pentru agricultori si a duratei de asigurare, realizata pâna la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de munca, carnetul de asigurari sociale sau cu alte acte prevazute de lege.

Art. 17 alin. (1) din aceeasi Lege se refera expres si la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în munca suplimentara acordata în baza legislatiei anterioare datei de 01.04.2001 pentru grupele I si a II-a de munca, astfel:

“Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentara la vechimea în munca sau la vechimea în serviciu acordata în baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a (…)”.

Una dintre conditiile de exercitiu ale unei actiuni civile este aceea ca reclamantul sa justifice un interes legitim, juridic, interesul sa fie nascut si actual, personal si direct. Interesul invocat de reclamantii din cauza de fata l-a reprezentat sustinerea ca unii salariati ai unitatii au întâmpinat greutati în ceea ce priveste pensionarea. Sustinerea aceasta nu justifica existenta unui interes nascut si actual în promovarea unei actiuni în constatare, cu atât mai mult cu cât mentiunile din carnetele de munca si atitudinea procesuala constanta a angajatorului a fost aceea de achiesare la sustinerile reclamantilor.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, Curtea a respins recursul.