Nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară. Descrierea faptei. înlăturarea apărărilor date de salariat în timpul cercetării disciplinare


Sancţiunea nulităţii deciziei de sancţionare disciplinară intervine în cazul în care continutul deciziei este deficitar sub aspectul descrierii faptei.

Descrierea faptelor reţinute în sarcina salariatului sancţionat disciplinar trebuie să permită înţelegerea faptelor calificate drept abateri disciplinare, fără a fi avute în vedere fapte şi explicaţii exterioare deciziei de sancţionare disciplinară.

Enunţul eliptic al angajatorului – organizarea defectuoasă a unei echipe, atribut al unei funcţii de conducere – nu permite înţelegerea acţiunilor sau inacţiunilor săvârşite, fiind necesară lecturarea şi a altor documente pentru a se putea aprecia asupra faptei imputate, or completarea menţiunilor din decizia de sancţionare nu este permisă.

Apărările formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare trebuie prezentate în decizia emisă de angajator succint, dar în aşa fel încât să permită instanţei înţelegerea motivelor pentru care respectivele apărări nu au fost considerate pertinente, de natură a înlătura caracterul de abatere disciplinară a faptei sau răspunderea disciplinară.

C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. muri. şi asig. soc., dec. nr. 2703/R din 4 aprilie 2012, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 5288/23.05.2011, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de contestatorul F.Ş. şi a anulat decizia nr. 845/19.07.2010 emisă de intimata C.N.T.A.R. T. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că la data de

19.07.2010 intimata a emis decizia nr. 845 prin care a dispus, în temeiul art. 263 alin. (1) şi (2), art. 264 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) C. muncii, art. 40 alin. (3) şi (5) din Statutul companiei şi art. 9 alin. (1) din CCM pe anul 2008-2009, aplicarea sancţiunii avertismentului scris. S-a reţinut în sarcina contestatorului că a organizat defectuos echipa OCC privind modul de informare a superiorilor referitor la incidentele în care sunt implicate avioanele CT (cursa TLV din data de 16.06.2010; cursa MAD din 17.06.2010), cât şi încălcarea solicitării directorului general al companiei T. de a fi constant informat cu privire la orice iregularitate sau întârziere de peste o oră a curselor T.

în drept, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 263 C. muncii, „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.

De asemenea, art. 267 C. muncii prevede: „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fară un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fară efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (4) în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”, iar potrivit art. 268, „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. (3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. (5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării”.

Analizând cuprinsul deciziei nr. 845/19.07.2010 emisă de intimată şi actele care au stat la baza acesteia, Tribunalul a apreciat că aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Astfel, angajatorul nu a arătat în decizia de sancţionare fapta ce se impută salariatului, elementul material al faptei reţinute ca abatere disciplinară care să presupună implicarea directă în săvârşirea ei, formulările utilizate fiind generice. Simpla referire în decizia de sancţionare la organizarea defectuoasă a echipei OCC şi încălcarea solicitării directorului general de fi informat cu privire la orice iregularitate sau întârziere nu este de natură a complini cerinţa legii. Prin „descriere” nu se poate înţelege enumerare sau enunţare, ci prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a normelor de disciplină a muncii săvârşită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din CIM. Din descrierea faptei trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu vinovăţie de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, pentru a permite angajatului să-şi formuleze apărări, iar instanţei să exercite controlul prevăzut de art. 268 alin. (5) C. muncii. în cauză, era necesar ca intimata să menţioneze în concret ce activităţi şi măsuri trebuiau întreprinse de contestator, iar acesta le-a omis, astfel încât să rezulte în mod clar în ce a constat inacţiunea care constituie elementul material al faptei calificată abatere disciplinară.

Pe de altă parte, Tribunalul a observat că decizia nr. 845/19.07.2010 emisă de intimată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator, la art. 2 al deciziei fiind preluat doar conţinutul art. 9 alin. (1) lit. a) din R.O.I..

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Tribunalul a dispus anularea deciziei nr. 845/19.07.2010 emisă de intimată. S-a apreciat că, în măsura în care se constată neîndeplinirea condiţiilor de legalitate ale deciziei de sancţionare, independent de realitatea faptelor imputate salariatului, reţinute ca abateri disciplinare, cercetarea temeiniciei deciziei nu se mai impune.

împotriva acestei hotărâri, intimata C.N.T. SA a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 304′ C. proc. civ., Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta a argumentat în drept motivele de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a interpretat

greşit un act juridic dedus judecăţii, schimbând astfel natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

în limita acestui motiv de recurs, Curtea notează că este susceptibilă de modificare acea hotărâre judecătorească pronunţată cu nesocotirea unui act juridic civil, în sens de convenţie, conform art. 942 şi urm. C. civ., indiferent dacă este bilaterală sau unilaterală. Este vorba însă de interpretarea actului în sine, după regula instituită de art. 969 C. civ. sau a clauzelor contractuale care, atunci când sunt confuze, echivoce sau contradictorii, trebuie interpretate după regulile prevăzute de art. 978-979, art. 980 şi art. 983-984 C. civ. Aşadar, instanţa ar fi culpabilă dacă nu aplică convenţia părţilor, ce are valoare de lege pentru acestea, schimbând natura juridică a actului încheiat sau, eventual, ignorând sau modificând clauzele contractuale, dându-le un alt înţeles decât cel convenit de părţi.

în cauză, această situaţie nu se regăseşte, Tribunalul analizând actul juridic contestat fară a-i schimba natura juridică de decizie de sancţionare disciplinară. Elementele obligatorii ale unei astfel de decizii, analizate de tribunal prin raportare la dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. muncii în vigoare la data emiterii actului şi criticate în recurs, vor fi cercetate de Curte în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, prima critică vizează respectarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii la emiterea deciziei, şi anume descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.

în legătură cu această cerinţă, impusă angajatorului sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei emise, este de observat că formularea legiuitorului este suficient de generală şi de succintă în acelaşi timp, lăsând libertatea angajatorului de a prezenta, astfel cum consideră de cuviinţă, fapta săvârşită cu vinovăţie de salariat în legătură cu munca şi care a fost calificată drept abatere disciplinară. Obligaţia va fi considerată îndeplinită numai în măsura în care descrierea permite instanţei de judecată învestite cu controlul de legalitate să perceapă elementele concrete ale acţiunii ori inacţiunii săvârşite de salariat, ca şi pe cele de loc, mod şi timp în care au avut loc faptele.

în art. 1 al deciziei nr. 845/19.07.2010 s-a arătat că salariatul F.E., şeful Departamentului Control Operaţiuni din cadrul Direcţiei Operaţiuni Zbor, a săvârşit următoarele abateri disciplinare „organizarea defectuoasă a echipei OCC privind modul de informare al superiorilor referitor la incidentele în care sunt implicate avioanele companiei T. (cursa TLV din data de 16.06.2010; cursa MAD din 17.06.2010), cât şi încălcarea solicitării directorului general al Companiei T. de a fi informat constant cu privire la orice iregularitate sau întârziere de peste o oră a curselor T.” în acord cu opinia primei instanţe, Curtea consideră că enunţul angajatorului, eliptic fiind, nu constituie descriere a faptelor în sensul art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii, deoarece nu permite înţelegerea fap

telor calificate abateri disciplinare, fară fi avute în vedere fapte şi explicaţii exterioare deciziei. Astfel, organizarea defectuoasă a unei echipe, atribut al unei funcţii de conducere, nu permite înţelegerea acţiunilor sau inacţiunilor săvârşite de şeful Departamentului Control Operaţiuni în legătură cu cele două curse menţionate. Pentru a putea aprecia asupra faptei imputate, este necesar a se lectura şi documentele întocmite în legătură cu cele două curse (Flight Crew Information, Flight Crew Report, OCC Operations Management Report), însă completarea menţiunilor din decizia de sancţionare nu este permisă. Cum conţinutul deciziei este deficitar sub aspectul descrierii faptei, sancţiunea nulităţii deciziei este corect constatată.

Se impune şi observaţia că, deşi se invocă mai multe abateri săvârşite de către intimatul-contestator, acestea vizează de fapt una singură, şi anume neinformarea superiorilor în legătură cu incidentele în care au fost implicate avioanele companiei T. în cursa TLV din data de 16.06.2010 şi cursa MAD din 17.06.2010, însă faptul negativ imputat trebuia arătat prin faptul pozitiv contrar.

Cât priveşte cerinţa indicării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, conform prevederilor art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, recurenta critică concluzia primei instanţe, arătând că aceste apărări au fost considerate nereale şi, deci, neîntemeiate de către comisia de cercetare disciplinară, în decizie fiind trecute prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din regulamentul intern.

Şi aceste apărări formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare trebuie prezentate succint în decizia emisă de angajator, dar în aşa fel încât să permită instanţei înţelegerea motivelor pentru care respectivele apărări nu au fost considerate pertinente, de natură a înlătura caracterul de abatere disciplinară al faptei sau răspunderea disciplinară.

Or, în art. 2 al deciziei contestate se arată că „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de F.E. sunt următoarele: salariatul a încălcat prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din R.O.I., şi anume „să îndeplinească în totalitate, cu profesionalism, sarcinile şi obligaţiile ce le revin din fişa postului ocupat şi din CIM, ce le sunt aduse la cunoştinţă sub semnătură, precum şi din dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici”.

în declaraţia dată la 05.07.2010 de salariat în faţa comisiei de cercetare disciplinară s-a arătat, în legătură cu cursa TLV din data de 16/17.06.2010, că în raportul comandantului cursei nu s-a menţionat nicio neregularitate, nefiind deci informat despre niciun incident în care să fie implicată aeronava companiei. în legătură cu cursa MAD din data de 17.06.2010, s-a arătat că în raportul echipajului a fost menţionată doar o neregularitate în activitatea agentului de handling de pe aeroportul din M. care a generat o întârziere de 50 de minute, iar în raportul completat de şeful de tură din ziua operării cursei s-a menţionat că s-a cerut de

către comandantul aeronavei un scaun cu rotile şi o ambulanţă pentru o persoană grav bolnavă, despre acest incident directorul general al companiei fiind direct informat de către comandantul cursei.

Or, aceste apărări detaliate şi cu trimiteri la înscrisurile întocmite de persoane cu atribuţii în acest sens cu ocazia celor două curse, menţionate ca anexe ale declaraţiei salariatului, nu au fost în niciun fel înlăturate de către compania recurentă, simpla citare a unui articol din R.O.I. neţinând loc de apreciere.

Prin urmare, corect s-a apreciat că dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii nu au fost respectate de angajatorul recurent, decizia emisă fiind lovită de nulitate absolută.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut hotărârea primei instanţe.