Având în vedere că indemnizaţia de concediu este un de natură salarială prevederile Legii nr. 118/2010 se aplică şi acestora începând cu 3 iulie, măsurile fiind de imediată aplicare.
Minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 657 din 13 aprilie 2011
Prin sentința civilă nr. 1801/08.11.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr. 6866/110/2010, s-a admis excepțiile, s-a respins ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată de către reclamanta S.M.C. și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de aceeași reclamantă cu opinia separată a unui asistent judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 6866/110/2010 reclamanta S.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Colegiul Economic I.G. Bacău, Primăria Municipiului Bacău, Consiliul Local Bacău, Inspectoratul Școlar Al Județului Bacău, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului Și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați in solidar pârâții la recalcularea și plata către reclamantă a diferenței rezultate din recalcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru anul școlar 2010.
în motivarea cererii se arată că în luna iunie a primit indemnizația de concediu de odihnă diminuată cu 25%, Colegiul Economic I.G. Bacău motivând măsura luată prin prevederile Legii nr. 118/2010.
în drept cererea a fost întemeiată pe art. 145, art. 139, art. 287 din Legea nr. 53/2003.
în susținerea acțiunii s-au depus la dosar copii ale cererii reclamantei către Colegiul Economic I.G. Bacău și răspunsul primit.
La 28.09.2010 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către P.C.C.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. în susținerea apărării s-a depus adresa nr. 17489/13.07.2010 a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a invocat de asemenea de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Bacău excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
La termenul din 29.10.2010 s-a respins, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către P.C.C.
S-a reținut că nu este admisibilă cererea de intervenție voluntară principală întrucât o altă persoană nu poate cere să i se stabilească drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana ce figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând o asemenea soluție.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Față de prevederile art. 137 C.proc.civ. se vor analiza cu prioritate excepțiile peremptorii invocate.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului instanța o apreciază întemeiată pentru considerentele următoare:
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu are calitate de angajator în raport cu reclamanta, această calitate fiind deținută doar de directorul unității de învățământ cu personalitate juridică în conformitate cu art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 coroborat cu art. 7 alin. (8) din Legea nr. 84/1995. De asemenea, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu are calitate de ordonator de credite pentru unitățile învățământului preuniversitar de stat, finanțarea acestor instituții fiind asigurate conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Faptul că a opinat în sensul că pentru concediile efectuate după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 cuantumul indemnizației de concediu se reduce cu 25% nu conduce la dobândirea calității de pârâtă în prezenta cauză.
Aceleași considerente se vor reține și pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului Bacău.
Asupra fondului cauzei, se rețin următoarele:
în conformitate cu art. 145 alin. (1) din C.muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Textul nu reprezintă altceva decât o concretizare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul salariaților la concediul de odihnă plătit, drept care, ca și celelalte măsuri de protecție socială a muncii, se stabilește de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptățit să stabilească modul de calcul al valorii indemnizației de concediu cuvenite.
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
în conformitate cu art. 7 din H.G. nr. 250/1992 pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporul de vechime și, după caz, indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Urmare a celor expuse, indemnizația de concediu de odihnă pentru salariați care intră în concediu de odihnă în luna iulie se calculează raportat la drepturile salariale din lunile aprilie, mai, iunie 2010.
Urmare a celor expuse, indemnizația de concediu de odihnă pentru salariați care intră în concediu de odihnă în luna iulie se calculează raportat la drepturile salariale din lunile aprilie, mai, iunie 2010.
în conformitate însă cu art. 1 din Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizația și alte drepturi salariale se diminuează cu 25%. Aceste prevederi se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii sus-menționate respectiv cu data de 3 iulie.
Având în vedere că indemnizația de concediu este un venit de natură salarială prevederile Legii nr. 118/2010 se aplică și acestora începând cu 3 iulie, măsurile fiind de imediată aplicare. Astfel, cuantumul brut al indemnizației de concediu calculat conform prevederilor C.muncii și a H.G. nr. 250/1992 se va reduce cu 25%.
împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat în termen legal recurs recurenta S.M.C. pentru următoarele motive:
– hotărârea primei instanțe este nelegală, insuficient motivată, lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
– greșit s-a respins cererea reclamantei privind plata de către pârâți a diferențelor rezultate din recalcularea drepturilor bănești, cuvenite ca indemnizație pentru concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în temeiul art. 3041 C.proc.civ., Curtea de Apel reține următoarele:
în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu are calitatea de angajator față de recurentă – reclamantă și nici nu asigură finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 – C.muncii cu modificările și completările ulterioare, are: numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. (8) din Legea nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 128/1997 în coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
în niciun caz Ministerul nu are calitate de angajator față de reclamantă, conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Pe de altă parte, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 și art. 1 Norme metodologice (H.G. nr. 538/2001), „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor din învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărui rază acestea își desfășoară activitatea”.
în ceea ce privește fondul cauzei prima instanță a reținut corect că:
Potrivit art. 145 alin. (1) C.muncii pentru perioada de concediu de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul de muncă.
Cuantumul indemnizației de concediu de odihnă – potrivit art. 145 alin. (2) C.muncii – reprezintă media zilnică a drepturilor salariale sus menționate din ultimele 3 luni anterioare celui în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituția României, consacră, de asemenea dreptul salariaților la concediul de odihnă plătit, drept care, ca și celelalte măsuri de protecție socială a muncii, se stabilește de lege. Astfel, legiuitorul este îndreptățit să stabilească modul de calcul al valorii indemnizațiilor de concediu cuvenite.
Așa cum reține și prima instanță, potrivit art. f) din H.G. nr. 250/1992 pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporul de vechime și, după caz, indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
în conformitate însă cu art. 1 Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizația și alte drepturi salariale se diminuează cu 25%. Aceste prevederi se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii sus-menționate respectiv cu data de 3 iulie.
Având în vedere că indemnizația de concediu este un venit de natură salarială prevederile Legii nr. 118/2010 se aplică și acestora începând cu 3 iulie, măsurile fiind de imediată aplicare. Astfel, cuantumul brut al indemnizației de concediu calculat conform prevederilor C.muncii și a H.G. nr. 250/1992 se va reduce cu 25%, până la 31.12.2010, potrivit art. 16 din același act normativ.
însă, prima instanță nu a avut în vedere că reclamanta S.M.C. a solicitat efectuarea concediului de odihnă în perioada 29.06.2010-31.08.2010, potrivit cererii formulate de aceasta, înregistrată la Colegiul Economic I.G. Bacău sub nr. 1456 din 29.06.2010.
Astfel, având în vedere că, prevederile Legii nr. 118/2010 se aplică începând cu 3 iulie, așa cum se reține mai sus, reclamanta era îndreptățită la plata indemnizației de concediu din perioada 29.06.2010-2.07.2010 fără reducerea de 25%.
în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea de Apel, a admis recursul.
(Judecător Valerica Niculina Grosu)
