Unităţile administrativ teritoriale pot avea capacitate procesuală şi sunt numai reprezentate de primării, care, însă nu pot avea calitate procesuală în cauzele supuse judecăţii Primari, primării


art. 21(1), art. 62(1) din Legea 215/2001

Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean iar primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de conflicte

de muncă şi asigurări sociale – decizia nr.

441 din 4 martie 2010.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul tribunalului, reclamanta P T a chemat în judecată pe pârâta Primăria, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr.2578/19.11.2008, obligarea pârâtei să-i acorde tichetele cadou în sumă de câte 500 lei pentru evenimentele din 01.12.2008, Crăciun 2008, să-i achite prima de Crăciun 2008 reprezentând un salariu mediu brut de 1500 lei, daune morale de 100.000 lei, precum şi cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei îndeplinind funcţia de financiar, însă pârâta, cu rea-credinţă, a sancţionat-o cu mustrare prin dispoziţia sus-menţionată, fără niciun motiv şi refuză să-i achite drepturile salariale solicitate.

La data de 19.03.2009 şi la data de 04.05.2009, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la acordarea tichetelor cadou aferente şi sărbătorii de 8 Martie sau contravaloarea acestora de 500 lei, anularea dispoziţiei nr.277/10.03.2009 privind încetarea contractului său de muncă, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea sa în funcţia de audit financiar, plata drepturilor salariale de la 10.03.2009 până la reîncadrarea efectivă, a unor daune morale de 100.000 lei, plata primei de Paşte 2009 şi a tichetelor cadou cu ocazia Paştelui 2009, motivând că, în mod nelegal, i-a încetat contractul de muncă, ceea ce reprezintă un abuz din partea conducerii pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, atât timp cât reclamanta nu-şi exercita atribuţiile de serviciu şi nu are dreptul la încasarea sumelor solicitate. De asemenea, pârâta a formulat întâmpinare la cererea completatoare, solicitând respingerea acesteia.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.1924 din data de 12 noiembrie 2009 pronunţată de tribunalul, s-a admis în parte acţiunea completată, s-au anulat dispoziţiile nr.2578/19.11.2008 şi nr.277/10.03.2009, a fost obligată pârâta să acorde reclamantei tichetele cadou în sumă de 500 lei pentru fiecare din evenimentele de 1 Decembrie 2008 şi Crăciun 2008, prima de Crăciun 2008 reprezentând un salariu mediu brut în cuantum de 1500 lei, prima de Paşte 2009 şi tichetele cadou acordate cu ocazia Paştelui 2009, s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 100.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Primăria criticând-o ca nelegală şi netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ci numai comuna prin primar poate sta în judecată. De asemenea, se arată că instanţa de fond a făcut o greşită coroborare a actelor şi lucrărilor dosarului, deoarece rezultă din probele administrate abaterile disciplinare de care se face vinovată recurenta. Mai mult decât atât, recurenta consideră că instanţa de judecată trebuia să analizeze fiecare dispoziţie în parte. Pe de altă parte, s-a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la două capete de cerere, respectiv, cu privire la cererea de reîncadrare a contestatoarei pe postul de audit financiar şi plata drepturilor băneşti, începând cu 10.03.2009 până la reîncadrare.

Prin decizia civilă 441 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond reţinând că, în baza art. 21(1) din Legea 215/2001, modificată şi republicată, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Potrivit art. 62(1) din aceeaşi lege, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Ca atare, în mod eronat instanţa de fond a considerat că, în cauza supusă judecăţii, Primăria are calitate procesuală pasivă, deoarece numai localitatea poate să stea în judecată în calitate de persoană juridică. Ca atare, cauza s-a judecat în faţa instanţei de fond în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

În plus, Curtea constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la două capete de cerere, respectiv, cu privire la reîncadrarea contestatoarei în funcţia de audit financiar, precum şi cu privire la plata drepturilor băneşti solicitate de acesta începând cu 10.03.2009, până la reîncadrare în conformitate cu disp. art. 78 Codul Muncii.