În motivarea cererii reclamantul arata ca pârâta a emis titlu executoriu susmentionat prin care i s-a pus în vedere sa achite urmatoarele sume: contributii 8.217,30 lei fara a preciza pentru ce perioada datoreaza aceste sume si care a fost termenul de plata a acestei datorii; dobânzi de 7.673,52 lei fara a preciza pentru ce perioada s-au calculat aceste dobânzi; penalitati 472,09 fara a se preciza ce reprezinta aceste sume si accesorii calculate 21,1812 lei fara a preciza ce reprezinta aceste accesorii.
Mai arata reclamantul ca în conformitate cu prevederile art.91 din OG 92/2003 pârâta trebuia sa emita titlu de creanta prin care sa se stabileasca obligatiile pe care le are în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta. De asemenea potrivit art.131 din acelasi act normativ termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale este acelasi cu termenul de mai sus, astfel încât prin omiterea trecerii în titlu executoriu a perioadei pentru care au fost calculate aceste contributii precum si a perioadei pentru care s-a calculat dobânzile, probabil ca s-a urmarit executarea silita a unor creante prescrise.
În dovedirea cererii reclamantul a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copia titlului executoriu nr.73/11.11.2008, copia somatiei de plata si plicul prin care a primit documentele în original.
În sedinta din 14 ianuarie 2009 pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Calarasi, competent în solutionarea cauzei fiind Tribunalul Calarasi, reclamantul fiind de acord cu aceasta.
Solutionând cauza Judecatoria Calarasi prin sentinta civila nr.117/14.01.2009 a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta solutionarii cererii în favoarea Tribunalului Calarasi.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca în speta este vorba de un conflict de potrivit art.284 (1) din Lg.nr.53/2003 si art.72 din Lg.nr.168/1999, art.2 pct.1 lit.c C.pr.c., competent sa solutioneze cauza este Tribunalul Calarasi.
Dupa declinare dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Calarasi la data de 10.02.2009 sub nr.346/116/2009 (nr. în format vechi 499/C/2009).
La termenul de judecata din data de 16.03.2009 reclamantul a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Calarasi, sustinând ca prin decizia nr. 14/2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca în aplicarea dispozitiilor art. 169 din cod fiscal, competenta de solutionare a contestatiilor împotriva unor titluri executorii revine judecatoriei.
Prin sentinta civila nr. 280/16.03.2009 pronuntata în dosarul nr.346/116/2009 tribunalul a respins exceptia necompetentei sale materiale, invocata de reclamant.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul I G criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 2690/R/24.04.2009 Curtea de Apel Bucuresti a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 280/16.03.2009 pronuntata de Tribunalul Calarasi în dosarul nr. 346/116/2009, retinând ca prin aceasta nu s-a pronuntat nicio hotarâre asupra fondului cauzei.
La Tribunalul Calarasi cauza a fost înregistrata la data de 10.07.2009 sub nr. 1856/116/2009 (2372/C/RJ/2009).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, sustinând ca titlul executoriu nr. 73/11.11.208 este emis cu respectarea dispozitiilor codului de procedura fiscala.
Mai arata pârâta ca la data de 02.10.2001 reclamantul a încheiat declaratia de nr. 3875 prin care s-a obligat sa plateasca lunar contributia de asigurari sociale, al carui cuantum a fost ulterior modificat la data de 20.08.2003, din initiativa reclamantului, însa de la data încheierii asigurarii acesta nu a platit contributia si nici nu a depus formularul-tip de retragere a declaratiei de asigurare pentru situatia în care considera ca nu se mai încadreaza în prevederile legii privind veniturile realizate.
La solicitarea reclamantului s-a efectuat în cauza un raport de expertiza contabila având ca obiectiv principal verificarea legalitatii si corectitudinea modului de calcul a obligatiilor de plata stabilite prin titlul executoriu si somatia nr. 73/11.11.2008, cu precizarea ca niciuna dintre parti nu a formulat obiectiuni asupra concluziilor acestui raport.
Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de probele administrate, instanta retine urmatoarele:
La data de 02.10.2001 reclamantul a încheiat declaratia de asigurare nr.3875, în baza art.5 alin.1 pct.IV si V, pentru un asigurat de 1400000 lei ROL, modificat ulterior, din initiativa acestuia, la 1800000 lei ROL si respectiv 2500000 lei, astfel ca potrivit art.29 lit.c din Legea 19/2000 urmare declaratiei susmentionate, reclamantul avea obligatia de a plati lunar contributia de asigurari sociale, obligatie pe care acesta nu si-a îndeplinit-o.
Conform art.6^1 alin.6 din Legea 19/2000 declaratia de asigurare sociala constituie titlu de creanta si devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta si întrucât reclamantul nu si-a îndeplinit obligatia de plata a contributiei de asigurari sociale si nici nu a facut dovada ca si-a retras declaratia de asigurat pe motiv ca nu se mai încadra în situatiile pentru care asigurarea este obligatorie, pârâta a emis titlul executoriu si somatia de plata nr. 73/11.11.2008 prin care a calculat contributia restanta, majorari, penalitati si accesorii, fara a preciza însa perioada pentru care le-a calculat.
Cu privire la perioada pentru care s-au calculat toate aceste obligatii restante, reclamantul a invocat prescriptia dreptului de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor aferente perioadei anterioare datei de 11.11.2003 în raport de dispozitiile art.91 si art.131 din OUG 92/2003 potrivit carora dreptul organului fiscal de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Cum în cauza pârâta a calculat obligatiile de plata cu depasirea acestui termen prevazut de textele de lege susmentionate, exceptia invocata de reclamant este întemeiata.
Raportul de expertiza contabila efectuat la cererea reclamantului si asupra caruia partile nu au formulat obiectiuni, a concluzionat ca pentru perioada 11.11.2003-01.08.2008 (data de la care reclamantul a devenit salariat) obligatiile restante cu titlu de contributii de asigurari sociale, majorari si penalitati sunt în suma totala de 9100,27 lei.
Totodata, în acelasi raport de expertiza s-a mai concluzionat ca din verificarea situatiilor financiare anuale si a balantelor de verificare la datele de 31.12.2007 si 31.12.2008 s-a constatat ca în cursul acestor ani reclamantul nu a ridicat dividende, neîncadrându-se deci în categoria persoanelor pentru care asigurarea este obligatorie potrivit art. 5 al.1 pct. IV si V din Lg.19/2000, întrucât nu a obtinut venituri pâna la nivelul a trei salarii medii pe economie, astfel ca fata de aceasta situatie, obligatiile de plata calculate în sarcina reclamantului sunt în suma totala de 6659,32 lei.
Pentru considerentele expuse, se va admite atât exceptia prescriptiei dreptului de a stabili si cere executarea silita a obligatiilor de plata aferente perioadei 02.10.2001-11.11.2003 cât si contestatia formulata de reclamant împotriva titlului executoriu si a somatiei de plata nr. 73/11.11.2008 emisa de pârâta, ce va fi modificata sub aspectul cuantumului obligatiilor de plata restante stabilite în sarcina reclamantului, în sensul ca acesta este în suma totala de 6659,32 lei în loc de 16387,0971 lei, din care 3009,50 lei contributii, 3498,81 lei majorari de întârziere si 151,01 lei penalitati..
Totodata în baza art.274 c.p.civ., pârâta va fi obligata catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1800 lei.
