arbitrajului.
Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale poate fi admisă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 364 Cod procedură civilă.
În speţă, se invocă motivele prevăzute de lit. h şi i ale art. 364 Cod procedură civilă.
Motivul prevăzut la litera h : ” dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire” este argumentat în sensul că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde obligarea pârâtei de încheia contract de vânzare – cumpărare pentru spaţiul în litigiu, însă s-a respins cererea că hotărârea arbitrală să ţină loc de contract şi să fie intabulată în C.F. . Dacă această dispoziţie nu va fi adusă la îndeplinire de bună voie, hotărârea arbitrală nu se poate aduce la îndeplinire.
Interpretarea pe care reclamanta o dă dispoziţiilor art. 364 lit. h Cod procedură civilă, este eronată. Urmărind această raţiune ar însemna că orice hotărâre prin care se dispune o obligaţie de a face nu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite trebuie desfiinţată.
În realitate, textul de lege mai sus citat, fiind identic cu cel al art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă pentru revizuirea hotărârilor judecătoreşti, operează în aceleaşi situaţii, respectiv cele în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii contradictorii, astfel încât este necesar să se pună de acord toate soluţiile pronunţate, ceea ce nu este cazul în speţă.
Situaţia în care prin dispozitivul hotărârii se dispune o obligaţie de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul este rezolvată prin dispoziţiile art. 5833 Cod procedură civilă, în conformitate cu care ” dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea un ei amenzi civile”.
Rezultă că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 364 lit. h Cod procedură civilă.
Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 364 lit. i Cod procedură civilă, se referă la nelegala stabilire a preţului, invocându-se încălcarea dispoziţiilor art. 1303 Cod civil, în conformitate cu care preţul trebuie să fie serios şi determinat de părţi
Este de remarcat că nu orice motiv de nelegalitate se încadrează în dispoziţiile acestui text de lege, cu numai ” încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispoziţiilor imperative ale legii”.
Relaţiile contractuale dintre părţi sunt guvernate de principiul libertăţii de voinţă, singurele dispoziţii de la care nu se poate deroga fiind cele care interesează ordinea publică şi bunele moravuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 Cod civil.
Tribunalul arbitral nu a determinat preţul contractului, ci doar a constatat achitarea acestuia, pe baza elementelor stabilite de către părţi în contract. Un eventual calcul greşit al preţului nu poate constitui o încălcare a normelor de ordine publică sau a bunelor moravuri.
Referitor la excepţia perimării, tribunalul arbitral a dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale în materie, reţinând că prevederile art. 248 Cod procedură civilă nu au aplicabilitate în cazul cererilor arbitrale. Astfel art. 248 Cod procedură civilă, enumeră expres cererile supuse perimării: ” cererile de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de revocare sau de reformare”, fără a face referire şi la cererile de arbitrare. Nici în cartea a IV – a din Codul de procedură civilă, referitoare la arbitraj nu există nici o dispoziţie care să îndreptăţească aplicarea instituţiei perimării în materia arbitrajului.
De altfel art. 364 lit. e prevede ca motiv de anulare a hotărârii arbitrale pronunţarea hotărârii după expirarea termenului arbitrajului, prevăzut de art. 3533 . Or, în speţă, acest termen a fost respectat.
