În motivarea actiunii reclamantul arata ca prin contractul de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere autentificat sub nr. 681/12.02.1997 de Biroul Notariatului Public Oltenita a vândut pârâtei D imobilul situat în com. C compus din teren în suprafata de 2.200 m.p. si locuinta situata pe acest teren construita din pamânt batut acoperita cu tigla si placi de azbociment.
În schimbul imobilului, pârâta, conform contractului de vânzare–cumparare cu clauza de întretinere, s-a obligat sa îl întretina si sa îl îngrijeasca pe tot restul vietii, asigurându-i locuinta, hrana, îmbracaminte si medicamentele necesare în caz de boala.
De asemenea, pârâta s-a obligat ca si dupa decesul reclamantului sa-i faca toate pomenirile dupa datinile crestinesti, reclamantul, prin contractul încheiat cu pârâta, rezervându-si dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Cu toate acestea, de la data perfectarii vânzarii pârâta refuza cu rea credinta sa-si îndeplineasca obligatia de întretinere pe care si-a asumat-o, reclamantul fiind întretinut de alte persoane.
Se mai arata ca starea sanatatii sale a impus o interventie chirurgicala si internarea în centre medicale de specialitate, precum o medicamentatie corespunzatoare, permanenta, pe care pârâta a refuzat sa o asigure conform contractului încheiat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neîntemeiata.
Pârâta a mai depus la dosar precizari, care reprezinta tot întâmpinare, prin care a solicitat, de asemenea, respingerea actiunii reclamantului ca neîntemeiata.
În dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu si doi martori. La rândul sau pârâta a solicitat probele cu înscrisuri si doi martori.
S-au depus acte si s-a administrat proba cu declaratia martorului G P, propus de reclamant, pârâta renuntând la administrarea probei cu martori.
Solutionând cauza prin sentinta civila nr.223/05.02.2010, Judecatoria Oltenita a respins actiunea formulata de reclamantul F, împotriva pârâtei D, ca nefondata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a instanta a retinut ca reclamantul nu a facut nici o dovada din care sa rezulte ca pârâta nu si-a îndeplinit cu rea credinta obligatiile asumate prin contract, faptul ca aceasta are o de 350 lei (RON) nefiind de natura sa atraga rezolutiunea contractului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului si rezilierea contractului de întretinere.
Se apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile art.304 al.1, pct.9 Cpc, lipsa de temei în sensul ca desi instanta si-a însusit apararea pârâtei, aceasta nu a probat cele sustinute. Mai mult, s-a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art.980 întrucât instanta nu a analizat sistematic raportul juridic civil existent între parti si caracterul permanent al obligatiei de întretinere asumata de pârâta.
Se mai arata ca la încheierea contractului pârâta l-a indus în eroare cu privire la veniturile de care dispunea si care erau necesare pentru întretinerea sa. La interogatoriu pârâta a recunoscut ca are venituri de doar 350 lei/lunar. Aceste venituri reduse conduc si la imposibilitatea îndeplinirii obligatiei. Astfel, nu se îndeplineste nici conditia ca actul juridic sa aiba si cauza reala, licita (morala) si sa existe (existenta contraprestatiei). Conform art.966 Cod civil obligatia în acest sens nu va avea nici un efect.
La dosar reclamantul a depus si o ancheta sociala efectuata de catre Primaria C, dar care nu poate fi luata în considerare deoarece considerentele cuprinse în aceasta reprezinta afirmatii ale reclamantului si nu constatari ale comisiei sociale.
Prin încheierea din 28.04.2010 s-a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru formulata de recurent.
În raport de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate si motivele de recurs invocate, tribunalul, în baza art.312 Cpc, urmeaza a respinge recursul pe urmatoarele considerente:
În cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.304 al.1 pct.9 Cpc, lipsa de temei/aprecierea gresita a legii, deoarece indiferent de pozitia pârâtei, care nu era obligata sa administreze vreo proba în cauza, reclamantul era cel care, conform art.1169 Cod civil, trebuia sa-si demonstreze si sa probeze actiunea. Martorul reclamantului audiat nu cunoaste aspecte relevante în cauza. Alte probe reclamantul nu a administrat pentru dovedirea situatiei de fapt invocate, cu exceptia interogatoriului pârâtei care nu recunoaste cele aratate de reclamant în actiune.
Cât privesc celelalte motive referitoare la cauza contractului si lipsa veniturilor, ele nu au fost invocate la fond, în contradictoriu, ci doar prin concluziile scrise si la cuvântul pe fond, iar în calea de atac nu pot fi invocate conform art.316 raportat la art.294 (1) Cpc. Mai mult, nici aceste aspecte nu au fost dovedite, respectiv ca reclamantul nu a cunoscut situatia materiala a pârâtei, cu care, de altfel, convietuia.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art.312 Cod procedura civila, urmeaza a respinge recursul formulat de catre recurentul reclamant F împotriva sentintei civile nr.223/05.02.2010 pronuntata de catre Judecatoria Oltenita în dosarul nr.3713/269/2009.
