Prin sentinţa penală nr. 2887 din 31.05.2001, Judecătoria Iaşi a condamnat de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la 209 lit. a C. pen. şi a respins acţiunea civilă ca nefondată.
In sarcina inculpatului s-a reţinut că a sustras de la partea civilă o cantitate de praf de îngheţată, care a fost în totalitate ridicat de organul de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Verificând produsele ridicate, organul de poliţie a refuzat restituirea lor către partea civilă şi a întocmit un proces-verbal de confiscare, constatând că produsul sustras de inculpat are termenul de valabilitate expirat. Cum bunurile sustrase au fost ridicate de la inculpat, paguba a fost recuperată în natură, fiind respectate dispoziţiile art. 14 alin. 3 lit. a C. proc. pen. şi acţiunea civilă a fost respinsă ca nefondată.
Partea civilă a declarat apel împotriva sentinţei, susţinând că instanţa nu a obligat inculpatul la plata contravalorii produselor a căror restituire a refuzat-o organul de poliţie.
Tribunalul Iaşi, prin decizia penală nr. 700 din 17.06.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, motivând că produsele sustrase de inculpat au fost ridicate de la acesta, iar paguba fiind recuperată, just instanţa a respins acţiunea civilă.
Recursul declarat de partea civilă a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 871 din 26.11.2002.
S-a reţinut că refuzul organului de poliţie de a restitui bunurile ridicate de la inculpat şi care au făcut obiectul sustragerii, nu are raport de cauzalitate cu fapta inculpatului. Bunurile au fost ridicate în natură de la inculpat, paguba fiind recuperată.
împrejurarea că aceste bunuri aveau termenul de valabilitate expirat nu poate fi imputată inculpatului.
Refuzul organului de poliţie de a restitui bunurile a dat naştere unui raport de drept civil, în care inculpatul nu este parte, astfel că respingerea acţiunii civile de către cele două instanţe este justă.
C.A. Iaşi, decizia penală nr. 871 din 26.11.2002
Notă: Apreciem că, în cauza de faţă, instanţele trebuiau să verifice data la care expiră termenul de valabilitate al produselor şi în funcţie de aceasta să rezolve în mod corect latura civilă a procesului penal.
Există unele ipoteze care nu au fost verificate de instanţe, respectiv dacă produsele aveau termenul de valabilitate expirat la data sustragerii sau dacă termenul de valabilitate a expirat în perioada în care bunurile s-au aflat în posesia şi detenţia inculpatului.
