Decizia civilă nr.632/12.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr., Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamanta împotriva pârâţilor M.P. – P. Î.C.C.J., P.C.A.G. şi P.T. B..
A obligat pe pârâţi să plătească reclamantei diferenţa între cele 7 indemnizaţii cuvenite la data pensionării, recalculate prin includerea sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi suma primită efectiv cu acest titlu, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi împotriva MFP.
Prin cererea formulată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii M.P. – P. Î.C.C.J., P.C.A.G. şi P.T. B. pentru a fi obligaţi să îi plătească drepturile băneşti derivând din recalcularea cuantumului celor şapte indemnizaţii cuvenite la data pensionării prin aplicarea sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de stres şi suprasolicitare nervoasă de 50%, drepturi care să fie actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a ieşit la efectiv în baza art. 82 alin. 2 coroborat cu art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistratului, conform Deciziei nr. 1-183470/2008.
A mai arătat că, deşi la data pensionării i s-au acordat cele 7 indemnizaţii brute lunare prevăzute de art. 81 din Legea nr. 303/2004, acestea nu au inclus toate sporurile cu caracter permanent şi nepermanent, aşa cum arată Decizia C.A.G. nr., respectiv nu au inclus sporul de confidenţialitate de 15% şi sporul de stres şi suprasolicitare nervoasă de 50%, la plata cărora pârâţii fuseseră obligaţi prin decizia civilă nr. a C.A.G. şi prin sentinţa civilă nr. a Tribunalului.
Ca temei de drept a invocat prevederile art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1 şi 2 din Codul deontologic al magistraţilor şi art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Prin întâmpinare pârâţii M.P. – P. Î.C.C.J., P.C.A.G. şi P.T. B., prin reprezentant legal, au formulat întâmpinare prin care s-au apărat arătând că, faţă de data ieşirii la pensie a reclamantei, în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare lunară în raport de care i-a fost stabilită pensia de serviciu, nu se regăseau sporurile de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate, deoarece actele normative în vigoare la acea dată, incidente situaţiei în speţă, nu prevedeau aceste drepturi.
Au mai susţinut că neincluderea sporurilor de 50% şi 15%, câştigate prin hotărâri judecătoreşti în cuantumul celor 7 indemnizaţii nu reprezintă o neexecutare, deoarece pe de o parte există prevederile O.U.G. nr. 71/2009 şi O.U.G. nr. 45/2010, în ceea ce priveşte eşalonarea executării obligaţiilor cuprinse în titlurile executorii, acte normative incidente tuturor creanţelor din sistemul bugetar, iar, pe de altă parte, pentru stabilirea unei modalităţi de plată corespunzătoare celor dispuse prin titlul este necesar ca în bugetul ordonatorului de credite să existe resurse pentru onorarea obligaţiilor de plată.
Cele 7 indemnizaţii nu sunt cuprinse în modalitatea de plată deoarece nu fac parte din categoria drepturilor salariale restante, ele acordându-se o singură dată, conform legii; este vorba despre două categorii distincte de drepturi băneşti, care nu pot fi acordate simultan sau intercondiţionate, iar calcularea sumelor în modalitatea solicitată de reclamantă ar fi similară aplicării unui spor la alt spor, ceea ce este lipsit de temei legal.
Pârâţii au mai invocat faptul că instanţa are obligaţia să dispună soluţionarea cauzei în considerarea respectării dispoziţiilor legale în materie şi fără a se întemeia pe soluţiile dispuse de ÎCCJ în recursurile în interesul legii.
Cât priveşte actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflaţie, au apreciat că deoarece Legea Bugetului de Stat nr. 11/26.01.2010 nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de către instanţă, acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflaţie, nu se justifică; imposibilitatea aplicării indicelui de inflaţie se datorează şi faptului că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, pârâţii au formulat cerere de chemare în garanţie a MFP, solicitând ca în cazul admiterii acţiunii reclamantei acesta să fie obligat să ia act de necesitatea aprobării unui proiect de rectificare a bugetului MP care să includă sumele ce reprezintă pretenţiile reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei diferenţa între cele 7 indemnizaţii cuvenite la data pensionării, recalculate prin includerea sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi suma primită efectiv cu acest titlu, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii M.P. – P. Î.C.C.J., P.C.A.G. şi P.T. B..
Prin decizia civilă nr. …CAG – a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că celui chemat în garanţie nu i s-a comunicat cererea în vederea formulării întâmpinării şi a apărărilor corespunzătoare.
Instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la aceste sporuri instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Tribunalul X în dosarul nr. şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. a CAG, pârâţii din prezenta acţiune au fost obligaţi să plătească reclamantei sporul de confidenţialitate de 15%, începând cu data de 27.06.2004 la zi, corespunzător perioadei lucrate.
Totodată, prin sentinţa civilă nr. 633/09.07.2009 pronunţată de Tribunalul X în dosarul nr., rămasă irevocabilă prin nerecurare, aceiaşi pârâţi au fost obligaţi să plătească reclamantei sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 18.01.2008 şi în continuare.
Conform art. 7 alin. 3 din HG nr. 1275/18.10.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, în veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizaţia de încadrare brută lunară, sporurile cu caracter permanent sau nepermanent, deci şi sporul de confidenţialitate de 15% şi sporul de stres şi suprasolicitare nervoasă de 50% recunoscute prin hotărârile judecătoreşti menţionate.
Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa a constatat că indemnizaţia cuvenită reclamantei în baza art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 trebuia să cuprindă şi aceste sporuri, consfinţite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, opozabile părţilor şi cu efecte retroactive.
Nu a fost primită apărarea că un asemenea mod de calcul ar duce la aplicarea unui spor la alt spor, întrucât cele 7 indemnizaţii prevăzute de art. 81 alin. 1 nu au caracter de spor, fapt ce reiese clar din conţinutul art. 7 alin. 3 din HG nr. 1275/18.10.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004.
De asemenea, nu s-a reţinut că judecata se întemeiază pe soluţiile dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii, atât timp cât nu instanţa nu a fost investită să acorde sporurile de confidenţialitate şi de suprasolicitare nervoasă, ci să analizeze dacă în calculul indemnizaţiilor brute lunare sunt cuprinse şi aceste sporuri câştigate prin hotărâri irevocabile, cu caracter de drepturi salariale.
Instanţa a mai constatat că reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu prin devalorizarea leului de la data când indemnizaţia trebuia să i se plătească integral.
Drept urmare, în baza art. 161 alin. 4 Codul muncii aceasta este îndreptăţită să primească daune-interese din partea pârâţilor, despăgubirile constând în actualizarea diferenţei de indemnizaţie cu rata inflaţiei.
Faptul că pârâţii sunt instituţii publice finanţate de la bugetul de stat nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, neacordarea drepturilor pretinse neputând fi justificată de lipsa de finanţare.
Pentru considerentele expuse, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei diferenţa între cele 7 indemnizaţii cuvenite la data pensionării, recalculate prin includerea sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi suma primită efectiv cu acest titlu, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, MFP are rolul de a exercita controlul faţă de constituirea, repartizarea, utilizarea resurselor financiare ale statului, precum şi cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, art. 19 lit. g stabileşte că MFP are atribuţia de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului şi de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Cel care are însă sarcina de a realiza prevederile bugetare şi de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinaţiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este, conform aceleiaşi legi, Guvernul.
În baza art. 28, tot Guvernul are şi obligaţia de a elabora proiectele legilor bugetare anuale, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, care sunt cei arătaţi prin dispoziţiile art. 20.
Potrivit procedurii stabilite prin art. 34 alin. 1 şi 4 al Legii nr. 500/2002, aceşti ordonatori principali de credite au obligaţia să depună la MFP propunerile pentru proiectul de buget şi anexele pentru anul bugetar următor, iar MFP trebuie să le examineze şi să poarte discuţii cu ei.
În speţă, MP nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, astfel că nu se poate institui în sarcina MFP obligaţia de a lua act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului pârâtului pe anul 2010, care să includă alocarea sumelor pretinse de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs M.P. – P. Î.C.C.J., P.C.A.G. şi P.T. B. criticând soluţia instanţei de fond pentru următoarele:
Instanţa de fond a dispus în mod nelegal şi netemeinic obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre cele 7 indemnizaţii cuvenite la data pensionării, recalculate prin includerea sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi suma primită efectiv cu acest titlu, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actelor şi raporturilor juridice incidente, hotărârea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, la stabilirea şi calculul pensiei de serviciu s-a avut în vedere un procent de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Indemnizaţia brută de încadrare lunară avută la data de 01.10.2008 – data pensionării – nu era alcătuită, potrivit legii, din sporurile de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate.
Aşa fiind, cele 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute acordate în cauză nu pot fi recalculate prin luarea în considerare a sporurilor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate, acestea putând fi aplicate, cel mult, la actualizarea pensiei de serviciu în condiţiile şi limitele prevăzute de art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Titlurile executorii invocate de intimata-reclamantă sunt supuse, în ceea ce priveşte modul de calcul şi condiţiile de executare, prevederilor cuprinse în O.U.G nr. 71/2009, O.UG nr. 45/2010 şi O.U.G nr. 113/2010.
Astfel, neincluderea sporurilor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate, câştigate prin hotărâri judecătoreşti, în cuantumul celor 7 indemnizaţii brute de încadrare nu reprezintă o neexecutare, deoarece pe de o parte există prevederile O.UG nr. 71/2009, O.U.G nr. 45/2010 şi O.U.G nr. 113/2010 în ceea ce priveşte eşalonarea executării obligaţiilor cuprinse în titlurile executorii, acte normative incidente tuturor creanţelor din sistemul bugetar, iar pe de altă parte pentru stabilirea unei modalităţi de plată corespunzătoare celor dispuse prin titlul executoriu este necesar ca în bugetul ordonatorului de credite să existe resurse pentru onorarea obligaţiilor de plata.
Pe această cale, nu se aduce atingere unui drept al intimatei-reclamante, atât timp cât dreptul în sine nu a fost pus în discuţie, astfel că la cele 7 indemnizaţii brute lunare de încadrare nu pot fi aplicate drepturile câştigate prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, aceste drepturi putând fi valorificate ulterior pe calea actualizării pensiei de serviciu sau prin punerea în a titlurilor respective.
Ca atare, nu se poate solicita obligarea MP să ia în considerare sporurile de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate la recalcularea cuantumului celor 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute acordate, deoarece aceste sporuri, pentru perioada dedusă judecăţii, constituie elemente ce nu au fost reglementate de legiuitor în cadrul indemnizaţiei lunare brute de încadrare a magistraţilor.
Prin decizia 838/2009 Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi Guvernul şi Parlamentul României, pe de altă parte, în sensul că „în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din României.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora”.
Soluţiile instanţelor de judecată în litigiile având ca obiect acordarea sporurilor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 15% pentru confidenţialitate în favoarea categoriilor de personal din sistemul justiţiei, anterior datei de 12.11.2009, se întemeiază pe deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite (în speţă Deciziile nr. 21/2008 şi nr. 46/2008) având ca obiect reglementarea de drepturi salariale prin intermediul recursurilor în interesul legii, constatându-se opozabilitatea acestor soluţii faţă de MP – PICCJ.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a celor de ordine publică conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta, prin prezenta cauză, a solicitat recalcularea celor 7 indemnizaţii, cuvenite la data pensionării sale, cu luarea în considerare a sporurilor de confidenţialitate de 15 % şi stres şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %. Reclamanta a ieşit la pensie la …, iar la această dată reclamanta a beneficiat de o indemnizaţie egală cu şapte indemnizaţii de încadrare lunare brute. Conform art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau eliberării din funcţie, pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
Din analiza textului de lege menţionat rezultă indubitabil că indemnizaţia de care beneficiază la data pensionării judecătorul sau procurorul cu o vechime continuă în magistratură de 20 de ani sau a fost eliberat din funcţie prin ieşirea la pensie sau din alte motive neimputabile, este calculată în funcţie de indemnizaţia de încadrare brută lunară.
Indemnizaţia de încadrare brută lunară se calculează în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, conform art. 3 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Analizând textul de lege citat, instanţa reţine că indemnizaţia de încadrare brută lunară nu are în componenţa sa şi sporul de confidenţialitate de 15% şi cel de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 % de care beneficiază judecătorii şi procurorii contrar celor reţinute de instanţa de fond şi susţinute de reclamantă.
Este adevărat că potrivit art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, „judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”.
Însă în condiţiile în care baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu ca judecător, sau procuror este reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună înainte de pensionare, este evident că acest sporuri, inclusiv sporul de confidenţialitate, nu sunt incluse în cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară.
Din analiza acestor dispoziţii, rezultă fără echivoc că sporul de confidenţialitate şi cel de risc şi suprasolicitare neuropsihică nu pot fi calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară.
În aceste condiţii, intimatei-reclamante nu i se pot acorda sume reprezentând diferenţele de drepturi convenite ca urmare a recalculării celor 7 indemnizaţii de încadrare brută lunară prin aplicarea sporului de confidenţialitate.
Conform art. 7 din HG nr. 1275/18.10.2005 cuantumul pensiei de serviciu prevăzută la art. 82 alin. 1 şi 2 este de 80 % din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. Veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizaţia de încadrare brută lunară, sporurile au caracter permanent sau nepermanent.
Prin urmare, legea face trimitere la noţiunea de „venituri brute realizate” când este vorba de stabilirea pensiei, dar nu şi dispoziţia referitoare la acordarea celor 7 indemnizaţii de încadrare brute lunare.
Prin urmare, nu suntem de acord cu punctul de vedere al primei instanţe, în indemnizaţia de încadrare conform dispoziţiilor legale arătate, neintrând, sporul de confidenţialitate de 15 % şi cel de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %.
