Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 14.06.2010 creditoarea CNAPM SA Constanta a solicitat ridicarea debitoarei SC A.P.C SRL a dreptului de administrare, în temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că, între ea si debitoare se află în derulare Contractul de închiriere nr.3068/07.11.2002, prelungit prin acte aditionale, având ca obiect asigurarea contra cost a folosintei bunurilor imobile arătate în anexe, în schimbul unei plăti lunare, în vederea desfăsurării activitătii de productie confectii metalice.
În baza acestor contracte au fost emise în perioada 11.01.2008 – 09.12.2009 facturi în valoare de 114.251,40 lei., debit care va continua să crească având în vedere situatia financiară în care se găseste debitoarea, majorându-se în acelasi timp prejudiciul suferit de Companie.
Avându-se în vedere imposibilitatea de denuntare a contractului, creditoarea a solicitat diminuarea suprafetelor închiriate, în scopul reducerii prejudiciului încercat, însă, în ciuda demersurilor efectuate, nu a găsit nici un răspuns din partea persoanelor abilitate, atitudinea acestora fiind într-o vădită contradictie cu scopul reorganizării activitătii debitoarei.
Prin întâmpinare, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În apărare a sustinut că aprecierea oportunitătii măsurii ridicării dreptului de administrare se face prin raportare la întreaga avere a debitorului, precum si la întreaga activitate a acestuia, întrucât dreptul de administrare priveste întreaga universalitate patrimonială a debitorului, iar nu un bun sau un contract privit singular.
În prezent societatea debitoare nu înregistrează pierderi continue în activitate, având un portofoliu de lucrări estimat la 100.000.000 lei, însemnând contracte de antrepriză si subantrepriză de lucrări constructii civile si terasamente, cu termene de finalizare până în iunie 2011, contracte care asigură venituri importante pentru societate necesare activitătii curente, dar si sursa veniturilor destinate acoperirii creantelor înscrise la masa credală.
În situatia unui blocaj dat de ridicarea dreptului de administrare si de lipsa top managementului, aceste contracte nu vor mai putea fi îndeplinite si duse la bun sfârsit, cu consecinta imposibilitătii reorganizării activitătii si a plătii creantelor înscrise în tabelul definitiv.
Prin Încheierea nr.5428/11.10.2010, Tribunalul Constanta a respins, ca nefondată, cererea formulată de CNAPM SA Constanta, privind ridicarea debitorului S.C. A.P.C S.R.L a dreptului de administrare.
Pentru a pronunta această solutie, instanta de fond a retinut că, cheltuielile legate de contractul de închiriere invocat de creditoarea reclamanta în raport de toate demersurile efectuate până în prezent pentru reducerea cheltuielilor, reorganizarea activitătii si recuperarea creantelor nu poate duce la concluzia că se înregistrează pierderi în continuare.
În aceste conditii, s-a constatat că, nu s-a făcut dovada imposibilitătii realizării unui plan de activitate si nici a pierderilor continue din averea debitoarei.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea, sustinând că instanta nu s-a pronuntat, potrivit prev.art.137 Cod procedură civilă, asupra exceptiei inadmisibilitătii invocată de debitoare, exceptie care solicită a fi respinsă în raport cu art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste ridicarea dreptului de administrare, arată că această cerere este întemeiată în conditiile în care chiar administratorul judiciar în raportul său de activitate depus la 30.07.2010, mentionează că „managementul nu a sesizat la timp riscul de incapacitate de plată. Cu atât mai mult politica de dezinvestire se impune”.
Prin păstrarea dreptului de administrare, debitoarea nu a depus diligente sau nu a reusit o gestiune a averii sale, deoarece lipseste probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, fapt dovedit prin cresterea gradului de îndatorare.
Intimatul administrator judiciar a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea si temeinicia hotărârii recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată la 14.06.2010, debitoarea a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată si inadmisibilă, motivând că nu sunt îndeplinite cerintele prev.art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă pârâta a mentionat în cuprinsul întâmpinării inadmisibilitatea cererii, aceasta reprezintă, de fapt, o apărare pe fond si nicidecum o exceptie care să impună analizarea cu prioritate în raport cu disp.art.137 Cod procedură civilă.
In această situatie,, instanta a analizat corect cauza pe fond din perspectiva îndeplinirii conditiilor prev.de art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste incidenta disp.art.47 al.5 din Legea insolventei, solutia judecătorului sindic este corectă, astfel:
Ridicarea dreptului de administrare a debitoarei în insolventă se poate pronunta atunci când se probează existenta pierderilor continue din averea debitoarei sau a lipsei probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.
Deci, ridicarea dreptului de administrare se face atunci când debitorul nu-l mai exercită benefic pentru averea si activitatea sa, intrând într-o perioadă în care pierderile patrimoniale sunt constante si nu se mai poate vorbi de un plan rational de activitate.
Aprecierea oportunitătii măsurii ridicării dreptului de administrare se face prin raportare la întreaga avere a debitorului insolvent precum si la întreaga sa activitate.
In cauză, actiunea recurentei întemeiată pe disp.art.47 al.5, are în vedere contractul de închiriere încheiat cu debitoarea si nicidecum situatia patrimoniului acesteia din perspectiva pierderilor continue.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar rezultă că debitoarea are în derulare o serie de contracte, s-au intreprins măsuri de recuperare a debitelor si de reducere a cheltuielilor, astfel că nu se poate vorbi de o pierdere continuă din averea debitoarei ori de lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
