Decizia de impunere emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Activitatea de inspecţie fiscală. Taxa pe valoarea adăugată. Măsuri de simplificare. Furnizor aflat în stare de insolvenţă


Activitatea de inspecţie fiscală este o componentă a direcţiilor generale de finanţe publice, astfel încât nu este necesară citarea sa în proces, distinct de direcţia generală a finanţelor publice din structura căreia face parte.
Atâta vreme cât în nu existau menţiuni cu privire la starea de a furnizorului, reclamantei nu i se putea pretinde să cunoască această situaţie care ar fi determinat aplicarea măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 alin. (2) lit. b) C.fiscal. Pe de altă parte, menţiunea „în insolvenţă” este obligatoriu a fi făcută pe toate actele emise de debitor (administratorul judiciar sau lichidator), după rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, astfel cum se prevede prin art. 45 din Legea nr. 85/2006.

Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 787 din 26 mai 2011

Prin sentința civilă nr. 421 din 12.07.2010 Tribunalul Bacău a admis în parte contestația formulată de SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu intimat Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și în consecință:

– anulat decizia nr. 745/31.03.2010 privind TVA în valoare de 51280 lei și majorări de întârziere în valoare de 2168 lei, decizie emisă de DGFP Bacău;

– a anulat decizia de impunere nr. 67/03.02.2010 emisă de DGFP Bacău;

– a obligat pârâta DGFP Bacău la emiterea unei decizii de impunere cu respectarea dreptului reclamantei la rambursarea TVA în sumă de 51.280 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

în principal, activitatea comercială care face obiectul deciziilor contestate a avut loc in luna decembrie 2008. Reclamanta susține ca avea dreptul de deducere a T.V.A. ca urmare a tranzacțiilor comerciale pe care le-a avut in luna decembrie 2008 cu SC C C. Botoșani, fără a avea obligația de a aplica masurile de simplificare prevăzute de lege, deoarece actul normativ, respectiv codul fiscal art. 160 alin. (2) lit. b) impunea in mod expres ca societatea sa se fi aflat in stare de faliment declarata printr-o sentința irevocabila. în speță, sentința comerciala nr. 462/4.12.2008 pronunțata de Tribunalul Botoșani a fost redactata la data de 19.01.2009, deci a devenit irevocabila in decembrie 2008.

Prin deciziile criticate se susține că norma în vigoare, în perioada 4.12.2008-31.12.2008, era art. 160 alin. (2) lit. b) C.fiscal, de reținut fiind și dispozițiile art. 3 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 85/2006.

în interpretarea Legii nr. 85/2006 deschiderea procedurii este la data pronunțării sentinței de către judecătorul sindic, dar aceasta are efecte numai asupra societarii în insolvență. Fata de terți, sentința devine odată cu comunicarea ei, deoarece înaintea comunicării terțele persoane nu au posibilitatea de a cunoaște soluția. De altfel, terții nu au posibilitatea de a cunoaște situația de insolvență decât după ce administratorul desemnat de judecătorul sindic face mențiunea în actele societății ca aceasta este in stare de insolvență si notifica creditorii, băncile, organele fiscale, etc. Se are in vedere și faptul ca nu există nici o obligație legală a entităților economice de a încheia tranzacții numai după ce au solicitat date asupra stării societarilor partenere.

în ceea ce privește anularea separată a majorărilor de întârziere, cererea nu poate fi primită, deoarece acestea au fost stabilite prin deciziile contestate, care au fost anulate.

în termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:

Nu a fost respectat principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C.proc.civ. și nici principiul contradictorialității, încălcându-i-se dreptul la apărare. Astfel, nu a fost îndeplinită obligația de comunicare a cererii de chemare în judecată și a actelor depuse de reclamantă, aceste acte regăsindu-se în dosarul cauzei.

De asemenea, pentru primul termen de judecată procedura de citare a fost îndeplinită cu nerespectarea dispozițiilor art. 114 alin. (3) C.proc.civ..

Instanța a anulat două acte distincte emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și de Activitatea de inspecție fiscală Bacău, deși hotărârea a fost pronunțată doar în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău. în virtutea rolului activ și în considerarea art. 16 din Legea nr. 554/2004 instanța trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a A.I.F. Bacău în calitate de emitentă a deciziei de impunere.

Instanța a apreciat că reclamanta are drept de deducere pentru suma de 51.280 lei fără a analiza componența acestei sume și motivația pentru care s-a respins dreptul de deducere. Pentru o parte din această sumă contestația administrativă a fost respinsă ca nemotivată; de asemenea, instanța nu a avut în vedere că această sumă, deși inclusă în suma totală pentru care s-a admis acțiunea, nu reprezintă aferentă tranzacțiilor efectuate cu SC C C. SRL Botoșani, care este în sumă de 51.211 lei.

Pe fond, soluția este greșită pentru că s-a reținut faptul că sentința de deschidere a procedurii insolvenței devine executorie față de terți odată cu comunicarea; motivarea este greșită deoarece aceste sentințe sunt executorii de drept și își produc efectele de la pronunțare.

Astfel, instanța trebuia să constate că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 160 alin. (2) lit. b) C.fiscal în vigoare în perioada 4.12.2008-31.12.2008 și implicit legalitatea măsurilor dispuse de organul de control, de aplicare a procedurii simplificate, iar ca urmare a neconformării societății, de respingere a dreptului de rambursare și a calculării accesoriilor.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate, curtea de apel constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și înscrisurile care i-au fost anexate nu au fost comunicate pârâtei, iar citația pentru termenul din 7.06.2010 i-a fost înmânată la data de 1.06.2010, nefiind, astfel, respectate dispozițiile art. 1141 alin. (2) și (3) C.proc.civ.. însă, aceste împrejurări de drept nu pot determina casarea hotărârii recurate întrucât cauza nu s-a judecat la primul termen de judecată (din 7.06.2011), ci s-a amânat pentru termenul din 5.07.2011, termen pentru care citația i-a fost înmânată pârâtei la data de 17.06.2010, deci cu mai mult de 15 zile anterior judecății. Pârâta nu a depus nicio cerere și nici nu a desemnat o persoană care să-i reprezinte interesele în fața instanței; prin urmare, avându-se în vedere dispozițiile art. 108 alin. (3) C.proc.civ., neregularitățile în discuție au fost acoperite, iar instanța putea păși la judecată. de aceea, nu se poate reține că instanța ar fi încălcat principiile rolului activ al judecătorului și al contradictorialității.

Casarea hotărârii nu poate fi determinată nici de neparticiparea în proces a Activității de inspecție fiscală Bacău. Decizia de impunere a fost emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău – Activitatea de inspecție fiscală. Direcțiile generale ale finanțelor publice sunt – potrivit art. 11 alin. (1) și anexei 2 din H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene aprobat prin Ordinul nr. 1348/2009 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală – unități cu personalitate juridică aflate în subordinea Agenției. Conform art. 2 din regulament, Activitatea de inspecție fiscală este o componentă a direcțiilor generale de finanțe publice, astfel încât nu este necesară citarea sa în proces, distinct de direcția generală a finanțelor publice din structura căreia face parte.

Al treilea motiv de recurs este fondat. Suma pentru care reclamanta a solicitat motivat, atât prin contestația administrativă, cât și prin acțiunea în justiție, rambursarea este în cuantum de 51.211 lei. Argumente în sprijinul cererii sale au fost formulate de reclamantă doar în privința aferente operațiunilor comerciale desfășurate cu SC C C. SRL Botoșani; în privința sumelor de 10, 4, 8 și 47 lei, nici reclamanta, nici prima instanță nu au motivat îndreptățirea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată. Prin urmare, pentru diferența între suma de 51.280 lei anulată de instanță și 51.211 lei solicitată motivat de reclamantă, hotărârea tribunalului urmează a fi modificată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

în ceea ce privește fondul cauzei, hotărârea tribunalului se impune a fi menținută.

Taxa pe valoarea adăugată în sumă de 51.211 lei este aferentă bunurilor, în valoare de 320.740 lei, care i-au fost livrate reclamantei de către SC C C. SRL Botoșani. Facturile fiscale pentru aceste bunuri au fost emise în perioada 4-30 decembrie 2008, astfel cum rezultă din anexa nr. 5 la raportul de inspecție fiscală nr. 11343/2.02.2010. începerea procedurii generale de insolvență a SC C C. SRL a fost dispusă de Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 462 din 4 decembrie 2008.

Mențiunile privind actele și faptele comercianților sunt supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, Legea nr. 26/1990 fiind actul normativ care conține dispoziții cu caracter general. Potrivit art. 5 din această lege, mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării publicității, în forma prevăzută de lege. De asemenea, potrivit art. 33 alin. (7) coroborat cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii este notificată de administratorul judiciar oficiului registrului comerțului unde este înmatriculat debitorul pentru efectuarea mențiunii. Așadar, atâta vreme cât în registrul comerțului nu existau mențiuni cu privire la starea de insolvență a furnizorului SC C C. SRL reclamantei nu i se putea pretinde să cunoască această situație care ar fi determinat aplicarea măsurilor de simplificare prevăzute de art. 160 alin. (2) lit. b) C.fiscal, în forma în vigoare la data efectuării operațiunilor comerciale în discuție.

Pe de altă parte, mențiunea „în insolvență” este obligatoriu a fi făcută pe toate actele emise de debitor (administratorul judiciar sau lichidator), după rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, astfel cum se prevede prin art. 45 din Legea nr. 85/2006. în cauză, această mențiunea nu putea fi făcută pe facturile fiscale emise de SC C C. SRL în perioada 4-30 decembrie 2008 întrucât hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței a fost pronunțată la data de 4 decembrie 2008 și redactată la data de 19 ianuarie 2009, după această din urmă dată dosarul fiind trimis spre soluționare în recurs.

în ceea ce privește insolvența, actelor de procedură, inclusiv a hotărârilor judecătorești, se realizează potrivit dispozițiilor cu caracter special din Legea nr. 85/2006, respectiv prin Buletinul procedurilor de insolvență reglementat de art. 7 din lege și de Hotărârea Guvernului nr. 460/2005, art. 1 alin. (1) lit. b) din această hotărâre prevăzând că Buletinul este înființat în scopul publicării, între altele, a hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul procedurii de insolvență. însă, această formă de publicitate se referă doar la părțile din insolvență.

Față de cele ce preced, hotărârea va fi modificată în parte pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

(Judecător Gabriela Mona Ciopraga)