Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.07.2010, sub nr. 9995/320/2010, reclamanta Asociaţia de nr. 6 a chemat în judecată pe pârâta Almăşan Erzsebet, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 61.918,77 lei datorată la data de 20.07.2010, reprezentând lipsa constatată după predarea gestiunii asociaţiei din 30.06.2010.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că la data de 30.06.2010 pârâta a predat gestiunea asociaţiei prin încheierea unui proces-verbal de predare-primire a evidenţei mijloacelor materiale şi băneşti în care declara în scris faţă de membrii prezenţi în comisia de inventariere că toate datele trecute în procesul-verbal corespund adevărului. Reclamanta a mai precizat că înscrisurile anexate procesului-verbal de predare-primire erau listele de plată ale asociaţiei cu situaţia financiară până la data de 30.06.2010 şi Situaţia soldurilor elementelor de activ şi de pasiv calculate tot până la data de 30.06.2010 conform Ordinului 1996/2007, privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, pe care pârâta le-a semnat pentru conformitate cu adevărul după care acestea au fost semnate de preluare şi de către membrii comisiei de inventariere prezenţi.
Reclamanta a mai arătat că la momentul predării-primirii, pe lista de plată a consumului din imobilul situat în Târgu-Mureş, str. 22 Decembrie, nr. 20 s-a observat prima inadvertenţă, suma totalului general în valoare de 39.775,26 lei nu corespundea sumelor repartizate pe apartamente, fapt ce a dus la solicitarea unor explicaţii cerute de comisia de inventariere pârâtei-administrator, care nu a dorit să explice de unde a apărut în plus la ap. 23 din imobil, suma de 38.568,38 lei la un apartament în care nu locuia nimeni şi de ce a blocat această rubrică, ap. 23 nefiind vizibilă pe lista predată la preluarea gestiunii din 30.06.2010.
Reclamanta a mai învederat că ap. 23 este un apartament nou construit la mansarda blocului situaţie de care pârâta s-a folosit în mod premeditat pentru a încărca (activul) gestiunea asociaţiei ca să nu se descopere lipsa banilor scoşi din patrimoniul asociaţiei.
Reclamanta a precizat că în urma verificărilor efectuate la data de 12.07.2010 s-a mai încheiat un proces-verbal de constatare prin care a fost reţinută fapta pârâtei care în mod nejustificat pe listele de plată ale lunilor martie, aprilie şi mai 2010 a introdus pe lângă sumele ce reprezintă obligaţia de plată a proprietarilor şi suma de 9.725 lei, deşi nu avea voie să introducă în plată decât sume ce reprezentau facturile şi serviciile efectiv prestate către proprietari, dar aceasta şi-a încălcat atribuţiile. Reclamanta a mai arătat că o altă pagubă creată asociaţiei de pârâtă conform procesului-verbal de constatare din 19.07.2010 a fost depistată în urma unor verificări efectuate la solicitarea unui proprietar de către un inspector al primăriei care a depistat că pârâta a falsificat Anexa 1 la factura nr. 0034775 emisă de SC ENERGOMUR SA introducând în plus sume ce totalizează o pagubă de 13.625,39 lei.
Reclamanta a arătat că prin activitatea dolosivă efectuată sistematic de pârâtă aceasta a încălcat premeditat obligaţiile contractuale asumate şi prevederile legale ce reglementează imperativ activitatea de administrator, realizând un prejudiciu asociaţiei care în prezent este de 61.918,77 lei. Reclamanta a precizat că pârâta a falsificat cu bună-ştiinţă anexele facturilor de la furnizorul de energie termică şi a încărcat activul asociaţiei pentru a masca la control lipsa din gestiune, creând un prejudiciu asociaţiei de proprietari pe care o administra, pârâta fiind calificată pentru această funcţie prin atestarea obţinută de la Primăria Târgu-Mureş în baza Legii nr. 230/2007.
Reclamanta a mai precizat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale cu privire la fapta ilicită, pârâta încălcând obligaţiile contractuale şi prevederile legale ce reglementează sediul materiei în administrarea asociaţiilor de proprietari, aducându-se o pagubă patrimoniului asociaţiei, cât şi vinovăţia pârâtei fapta fiind săvârşită premeditat încălcând obligaţiile contractuale.
Totodată reclamanta a arătat că întrucât verificarea gestiunii nu a fost finalizată la data depunerii cererii, va preciza acţiunea până la primul termen de judecată.
În drept au fost invocate prev. Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, Ordinul MFP nr. 1969/2007 şi Legea nr. 82/1991.
În probaţiune, au fost depuse la dosar copii certificate pentru conformitate ale următoarelor înscrisuri : convenţie civilă de prestări servicii înregistrată la ITM Mureş sub nr. 7025/2000 (f. 6), proces-verbal de predare-primire a evidenţei mijloacelor materiale şi băneşti/30.06.2010 (f. 7), situaţia soldurilor elementelor de activ şi de pasiv la 30.06.2010 (f. 8, 32, 35, 33, 36), proces-verbal încheiat la data de 30.06.2010 cu ocazia predării gestiunii asociaţiei (f. 9), Tabele nominale-consum luna mai 2010 (f. 10, 11), proces-verbal/12.07.2010 (f. 12), proces-verbal/19.07.2010 (f. 13), Anexa 1 la factura nr. 0034775 (f. 14-16, 18-20), factura nr. 0034775 (f. 17), Notificare/19.07.2010 (f. 21).
La data de 12.08.2010 reclamanta a depus la dosar o cerere pentru instituirea sechestrului asigurator cu privire la apartamentul şi garajul ce se află în proprietatea comună a pârâtei (f. 22).
La data de 13.10.2010 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură o precizare de acţiune (f. 31, 34) prin care arată că îşi majorează pretenţiile la suma de 241.618,69 lei, sumă reprezentând lipsă în gestiune la data de 30.06.2010.
În şedinţa publică din data de 13.10.2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş.
Analizînd actele şi lucrările dosarului sub aspectul exceptiei invocate instanţa reţine următoarele:
La data de 2.07.2000 între reclamantă în calitate de angajator (beneficiar) şi pârâtă în calitate de prestator de servicii (executant) s-a încheiat convenţia civilă de prestări servicii pe durată nedeterminată având ca obiect prestarea de către pârâta-administrator a serviciilor constând în ţinerea tuturor evidenţelor contabile, obţinerea facturilor, defalcarea pe apartamente a cheltuielilor comune, încasarea şi depunerea banilor pentru plata facturilor, întocmirea de somaţii proprietarilor rău-platnici (f. 6). Potrivit acestei convenţii, înregistrată la ITM Mureş sub nr. 7025/2000, remuneraţia brută pentru prestaţiile arătate a fost stabilită la suma de 1.856 lei lunar, timpul de lucru fiind de 3 ore pe zi, activitatea prestată fiind cu caracter de regularitate.
Convenţia civilă arătată a fost încheiată în baza Legii nr. 130/1999.
Dispoziţiile Legii nr.130/1999 care reglementau convenţiile de prestări servicii au fost abrogate expres prin OUG nr. 23/2003 respinsă prin Legea nr. 553/2003 iar ulterior aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Totodată instanţa reţine că Legea nr. 53/2003 nu conţine nicio prevedere legată de convenţiile civile de prestări servicii. De asemenea, potrivit art. 298 alin. 2 din Codul muncii pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziţii contrare. Prin adoptarea Codului muncii în acord cu legislaţia comunitară, legiuitorul a adoptat o concepţie unitară în materia raporturilor de muncă, statuând că totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă dintre salariat şi angajator vor fi cuprinse în contractul individual de muncă reglementat de Codul muncii – art. 1 Cod. Muncii. Astfel, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 130/1999 au fost preluate de noul cod al muncii prin articolele care reglementează contractul individual de muncă pe durată determinată, prin agent de muncă temporară şi contractul individual de muncă cu timp parţial.
Potrivit art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari pentru activitatea de administrare care include activităţi de administrare tehnică, de şi casierie, asociaţia de proprietari poate angaja persoane fizice atestate pentru funcţia de administrator de imobile prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă.
Faţă de dispoziţiile legale arătate, instanţa apreciază că, deşi convenţia civilă sus-menţionată a fost încheiată anterior intrării în vigoare a actului normativ abrogator, din 14.04.2003, având în vedere raporturile determinate de aceste convenţii civile care sunt raporturi juridice cu succesivă în timp şi faptul că normele juridice cuprinse în Codul muncii şi OUG nr. 23/2003 sunt norme imperative şi de imediată aplicare, convenţia civilă de prestări servicii a devenit un contract individual de muncă cu timp parţial. Această concluzie se impune faţă de conţinutul convenţiei civile încheiate între părţi şi împrejurarea că după adoptarea OUG nr. 23/2003, astfel de convenţii mai puteau fi încheiate doar în condiţiile Codului civil, iar faţă de dispoziţiile imperative ale art. 16 din Codul muncii, acestea mai puteau fi încheiate doar pentru prestarea unei munci în cadrul unui program de până la 2 ore pe zi şi până la 10 ore pe săptămână, prestarea unei activităţi cu program ce depăşeşte aceste limite putând fi realizata doar in baza unui contract de munca. Prin urmare, efectele acestei convenţii după anul 2003 trebuie analizate prin raportare la legislaţia muncii, mai precis acele norme care reglementează contractul individual de muncă cu timp parţial.
Totodată instanţa reţine şi faptul că, în prezent, urmare a modificărilor legislative ulterioare ale Codului muncii, convenţiile de prestări servicii, încheiate în temeiul Codului civil, pot avea ca obiect doar o prestaţie unică, ocazională, care durează exact cât este necesar pentru ca prestaţia să fie dusă la bun sfârşit. Ori, contractul individual de muncă se încheie pentru activităţi regulate, desfăşurate pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă. Ori, aceasta este şi situaţia raportului juridic dedus judecăţii, deoarece contractul dintre părţi este încheiat pe o perioadă de timp nedeterminată şi se referă la executarea aceloraşi prestaţii în mod regulat şi nu doar ocazional. Faptul că în contractul încheiat între părţi se află înscrisă menţiunea că timpul de lucru este de 3 ore pe zi, activitatea prestată fiind cu caracter de regularitate, califică acest contract ca fiind un contract individual de muncă cu timp parţial.
Cum pretenţiile reclamantei se întemeiază pe răspunderea contractuală a administratorului asociaţiei, instanţa apreciază că litigiul dedus judecăţii s-a născut în legătură cu executarea contractului de muncă, astfel că, faţă de prev art. 284 Codul muncii raportat la art. 2 alin. 1 lit. c din este de competenţa Tribunalului Mureş.
Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş în soluţionarea prezentei cauze şi în baza art.2 pct.1 lit.c din Cod procedură civilă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
