În motivare, se arata ca în anul 1993 între SC B SRL si creditoarea Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oltenita, a intervenit o conventie prin care creditoarea punea la dispozitie societatii suprafata de teren de 300 m.p. proprietatea sa, situata în Oltenita, –, pe care societatea sa amenajeze un mini bar, reprezentând o constructie provizorie, în schimbul unei sumei de bani cu titlu de chirie.
La data de 01.02.1995, constructia a fost cumparata de SC D SRL, în baza facturii nr. 114/01.02.1995, iar în anul 2003, respectivul contract a fost preluat de catre SC F SRL, care avea ca asociat unic în persoana d-nei DV, iar începând cu anul 2009 asociat unic al societatii este DMC. Odata cu cumpararea acestei constructii provizorii ( mini bar), a constatat ca nu corespunde din punct de vedere sanitar-veterinar, si ca nu asigura un minim de confort pentru pensionarii si consumatorii din acest oras, motiv pentru care a convenit cu fosta conducere a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oltenita, ca pe cheltuiala lor sa reamenajeze spatiul comercial, iar la data expirarii contractului de închiriere din pretul chiriei sa-i fie deduse periodic sumele de bani investite în constructie ( mini bar).
S-a mai mentionat faptul ca în timpul derularii contractului de închiriere încheiat între societatea contestatoare si creditoare, contract valabil din data de 03.02.2003 pâna la data de 01.01.2006, conducerea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oltenita, a fost schimbata si, în continuare creditoarea i-a pretins o chirie mult mai mare si exagerata pentru cei 300 m.p. (2.500 lei/ luna), mai mult decât atât, fara nici un fel de deduceri din sumele cheltuite de ea pentru amenajarea spatiului.
Din aceasta cauza, contractul de închiriere nu a mai fost prelungit, situatie care a declansat notificari din partea creditoarei, si o serie de procese care au culminat cu decizia civila nr. 1127/07.07.2009 pronuntata de Curtea de Apel-Bucuresti, Sectia a IV-a civila ( care constituie titlu executoriu si în baza caruia creditoarea solicita executarea silita), prin care contestatoarea a fost obligata ca pe cheltuiala ei, sa ridice constructiile edificate pe terenul de 300 m.p.
Mai mult, SC F SRL, prin acest dosar de executare silita, este grav prejudiciata, întrucât în toti acesti ani, a platit toate taxele si impozitele aferente acestui punct de lucru, iar investitia facuta pe terenul creditoarei nu s-a amortizat pâna în prezent, motiv pentru care, solicita admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
Considera ca intimata nu putea sa dispuna înfiintarea executarii silite asupra acestor bunuri, si în acelasi timp, considera ca este un abuz de drept din partea executorului judecatoresc, deoarece prin aceasta masura de ridicare a bunurilor edificate fara a avea la baza o sentinta civila care sa prevada în mod expres pe cheltuiala cui sa fie ridicate, nu se poate lua o astfel de masura.
În drept, s-au invocat dispozitiile art. 399 alin 1, art. 400 alin 1, art. 401 alin 1, art. 402 alin 1, art.403 alin 1 Cod pr.civila.
La dosar, intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Oltenita, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestatiei la executare, întrucât nu se invoca nici o încalcare a regulilor de desfasurare a executarii silite, cererea contestatoarei este o contestatie la titlu prin care se solicita instantei lamurirea întelesului, continutul si întinderea titlurilor executorii.
Se mai arata ca în motivarea contestatiei la executare, contestatoarea se prevaleaza si invoca exact aceleasi motive invocate si în fata instantei de fond în dosarul nr. 604/269/2008, având ca obiect “revendicarea” terenului care a facut obiectul contractului de închiriere dintre subscrisa si contestatoare, solutionat de Judecatoria Oltenita, prin sentinta civila nr. 930/2008, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si a recursului declarate de contestatoare.
Ori, prin admiterea actiunii în revendicre, efectul principal al admiterii actiunii consta în restituirea posesiei terenului în cauza de la posesorul-neproprietar (contestatoarea) la proprietarul –neposesor (subscrisa).
Cum contestatoarea nu a executat de buna voie dispozitia instantei de judecata-în speta nu a cedat pâna în prezent posesia terenului în cauza – a fost nevoita sa solicite concursul executorului judecatoresc. Din punctul sau de vedere, singurele motive temeinice pentru care o contestatie la titlu poate fi admisibila, sunt: prestatiile cerute prin titlul executoriu nu sunt prevazute în dispozitiv; dispozitivul este neclar înprivinta prestatiilor.Considera ca întinderea, continutul si întelesul titlurilor executorii (hotarârile judecatoresti enumerate de contestatoare) sunt suficient de clare si nu necesita alte lamuriri, motiv pentru care, solicita respingerea contestatiei la executre. Mai mult, solicita a se constata ca prezenta contestatie la titlu este inadmisibila atât pentru faptul ca dispozitivul titlului executoriu nu necesita lamuriri cât si pentru faptul ca apararile formulate de contestatoare sunt aceleasi invocate si în cauza având ca obiect” revendicarea” si în care prin pronuntarea de catre Judecatoria Oltenita a sentintei civile nr. 930/2008, a intervenit autoritatea de lucru judecat (actuala motivatie si aparare fiind déjŕ avute în vedere de trei instante de judecata).
De asemenea, privitor la capatul de cerere prin care se solicita suspendarea executarii, solicita a se observa ca în prezenta cauza, nu se invoca nereguli savârsite de organul de executare, si, întrucât nu exista nici un motiv temeinic de admitere a prezentei contestatii, se impune respingerea acestui capat de cerere.
Solicita totodata a se avea în vedere reaua credinta a contestatoarei care refuza nejustificat sa execute hotarâri judecatoresti definitive, irevocabile si investite cu formula executorie- facând în acelasi timp si un abuz de drept- si în situatia în care se va constata existenta relei credinte a contestatoarei, sa se dispuna conform dispozitiilor art. 1081, pct. 1 Cod pr.civila, amendarea acesteia, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, s-au invocat dispozitiile art. 1081, art. 115, art. 274 Cod pr.civila.
În cauza, au fost administrate probele cu înscrisuri depuse la dosar de ambele parti.
Solutionând cauza prin sentinta civila nr.225/05.02.2010, Judecatoria Oltenita, a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. F S.R.L.- în contradictoriu cu intimatii C.A.R. a Pensionarilor Oltenita, si B.E.J. Ene Alexandru.
A respins cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoare.
A obligat contestatoarea la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimata CAR a Pensionarilor-Oltenita.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinutca desi contestatoarea si-a precizat contestatia la executare prin lamurirea întelesului, continutului si întinderea titlului executoriu, ea nu a aratat nici în petitul contestatiei si nici în motivarea ei, în ce consta obiectul acestor lamuriri. Ea a expus aceeasi situatie pe care invocat-o la judecata în fond a cauzei, unde a formulat cerere reconventionala aspecte care au fost avute în vedere si au fost verificate atât de instanta de fond cât si de instantele de control judiciar, fiind inadmisibila invocarea pe calea contestatiei la executare, a unor situatii si aparari ce tin de fondul cauzei.
Contestatoarea a invocat în finalul contestatiei faptul ca în titlul executoriu nu s-a prevazut în mod expres pe cheltuiala ei sa se faca ridicarea constructiilor, si în consecinta, activitatea de executare ar fi un abuz de drept din partea executorului, însa acest aspect nu constituie temei al contestatiei.
Conform art. 5802 Cod procedura civila, daca debitorul refuza sa îndeplineasca o obligatie de “a face”, cuprinsa întrun titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somatiei, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare, prin încheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa o îndeplineasca el însusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Raportat la speta, rezulta clar, ca în situatia în care debitorul refuza sa-si îndeplineasca de buna voie obligatia de ridicare a constructiilor (cuprinsa în titlul executoriu), creditorul poate obtine autorizatie din partea instantei de executare sa procedeze el însusi sau prin alte persoane, la ridicarea constructiilor, pe cheltuiala debitorului. Din interpretarea logica a textului de lege mentionat, rezulta ca în ambele cazuri ridicarea constructiilor se face pe cheltuiala debitorului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie motivat de faptul ca instanta de fond nu a avut în considerare faptul ca prin executarea silita demarata împotriva sa este grav prejudiciata întrucât a obtinut autorizare de constructie, a platit taxele si impozitele aferente acestui punct de lucru iar investitia facuta pe terenul proprietatea intimatei nu s-a amortizat pâna la data formularii contestatiei.
A mai aratat recurenta ca nu se putea demara executarea silita împotriva sa datorita faptului ca nu exista o sentinta civila care sa prevada în mod expres pe a cui cheltuiala sa fie ridicata constructia, împrejurare în care somatia executorului judecatoresc constituie un abuz de drept. S-a mai aratat totodata ca hotarârea instantei de fond este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii deoarece a fost retinuta în mod gresit situatia potrivit careia debitoarea a fost obligata la o prestatie de a ceda posesia terenului de 300 mp catre creditoare deoarece s-a facut dovada ca raportat la suprafata de 300 mp teren ce a format obiectul contactului încheiat în 2003 chiria solicitata de noua conducere a intimatei era exagerata, acesta fiind motivul neprelungirii relatiilor contractuale dintre parti.
Analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata în raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu, tribunalul constata ca recursul declarat nu este fondat.
Astfel, dupa cum legal si temeinic a retinut si instanta de fond contestatia debitoarei nu este întemeiata întrucât atât considerentele cât si dispozitivul sentintei a carei punere în executare s-a cerut (executorul judecatoresc procedând doar la emiterea somatiei prealabile prevazuta de art.387 C.p.civ si nu la demararea executarii silite propriu-zise cum eronat afirma în contestatie) nu necesita nici o lamurire rezultând cu claritate din continutul acesteia faptul ca cererea intimatei creditoare de autorizare a ridicarii constructiilor debitoarei a fost respinsa ca prematur introdusa, fiind necesar a se parcurge procedura prevazuta de art.5802 C.p.civ numai dupa expirarea termenului de 10 zile prevazut în somatia executorului judecatoresc deoarece numai dupa aceasta data devine evident refuzul debitoarei de a aduce la îndeplinire de buna voie obligatia stabilita prin titlu executoriu.
Cum dispozitiile din sentinta pusa în executare sunt clare si nu necesita nici o lamurire în sensul prevederilor art.399 (teza a-II-a) C.p.civ. iar judecatoresc nu trecuse la data formularii contestatiei – la executarea propriu-zisa în sensul desfiintarii constructiei contestatoarei, tribunalul retine ca sentinta instantei de fond prin care a fost respinsa contestatia la executare formulata de debitoarea SC F SRL este temeinica si legala.
Pentru aceste motive, tribunalul urmeaza a respinge recursul formulat de catre recurenta SC F SRL împotriva sentintei civile nr. 225/05.02.2010 a Judecatoriei Oltenita pronuntata în dosarul nr. 4070/269/2009
În baza art.274 C.p.civ, urmeaza a obliga recurenta catre intimata Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oltenita la 1000 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
