Procedura prealabilă solicitării de anulare a actului administrativ


Raţiunea instituirii prin lege (art. 7 din Legea nr. 554/2004) a obligaţiei parcurgerii plângerii prealabile în situaţia solicitării de anularea unui act administrativ unilaterale (cum este cel din speţă) nu poate fi decât aceea de evitare a sesizării directe a instanţei cu solicitarea de anulare a actului fără a da posibilitatea autorităţii emitente să şi-l reevalueze prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de pretinsa victimă a actului. Organul emitent are astfel posibilitatea să şi-l revoce, aşa încât să nu mai fie oportună sesizarea instanţei de judecată.
În condiţiile în care organul emitent a fost, însă, sesizat cu nelegalitatea actului după ce acesta şi-a produs efectele, nu se mai poate pretinde emitentului-reclamant în acţiunea în anulare să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2429 din 23 iunie 2011

Prin sentința civilă nr. 2247/22.06.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 554/121/2009 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea privind constatarea nulității Dispoziției nr. 2480/27.12.2007 emisă de DGASPC Galați , acțiune promovată de reclamantele Consiliul Județean Galați și DGASPC Galați în contradictoriu cu pârâta P.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut caracterul întemeiat al excepției inadmisibilității invocată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, în raport de următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 2480/27.12.2007 a directorului DGASPC Galati, salariul de baza al pârâtei a fost majorat cu 75%, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 339/2007. Aceasta dispoziție reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate solicita instanței anularea acestuia, daca actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

în cazul de față, din susținerile reclamanților necombătute de pârâte, coroborate cu data emiterii actului – 27.12.2007 – rezultă că decizia atacată a produs efecte juridice, pârâta beneficiind efectiv de majorarea salariala prevăzută în această decizie. Cu toate acestea, nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție cumulativă a textului, respectiv aceea că actul administrativ să intre în circuitul civil. Fiind un act unilateral, acesta nu a produs efecte decât față de persoana căreia i-a fost adresat, respectiv față de pârâtă. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cursul anului 2008 s-a emis o altă dispoziție prin care plata acestui spor a fost sistată, astfel că dispoziția atacată a încetat și să producă efecte juridice. La momentul formulării cererii de chemare în judecată, niciuna din cele doua condiții cumulative prevăzute de art.6 alin. (1) nu mai era îndeplinită, posibilitatea pârâtei DGASPC de a revoca acest act fiind evidentă.

Prin urmare, având în vedere și faptul că, de regulă, o acțiune în contencios administrativ presupune parcurgerea unei proceduri prealabile ce are ca scop tocmai revocarea actului considerat nelegal și doar în situația în care acest lucru nu se întâmplă partea interesată se adresează instanței competente, instanța reține că pârâta DGASPC are posibilitatea legală de a-și revoca propriul act considerat nelegal.

Reclamanta Consiliul Județului Galați și-a declinat nemulțumirea în raport hotărârea instanței de fond, formulând recurs, în termen legal.

Astfel, a apreciat sentința nr. 2247/2010 nelegală prin greșita reținere a posibilității sale de a revoca actul contestat.

în acest context, recurenta a susținut în esență că actul administrativ individual contestat a produs efecte atât față de beneficiarul sumei cât și față de instituția care a plătit sumele considerate necuvenite, sume care, la rândul lor au fost asigurate de ordonatorul principal de credite.

Reclamanta DGASPC a formulat recurs invocând, în esență, faptul că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile autorității emitente a actului administrativ contestat.

Pârâta P.A. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, apreciind că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost corect invocate în cauză față de împrejurarea că legea nu exceptează de la procedura prealabilă cererile de anulare formulate în condițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Recursurile în discuție au fost calificate de curte drept fondate, din perspectiva următoarelor considerațiuni:

Rațiunea instituirii prin lege (art. 7 din Legea nr. 554/2004) a obligației parcurgerii plângerii prealabile în situația solicitării de anularea unui act administrativ unilaterale (cum este cel din speță) nu poate fi decât aceea de evitare a sesizării directe a instanței cu solicitarea de anulare a actului fără a da posibilitatea autorității emitente să și-l reevalueze prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de pretinsa victimă a actului. Organul emitent are astfel posibilitatea să și-l revoce, așa încât să nu mai fie oportună sesizarea instanței de judecată.

în speță, însă, ipoteza este alta. Organului emitent i s-a semnalat nulitatea unui act ce emană de la dânsul de către o instituție de financiar și, întrucât respectivul act a intrat în circuitul civil, producându-și efectele, singura pârghie pentru intrarea în legalitatea a fost considerată de emitent solicitarea de anulare în justiție.

Prin urmare, în mod nelegal a fost considerată întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ceea ce reclamă cu prisosință reformarea sentinței recurate în sensul casării cu trimitere spre rejudecare, urmând ca instanța de judecată să pășească la analizarea fondului în ipoteza în care nu mai sunt alte excepții ori acestea vor fi calificate drept nefondate. Totodată, în rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte critici invocate de recurenta DGASPC a căror evaluare nu a fost posibilă în recurs față de motivul admiterii acesteia (greșita respingere pe excepție a acțiunii).

(Judecător Gina Ignat)