Prin cererea înregistrată sub nr.2061/118/23.02.2010 la Tribunalul Constanta, creditoarea SC A.D SRL în contradictoriu cu debitorii C.N si SC M. Medgidia SA a solicitat validarea popririi înfiintată de BEJ V.P în dosarele de silită nr.227/2007, nr.239/2007 si nr.248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu, debitoarei avaliste C.N.
S-a relevat că, are calitatea de creditoare în dosarele de executare silită nr.27/2007, nr.239/2007 si nr.248/2007 aflate pe rolul BEJ „V.P” în baza unor titluri executorii materializate prin bilete la ordin.
Debitoarea SC M. Medgidia a formulat întâmpinare invocând prioritar exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, în raport de temeiul juridic invocat – respectiv art.460 Cod proc. civilă.
Debitoarea C.N a invocat, de asemenea, necompetenta materială a Tribunalului Constanta, atât timp cât instanta de executare este judecătoria.
Prin Sentinta civilă nr.2362/21.04.2010 pronuntată de Tribunalul Constanta, s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei formulată de contestatoarea SC A.D SRL, în contradictoriu cu intimatii SC M. Medgidia SA si C.N, în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Pentru a pronunta această hotărâre instanta de fond a retinut că, potrivit art.460 Cod proc. civilă „dacă tertul poprit nu-si îndeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul (…) în vederea validării popririi poate sesiza instanta de executare”.
Ori, potrivit dispozitiile art.373 alin.2 Cod proc. civilă, prin sintagma „instanta de executare” se întelege „judecătoria în circumscriptia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Prin urmare, în toate cazurile instanta de executare nu poate fi decât judecătoria.
În cauza de fată, cum executarea se face la Medgidia, asupra tertului poprit SC M. Medgidia SA, instanta si-a declina competenta în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N, care a criticat-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului arată recurenta că, acest conflict judiciar privitor la executarea silită a unor bilete la ordin de către SC A.D împotriva SC U.T si a pârâtei N.C, în calitate de avalist, este generat de o situatie de fapt care constă în sustragerea unor bilete la ordin partial completate si completarea lor în fals, bilete a căror executare silită se continuă nelegal si abuziv la stăruinta pretinsului creditor A.D, desi:
– furtul si falsificarea acestor bilete, formează obiectul unei plângeri penale în care s-a început de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti, urmărirea penală în rem, biletele în original nemafiind în posesia executorului din octombrie 2007;
– pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti – instanta de executare pentru litigiile purtate între pârâta si SC A.D, în legătură cu biletele la ordin pretins avalizate de către N.C – se află înregistrată contestatia la executare si desfiintarea popririi a cărei validare se solicită sub nr.471/302/2010, cu termen la 21.04.2010;
– executarea pornită în baza lor fiind în litigiu si pe cale de opozitie cambială (singura cale procedurală în care se poate pune în discutie validitatea unor bilete la ordin) formând obiectul a două dosare nr.10175/302/2007 si nr.4354/302/2009;
– în dosarul nr.4354/302/2009, reînregistrarea dosarului nr.8673/302/2007 după solutionarea regulatorului de competentă a unui conflict de competentă negativă, a fost suspendată executarea silită până la solutionarea opozitiei cambiale, în baza art.403 Cod pr.civilă.
Solicită recurenta ca, instanta să verifice legalitatea declinării în favoarea Judecătoriei Medgidia în raport de faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti se află în curs de solutionare opozitiile cambiale care au ca obiect stabilirea validitătii raportului cambial, din care a rezultat pretinsul debit pentru recuperarea căruia se solicită validarea popririi.
Apreciază că Judecătoria Sectorului 5 este instanta de executare competentă să judece si cererea de validare a popririi.
Prin urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si pe fond să se dispună declinarea solutionării cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucuresti, aceasta fiind instanta de executare mai întâi sesizată.
Cauza a fost suspendată la termenul din 15.09.2010, în temeiul art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.
La data de 14.02.2011 intimata SC A.D SRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
În termenul de amânare a pronuntării recurenta a depus la dosar note scrise, prin care reiterează apărările formulate prin motivele de recurs. A invocat pierderea capacitătii procesuale a SC A.D SRL având în vedere că aceasta fost dizolvată printr-o sentintă definitivă si irevocabilă pronuntată în dosarul nr.3319/122/2011 a Tribunalului Giurgiu.
Societatea nu mai are administrator de la data de 13 iulie 2010 când dl. A.P.P, care detinea 95% din părtile sociale a decedat.
Prin urmare, solicită să se dispună asupra lipsei capacitătii procesuale a intimatei, atât sub aspectul exercitării drepturilor procesuale prin repunerea pe rol a cauzei cât si a capacitătii de a sta în judecată.
Prin încheierea de sedintă din 16.03.2011 instanta a admis cererea intimatei si a dispus repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că s-a solicitat judecarea recursului si în lipsă, desi recurenta ar fi trebuit să fie cea interesată de solutionarea cauzei cu celeritate fiind vorba de propriul său recurs.
În ceea ce priveste exceptia invocată Curtea constată că hotărârea de dizolvare nu este irevocabilă iar sustinerile referitoare la decesul administratorului nu sunt probate în fata instantei de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă si care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În spetă, s-a solicitat de către creditoare, validarea popririi înfiintată de BEJ V.P în dosarele de executare silită nr.227/2007, nr.239/2007 si nr.248/2007, asupra tuturor sumelor de bani pe care tertul SC M. Medgidia SA le datorează cu orice titlu debitoarei avaliste C.N.
Curtea constată că, instanta de fond a retinut corect incidenta dispozitiilor art.373 alin.2 si art.460 Cod proc. civilă potrivit cărora dacă tertul poprit nu-si îndeplineste obligatiile ce-i revin, validarea popririi solicitate de către creditoare cade în competenta instantei de executare, prin aceasta întelegându-se judecătoria în circumscriptia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cum tertul poprit are sediul în circumscriptia Judecătoriei Medgidia Curtea apreciază că hotărârea tribunalului de declinare a competentei cererii în favoarea acestei instante este legală si pe cale de consecintă criticile aduse de recurentă prin cererea de recurs sunt considerate neîntemeiate, fiind lipsite de relevantă celelalte dosare pe care le au părtile pe rolul altor instante, câtă vreme nu suntem în prezenta unei exceptii de la competenta instantei de executare, astfel cum este stabilit prin art. art.373 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse Curtea, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
