Prin sentinţa civilă nr. 1386/02.09.2011, pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, şi în consecinţă.
S-a dispus suspendarea deciziei de revizuire nr. 166287/19.07.2011 emisă de pârâtă, până la soluţionarea contestaţiei care face obiectul dosarului xxx/100/2011 al Tribunalului Maramureş.
A fost obligată pârâta să repună în plată decizia de pensionare nr. 166287/17.12.2008 privind pensia de serviciu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 581 C.pr.civ., ordonanţa pre¬şedinţiala reprezintă o procedura speciala în temeiul căreia la cererea părţi in¬teresate instanţa poate lua masuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru pre¬ve¬ni¬rea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială sunt următoarele:
– urgenţa măsurii solicitate, aceasta urmând a fi apreciată de către ins¬tan¬ţă în raport cu situaţia existentă în momentul judecării cererii de ordonanţă pre¬şedinţială;
– nesoluţionarea (neprejudecarea) fondului cauzei, aceasta însemnând ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluţionarea unei cereri de or¬donanţă preşedinţială, instanţa nu analizează fondul dreptului discutat de părţi;
– vremelnicia măsurii, respectiv prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Partea ne¬mulţumită de măsura luată prin ordonanţă are posibilitatea de a se adresa in¬s¬tanţei, pe calea dreptului comun.
De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt li¬mi¬ta¬te în timp, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Ca urmare a suspendării de către instanţă a HG 737/2010 în dosar nr. yyyy/2/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, prin decizia din 14.04.2011 a fost reluată în plată pensia de serviciu de care beneficia reclamantul anterior.
Faţă de abrogarea expresă a HG 737/2010, suspendarea acestei hotărâri a rămas fără obiect şi implicit a rămas fără obiect şi suspendarea deciziei de recalculare din 30.08.2010. În acest sens fiind exprimat şi punctul de vedere al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie care prin decizia din 6.07.2011 pronunţată în dosar nr. zzzz/2/2010 a admis recursurile declarate de Guvern şi Ministerul Muncii împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de suspendare a HG nr. 737/2010 ca rămasă fără obiect, moment la care în ce îl priveşte pe reclamant, a rămas în plată cu pensia de serviciu iniţial stabilită în baza Legii nr.567/2004.
În speţă decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei de serviciu reclamantului în baza art. 1 al. 1 din OUG nr. 59/2011 potrivit căruia:
„Pensiile prev. la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi se revizuiesc din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidenţa cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.
Împotriva deciziei de revizuire, reclamantul a formulat contestaţie, prin aceasta invocându-se nelegalitatea şi caracterul abuziv al emiterii deciziei de revizuire. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş
Cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant nu prejudecă fondul cauzei, are un caracter urgent şi cuprinde motive bine justificate pentru a dispune suspendarea executării deciziei de revizuire şi reluarea în plată a deciziei iniţiale.
Astfel, pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat, era un drept menit să asigure securitatea socială a acestuia.
La momentul stabilirii dreptului de de serviciu în favoarea reclamantului, calificat de Curtea Constituţională prin decizia 20/02.02.2000 ca fiind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale, deşi era în vigoare Legea 19/2000, reclamanta a optat pentru pensia de serviciu, în felul acesta renunţând la dreptul său de a muncii şi a obţine salariu. Această opţiune a reclamantului formulată la data înscrierii la pensie, în considerarea unui cuantum al pensiei apropiat salariului obţinut, faptul că ulterior stabilirii pensiei de serviciu drepturile băneşti i-au fost plătite în cuantumul stabilit conform art. 68 din Legea 567/2004, aşteptările sale fireşti fiind în sensul menţinerii acestora, precum şi faptul că în caz contrar aceasta ar mai fi putut presta muncă pentru a îndeplini condiţiile minime de vechime şi stagiu de cotizare prevăzute de legea pensiilor, fac ca aparenţa dreptului să fie de partea reclamantului.
Singura sursă de a reclamantului este venitul realizat din pensie. Reducerea acestui venit este de natură a crea reclamantului o pagubă iminentă, prejudiciul constând în imposibilitatea executării de către reclamantă a obligaţiilor lunare şi asigurarea în acelaşi timp a venitului minim care să-i asigure un nivel de trai decent, acest prejudiciu fiind ulterior greu de recuperat.
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea deciziei de revizuire, are un caracter vremelnic, aceasta urmând a fi dispusă doar până la soluţionarea contestaţiei înregistrate împotriva deciziei de revizuire a pensiei reclamantului.
Faţă de considerentele reţinute, având în vedere că pensia de serviciu de care aparent ar trebui să se bucure reclamantul, constituie un drept de securitate socială, prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, că măsura prin emiterea deciziei de revizuire pare să fie afectată chiar substanţa dreptului, aducând atingere mijloacelor de trai ale reclamantului, suspendarea deciziei de revizuire a pensiei este justificată, până la verificarea de către instanţa de judecată a legalităţii şi temeiniciei deciziei contestate, sens în care se va admite cererea de ordonanţă preşedinţială, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului, pârâta a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., arătând că în cauză nu s-a făcut dovada unei situaţii de excepţie care să justifice luarea acestei măsuri. Revizuirea pensiei reclamantului, respectiv reducerea cuantumului pensiei, nu dovedeşte insuficienţa veniturilor şi nici o situaţie de excepţie care să justifice luarea măsurii de suspendare a deciziei de revizuire prin ordonanţă preşedinţială.
Nu este îndeplinită nici condiţia unei pagube iminente, care nu ar putea fi reparată. Eventualul prejudiciu cauzat reclamantului prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil şi va putea fi reparat, în situaţia soluţionării favorabile a contestaţiei împotriva deciziei de revizuire.
În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, pârâta solicită să se constate că şi această condiţie este doar aparent îndeplinită. Astfel, deşi în considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a apreciat că, de regulă, măsurile dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială sunt limitate în timp, până la soluţionarea pe fond a cauzei, s-a dispus suspendarea deciziei de revizuire a pensiei până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei împotriva acestei decizii.
Pârâta consideră că nu este îndeplinită nici cerinţa neprejudicierii fondului. Prin OUG nr.59/2011 s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit. c – h din Legea nr. 119/2010, care au făcut obiectul recalculării în baza acestei legi, iar Legea nr. 119/2010 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate (Decizia nr.871/2010 şi decizia nr.873/2010) anterior promulgării, iar prin decizia nr.871 din 25.06.2010, Curtea a decis că dispoziţiile acestei legi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Consideră că eventuala neconformitate cu normele comunitare nu poate fi analizată în cadrul acestei proceduri de ordonanţă preşedinţială, pentru că s-ar aduce atingere cerinţei neprejudicierii fondului.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menţinerea în întregime a sentinţei atacate, apreciind că urgenţa şi vremelnicia situaţiei justifică admiterea cererii sale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, prin demersul juridic dedus judecăţii, reclamantul a solicitat să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 166287 din 17.12.2008, privind revizuirea pensiei de serviciu, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei prin care a solicitat anularea acestei decizii.
În vederea valorificării cererii, recurentul reclamant a recurs la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, procedură reglementată de dispoziţiile art.581 – 582 C.pr.civ., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiţii de admisibilitate – urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei – condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menţionate, Curtea constată că prima instanţă nu a soluţionat în mod legal şi temeinic cauza dedusă judecăţii, nefăcând o aplicare corectă a normelor legale menţionate.
Referitor la condiţia urgenţei, Curtea reţine că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au precizat că instanţa trebuie să arate împrejurările din care se deduce existenţa urgenţei, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părţii dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecăţii.
În cauză, reclamantul apreciază că este justificată condiţia urgenţei, susţinând cea de-a doua teză a textului legal menţionat referitor la „prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreţinere îi produce consecinţe vădit prejudiciabile.
Sunt lipsite de fundament susţinerile potrivit cărora urgenţa rezultă în mod implicit din circumstanţele cauzei, respectiv, aceasta „nu trebuie în mod obligatoriu probată”.
Este adevărat că sunt situaţii în care urgenţa se presupune până la dovada contrară, însă în acele situaţii „urgenţa” este apreciată chiar de către legiuitor (art. 280 Cod de procedură civilă, privind cererea pentru suspendarea executării vremelnice).
Or, în cauza dedusă judecăţii nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.
Curtea apreciază că depunerea în probaţiune a deciziei prin care s-a recalculat pensia reclamantului în temeiul OUG nr. 59/2011 nu este de natură să se circumscrie condiţiei urgenţei, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Din înscrisurile depuse în recurs rezultă datoriile recurentului-reclamant în temeiul unui contract de împrumut, respectiv că aceasta din urmă şi fiul ei au serioase probleme de sănătate, însă în cauză nu s-a dovedit faptul că recurentul şi familia acesteia nu obţin alte venituri, în condiţiile în care faţă de caracterul special al acestei proceduri şi de măsura excepţională solicitată era necesar să se administreze un probatoriu care să dovedească şi acest aspect.
Mai mult, Curtea observă că şi în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, o astfel de pagubă ar putea fi reparată prin pronunţarea unei soluţii favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de revizuire, ceea ce înseamnă că nu este îndeplinită condiţia urgenţei prevăzută de lege.
Referitor la neprejudecarea fondului cauzei, Curtea apreciază că nici aparenţa dreptului nu este în favoarea recurentei întrucât pârâta a emis decizia de revizuire a pensiei în temeiul şi în aplicarea OUG nr. 59/2011, iar eventuala neconformitate a acesteia cu normele comunitare sau cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului invocate de recurent nu poate fi analizată în cadrul acestei proceduri sumare întrucât ar implica examinarea fondului cauzei.
Potrivit considerentelor deja expuse, în conformitate cu art. 312 al.3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 582 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei, va modifica în întregime sentinţa în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
