Art.319 – Cod pr.civila
Prin cererea înregistrata sub nr. 825/36/16.06.2010 la Curtea de Apel Constanta, contestatoarea R.A.M. în contradictoriu cu intimatii – A.J.P.S Constanta, A.J.O.F.M Constanta, a formulat contestatiei în anulare împotriva deciziei civile nr. 362/03.06.2010 pronuntata de aceasta instanta, invocând dispozitiile art. 318 alin. 1 teza 2 Cod pr. civila, conform cu care instanta admitând recursul a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare si rezultatul unei greseli materiale.
Considera ca gresit instanta a respins exceptia nulitatii recursului în conditiile în care motive suplimentare au fost învederate dupa termenul prevazut de lege 15 zile de la comunicare. In aceste conditii considera ca instanta a admis recursul pe motive ce nu au fost formulate în termenul prevazut de lege.
Solicita admiterea contestatiei în anulare, admiterea exceptiei nulitatii recursului si respingerea recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 760/12.08.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta. Motivul de recurs este cel prevazut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civila în sensul ca hotarârea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii,pentru urmatoarele considerente:
Solicita admiterea exceptie de tardivitate a completarii motivelor de recurs depuse cu nesocotirea art. 303 coroborat cu 306 Cod proc. Civila, iar pentru recursurile depuse în termen respingerea ca nefondate.
Arata contestatoarea ca instanta de fond, prin Sentinta civila nr. 760/12.08.2009 atacata a admis cererile de chemare în judecata conexate formulate, respectiv a anulat decizia nr. 160/31.10.2008 emisa de pârâta A.J.O.F.M. Constanta si decizia nr. 20/05.11.2008 emisa de catre A.J.P.S. Constanta.
Apreciaza hotarârea pronuntata ca fiind nelegala întrucât instanta de fond nu s-a pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, respectiv asupra cererii de restabilire a situatiei anterioare prin reintegrarea sa în functia detinuta anterior de sef birou la AJOFM Medgidia si plata drepturilor salariale aferente, inclusiv a stimulentelor.
Astfel, instanta de fond în mod corect a retinut ca prin Decizia nr. 160/31.10.2008 a AJ.O.F.M. Constanta si prin Decizia nr. 20/05.11.2008 a A.T.P.S. Constanta s-a procedat la modificarea raporturilor de serviciu privind functionarul public R.A.M. prin transfer, fara a exista acordul scris al functionarului public, si în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 a admis cererile de judecata conexe si a anulat cele doua decizii contestate.
În fapt, recurentele au formulat recurs prin care au criticat hotarârea instantei de fond prin prisma faptului ca nu a tinut seama de prevederile OUG nr. 108/2008 si, totodata, ca este inconsecventa în aprecierea probelor si a situatiei în fapt.
Cu privire la motivele expuse cu nesocotirea art. 303 coroborat cu 306 Cod proc. Civila, solicit respingerea ca tardive deoarece au fost depuse cu nesocotirea dispozitiilor legale.
În raport de criticile formulate solicita sa se retina ca recurentele sunt în eroare în ceea ce priveste textul legal incident în procedura efectuata de acestea.
Astfel, în considerente, instanta de fond, în mod corect a observat ca reclamanta a fost preluata de catre A.N.P.S. , într-o alta functie publica decât cea detinuta anterior, cu un salariu de baza mai mic decât cel pe care îl avea la AJ.O.F.M. Constanta, urmând de asemenea ca functia publica sa fie exercitata într-un alt loc – municipiul Constanta în loc de municipiul Medgidia, jud. Constanta.
Totodata, arata ca aceasta preluare a postului nu corespunde mutarii în cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice, întrucât A.J.P.S. Constanta nu este nici compartiment nici structura fara personalitate juridica a A.J.O.F.M. Constanta. Aceasta preluare a postului nu corespunde nici delegarii si nici detasarii întrucât nu a fost dispusa nici în interesul autoritatii A.J.O.F.M. Constanta în care era încadrata reclamanta si nici pe durata limitata, astfel cum prevad art. 88 si 89 din Lege.
De asemenea, în mod corect a retinut ca preluarea postului corespunde în fapt transferului ca forma de modificare a raporturilor de serviciu, transfer care însa potrivit art. 90 poate fi facut si într-o functie publica de nivel inferior, si în alta localitate, însa numai cu acordul scris al functionarului public transferat.
Astfel, rezulta din procesul-verbal din data de 31.10.2008 depus chiar de catre pârâta A.J.O.F.M. Constanta, ca nu numai ca nu exista un acord exprimat în forma scrisa, dar nici macar verbal pentru acest transfer.
În raport de cele aratate, instanta de fond a retinut ca prin Decizia nr. 160/31.10.2008 a AJ.O.F.M. Constanta si prin Decizia nr. 20/05.11.2008 a A.J.P.S. Constanta s-a procedat la modificarea raporturilor de serviciu privind functionarului public Rusu Adiana Maria prin transfer, fara a exista acordul scris al functionarului public, instanta de judecata în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 si, pe cale de consecinta, a admis cererile conexe si a anulat cele doua decizii contestate.
Intimata A.J.O.F.M. Constanta, legal citata a depus la dosar întâmpinare, pe cale de exceptia a invocat tardivitatea depunerii motivelor contestatiei în anulare, având în vedere prevederile art.319 teza.(2) cod procedura civila.
Arata ca la data de 16.06.2010, contestatoarea a depus cerere declarativa prin care solicita instantei admiterea contestatiei în anulare împotriva deciziei civile nr.362/CA/03.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.10638/118/2008.
La termenul de judecata din data de 22.09.2010, contestatoarea, prin aparatorul ales a depus motivele care au stat la baza formularii contestatiei în anulare.
Contestatia în anulare, astfel cum este reglementata în art.317 si urm. Cod procedura civila, nu beneficiaza de un termen de declarare si de un alt termen de motivare. În speta se ataca cu contestatie în anulare o hotarâre de respingere a recursului, adica o hotarâre irevocabila, nesusceptibila de silita, caz in care, potrivit prevederilor art.319 teza II-a Cod procedura civila, contestatie se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunostinta de hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a ramas irevocabila, adica de la data pronuntarii în speta de fata.
Având în vedere ca hotarârea în recurs nu se comunica decât pe baza de cerere aprobata si în urma achitarii unei taxe de timbru, solicita contestatoarei sa faca dovada acestei cereri în vederea calcularii corecte a termenului de depunere a motivelor contestatiei.
Fata de data declararii contestatiei în anulare, respectiv 18.06.2010 si data depunerii motivelor contestatiei, la termenul de judecata din data de 22.09.2010, întelege sa invoce exceptia de tardivitate a depunerii motivelor contestatiei.
Pe fondul cauzei, arata ca prin contestatia formulata contestatoarea solicita în temeiul art.318 alin. 1 teza 2 Cod procedura civila, admiterea contestatiei pe motiv ca instanta de recurs admitând recursul a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare si rezultatul unei greseli materiale.
Fata de temeiul de drept invocat, precizeaza ca contestatia în anulare speciala se poate solicita pentru motivul, “respingând recursul sau admitându-l în parte, instanta a omis, din greseala, sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.”
Daca instanta de recurs nu a invocat din oficiu motive de ordine publica, conform art.306 alin.(2) Cod procedura Civila nu se poate deschide calea contestatiei in anulare, întrucât instanta de recurs “poate” nu este obligata, sa invoce astfel de motive.
Aparatorul contestatoarei a solicitat respingerea exceptiei de tardivitate a depunerii motivelor contestatiei în anulare, ca neîntemeiata.
Potrivit art.137 Cod procedura civila, Curtea urmeaza a se pronunta mai întâi asupra exceptiei de tardivitate a depunerii motivelor contestatiei care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În conformitate cu dispozitiile art.319 din Codul de procedura civila „Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executarii silite, iar în timpul ei, pâna la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotarârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunostinta de hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotarârea a ramas irevocabila.”
Textul de lege prevede expres doar termenul de 15 zile de introducere a contestatiei si are în vedere data la care contestatorul a luat cunostinta de hotarâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia. Cum în ceea ce priveste motivarea contestatiei legiuitorul nu a prevazut vreun termen a carei nesocotire sa atraga o sanctiune Curtea apreciaza exceptia invocata ca fiind nefondata.
Procedând la examinarea sustinerilor contestatoarei în raport cu temeiurile de drept invocate, precum si probatoriul administrat în cauza, Curtea apreciaza contestatiei în anulare ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere însasi instantei care a pronuntat hotarârea atacata, în cazurile si în conditiile limitativ prevazute de lege, sa îsi desfiinteze propria hotarâre si sa procedeze la o noua judecata.
Astfel cum rezulta din petitul cererii, temeiul de drept indicat de contestatoare pentru judecarea contestatiei în anulare, este cel prevazut de art.318 Cod pr.civila ce priveste contestatia în anulare speciala.
În conformitate cu art. 318 din Codul de procedura civila „Hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Curtea constata ca, sustinerile contestatoarei sunt nefondate urmând a fi respinse, deoarece dispozitia legala indicata prevede, la rândul sau, limitativ doua motive, respectiv:
-„când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale”;
-„când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare”, cu o singura conditie de admisibilitate, care vizeaza obiectul acesteia (hotarârile instantelor de recurs si ale judecatoriilor pronuntate în ultima instanta).
În speta, Curtea retine ca, dispozitiile textului de lege indicat nu sunt aplicabile, deoarece, astfel cum rezulta din Decizia civila nr. 362/CA/ 03 iunie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia administrativ, nu pot fi retinute erori materiale în legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului dedus judecatii si care au avut drept consecinta darea unei solutii gresite, cum de altfel, nu poate fi retinuta argumentatia referitoare la omisiunea de a examina vreunul din motivele de casare invocate de recurent.
Astfel, primul motiv prevazut de art.318 Cod pr.civila – dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale – are în vedere erori materiale în legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite.
Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.
Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
S-a aratat în practica ca, a da partilor posibilitatea de a se plânge aceleiasi instante care a dat hotarârea, de modul în care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parti, ar însemna sa se deschida dreptul partii de a provoca rejudecarea caii de atac, ceea ce ar echivala cu o opozitie, astfel încât contestatia în anulare ar deveni o cale ordinara de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Greseala materiala se apreciaza în raport cu situatia existenta în dosar la data pronuntarii hotarârii ce se ataca. Ori, în cauza Curtea a respins exceptia nulitatii recursului depus de recurenta A.J.O.F.M Constanta în completare la data de 28.05.2010, având în vedere ca nu s-a facut dovada comunicarii hotarârii recurate, termenul de depunere a motivelor de recurs curgând de la comunicarea hotarârii prin urmare, în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 306(1) Cod procedura civila.
În ce priveste cel de-al doilea motiv prevazut de art.318 Cod pr.civila – omisiunea cercetarii unui motiv de casare – Curtea retine ca, prin Decizia civila nr.362/CA/ 03 iunie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta – Sectia contencios administrativ au fost cercetate toate motivele de casare invocate de contestatoare.
Dispozitiile art.304 din Codul de procedura civila prevad la punctele 1-9 motivele de casare sau modificare a unei hotarâri iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului pe care îl sprijina.
Asa cum se poate observa din cererea contestatoarei aceasta nu mentioneaza în concret care este motivul si nu argumentul de recurs omis de instanta de recurs, motiv ce trebuie întemeiat potrivit art.304 din Codul de procedura civila .
Art.318 Cod pr.civila nu permite instantei a dispune reformarea unei hotarâri pe baza unor argumente de fapt, sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijina, deoarece instanta de recurs este în drept sa grupeze argumentele folosite de recurenta în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare, pentru a raspunde printr-un considerent comun, fiind suficient sa arate considerentele pentru care a gasit motivul neîntemeiat chiar daca nu a raspuns la toate argumentele recurentei.
Drept urmare, neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru sustinerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor si cercetarea lor in bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinara de atac.
În realitate contestatoarea este nemultumita de admiterea recursului pârâtei, considerentele retinute de instanta de recurs atunci când a înlaturat argumentele invocate în sustinerea recursului sau, urmarind în realitate o rejudecare a cauzei, fara a se încadra în limitele impuse de dispozitiile art.318 din Codul de procedura civila motiv pentru care contestatia în anulare va fi respinsa ca nefondata.
