Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr. 274/88/2010, reclamanta A.V./AG prin avocat I.K.W., în contradictoriu cu pârâtii S.T. si V.P., a solicitat admiterea executarii fortate a hotarârii judecatoresti a tribunalului de prima instanta – tribunal pentru chestiuni de navigatie – din Bremen nr. de sectie 21 C 0003/08 si a deciziei cu privire la stabilirea sumei de achitat în cauza de judecat.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar sentinta in contumacie pronuntata in dosarul nr. 2a C 0003/08 de catre Judecatoria Bremen-Germania atât in limba germana, cât si în autorizata în limba româna, hotarârea de stabilire a cheltuielilor aferente litigiului data in dosarul nr. 2a C 003/08 pronuntata de Judecatoria Bremen, atât in limba germana, cât si în traducere autorizata în limba româna, precum si alte înscrisuri în limba germana.
Prin sentinta civila nr.274/10.02.2010, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulata de A.V.- AG, în contradictoriu cu pârâtii: S.T. si V.P., a încuviintat executarea silita a sentintei în contumacie pronuntata în Germania de Judecatoria Bremen – Sectia maritima la data de 24.03.2009 în dosarul nr. 2a C 0003/08 al aceleiasi instante între reclamanta A.V./AG si pârâtii S.T. si V.P. si a încuviintat executarea silita a hotarârii de stabilire a cheltuielilor pronuntata în Germania de Judecatoria Bremen – Sectia civila la data de 14.07.2009, în dosarul nr. 2a C 003/08 al aceleiasi instante, între aceleasi parti.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul Tulcea a retinut ca, potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul CE nr. 44/2001, o hotarâre pronuntata intr-un stat membru si care este în statul în cauza este pusa în într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricareia dintre partile interesate, a fost declarata executorie în statul respectiv.
Din cuprinsul sentintei în contumacie pronuntata de Judecatoria Bremen- Sectia maritima în dosarul nr. 2a C 0003/08, a rezultat ca sentinta este provizoriu executorie, iar din hotarârea de stabilire a cheltuielilor pronuntata de aceeasi judecatorie la data de 14.07.2009 în dosarul nr. 2a C 003/08, a rezultat ca o copie de pe aceasta a fost emisa reclamantei în scopul executarii fortate.
Declararea ca executorie a unei astfel de hotarâri este reglementata de dispozitiile art. 41 din Regulamentul CE nr. 44/2001, care stipuleaza ca acest lucru se realizeaza imediat dupa îndeplinirea formalitatilor prevazute la art. 53 fara nici o examinare in temeiul articolelor 34 si 35.
Potrivit dispozitiilor art. 53-55 din regulamentul mai sus mentionat rezulta ca prezentarea certificatului eliberat conform modelului din anexa V la regulament, nu este obligatorie, instanta putând sa accepte un document echivalent sau putând sa se dispenseze de prezentarea acestui document în cazul în care considera ca dispune de suficiente informatii.
Apreciind ca la dosar exista toate informatiile cerute de anexa V la Regulamentul CE nr.44/2001, instanta de fond a constatat ca nefiind necesara prezentarea certificatului mai sus mentionat.
Modalitatile de depunere a cererii de încuviintare a executarii silite se determina conform legislatiei Statului Român, asa cum rezulta din prevederile art. 40 din Regulamentul CE aplicabil.
Întrucât în cauza sunt întrunite cerintele prevazute de art. 372-3791 C.pr. civila, vazând si dispozitiile art. 42 si 43 din Regulamentul CE aplicabil, precum si dispozitiile art. I indice 3 din Legea 191/2007 instanta de fond a admis cererea formulata si a dispus încuviintarea executarii silite a sentintei în contumacie pronuntata în Germania de Judecatoria Bremen – Sectia maritima la data de 24.03.2009 în dosarul nr. 2a C 0003/08 al aceleiasi instante între reclamanta A.V.-AG Munchen si pârâtii S.T. si V.P. si încuviintarea executarii silite a hotarârii de stabilire a cheltuielilor pronuntata în Germania de Judecatoria Bremen – Sectia civila la data de 14.07.2009, în dosarul nr. 2a C 003/08 al aceleiasi instante, între aceleasi parti.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii S.T. si V.P..
În motivarea recursului se arata ca gresit prima instanta a admis cererea creditoarei A.V.- AG, având în vedere ca aceasta nu si-a îndeplinit obligatia de a-si timbra cererea, astfel cum i se pusese în vedere, nefiind respectate dispozitiile art.20 alin.1 si 2 din L.146/1997, impunându-se anularea cererii de încuviintare a executarii silite ca netimbrata.
De asemenea, creditoarea nu a respectat nici dispozitiile alin.2 din art.40 din regulamentul CE nr.44/2001, potrivit carora „reclamantul trebuie sa-si aleaga un domiciliu în raza teritoriala a instantei sesizate. Cu toate acestea, daca legislatia statului membru solicitat nu prevede alegerea unui domiciliu, reclamantul desemneaza un mandatar ad litem”, legislatia româna (art.112 pct.1 Cod pr.civila) prevazând ca reclamantul care locuieste în strainatate trebuie sa indice în cererea de chemare în judecata si domiciliul ales în România, ceea ce nu s-a îndeplinit în cauza, în dosar neexistând nici dovada calitatii de reprezentant a dlui avocat, ce a formulat cererea.
Se mai arata ca gresit s-a admis cererea adresata de catre creditor direct instantei, desi art.3731 Cod pr.civila impune ca aceasta sa fie solicitata de catre judecatoresc.
De asemenea, gresit s-a admis cererea creditoarei, deoarece s-a solicitat încuviintarea unei hotarâri care nu a fost recunoscuta în conditiile art.33, 34 coroborate cu art.53 din Regulamentul CE nr.44/2001, având în vedere ca hotarârile Judecatoriei Bremen – Sectia Maritima au fost pronuntate în contumacie.
Se mai sustine si ca gresit s-a apreciat ca la dosarul cauzei exista suficiente informatii care sa dispenseze instanta româna de a solicita prezentarea certificatului prevazut la art.54, conform modelului din anexa V la regulament, dispozitiile art.38, 41 si 53-55 din Regulamentul CR nr.44/2001 fiind clare în temeinicia acestor sustineri.
Prin motivele de recurs, S.T. arata ca hotarârea este nelegala, deoarece s-a pronuntat fara prezentarea ( care era obligatorie) a Certificatului prevazut în anexa V din Regulamentul CE nr.44/2001.
Recursul formulat de pârâtii S.T. si P.V. este nefondat.
În ce priveste critica privind netimbrarea cererii creditoarei, aceasta este nefondata, deoarece, potrivit dispozitiilor art.52 din Regulamentul nr.44/2001 al CE, „în cadrul actiunii introduse pentru încuviintarea executarii hotarârii, nu poate fi perceput în statul membru solicitat nici un impozit, drept sau taxa calculat proportional cu valoarea litigiului”, iar aceste dispozitii sunt prioritare, prin raportare la dreptul intern.
În ce priveste critica privind nerespectarea dispozitiilor art.112 pct.1 Cod pr. civila, aceasta este nefondata, deoarece aceasta lipsa atrage o nulitate relativa a cererii, care nu poate fi invocata decât de partea care a suferit o vatamare care, potrivit art. 105 Cod pr.civila, trebuie dovedita si care, nu poate fi suferita decât de reclamant.
În cauza, cererea a fost formulata prin avocat, pentru creditoarea A.V.-AG Munchen, cum s-a precizat în fila 3 dosar fond.
În ce priveste critica referitoare la formularea cererii direct catre instanta si nu prin intermediul executorului judecatoresc, este nefondata, deoarece art.53 al.1 si 2 din regulamentul CE 44/2001, reglementeaza abilitatea partii care solicita încuviintarea executarii silite, direct catre instanta si acesta are aplicabilitate prioritara, art.38 din Regulament fiind edificator în acest sens.
Acestea, cu atât mai mult cu cât instanta investita cu judecata prezentului recurs, nu poate revoca hotarârea recurata, decât pentru unul din motivele prevazute la art.34 si 35 din Regulamentul nr.44/2001 al CE în cauza nefiind îndeplinite conditiile prevazute de aceste dispozitii.
În ce priveste existenta certificatului prevazut în anexa V din Regulament, se constata ca legal prima instanta a considerat ca la dosar exista suficiente probe si informatii, acceptând ca sentinta Judecatoriei Bremen – Sectia Maritima indeplineste conditiile pentru a i se încuviinta executarea fara certificatul prevazut în anexa V din Regulamentul 44/ 2001 al CE.
Având în vedere acest considerent, critica recurentului S.T. este neîntemeiata si va fi respinsa.
Pentru cele sus-expuse, se constata ca toate criticile aduse hotarârii recurate sunt nefondate si în baza art.312 al.1 Cod pr.civila, recursul va fi respins ca atare.
