Art.37 – OUG nr.86/2006
Art.77 – Legea nr.24/2000
Art.731 – Hotarârea nr.3/2010 a UNPIR
Prin Încheierea nr.5264/COM/04.10.2010 Tribunalul Constanta, prin judecator sindic, a respins cererea de decontare a cheltuielilor de procedura formulata de L.S.A. – Cabinet Individual de Insolventa, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatorul sindic a retinut ca la data de 04.10.2010 lichidatorul judiciar a depus cerere de decontare a cheltuielilor de procedura din fondul de lichidare în cuantum de 3060,20 lei în conditiile art.4 alin.4 din Legea 85/2006.
În raport de modificarile aduse Legii nr.85/2006, judecatorul sindic a pus în discutie admisibilitatea cererii de decontare în conditiile în care dispozitiile art.4 alin.5 a fost abrogat în totalitate, iar alin.4 al aceluiasi articol nu mai îndrituieste judecatorul sindic sa aprobe bugetul previzionat, aspect ce exclude de plano competenta judecatorului sindic de a solutiona cererea.
Exprimându-si punctul de vedere asupra acestuia aspect, practicianul în reorganizare a solicitat respingerea exceptiei întrucât articolul invocat nu a fost modificat ci s-au înfiintat niste standarde de cost care au plafonat aceste datorii din fondul de lichidare.
Deliberând asupra exceptiei invocate din oficiu, judecatorul sindic a constatat ca are caracter întemeiat.
La data de 24.07.2010 s-a adoptat Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.85/2006 publicata în Monitorul Oficial din 21.VII.2010 lege care a abrogat explicit dispozitiile art.4 alin.5, dispozitie care conferea judecatorului sindic atributia autorizarii platii cheltuielilor aferente procedurii din fondul de lichidare în absenta bunurilor din averea debitoarei.
Acelasi punct de vedere în sensul ca judecatorul sindic nu mai este abilitat sa autorizeze cererea de decontare rezulta si din modificarea alin.4 al articolului 4, care suprima sintagma „aprobat de judecatorul sindic”.
Aceasta interpretare îsi gaseste corespondentul si în Legea nr.84/13.05.2010 privind aprobarea OUG nr.116/2009 pentru instituirea unor masuri privind activitatea de înregistrare în registrul comertului, act normativ care statueaza în art.21 alin.2 ca „decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legatura cu lichidarea unei societati comerciale se face de catre Uniunea Nationala a Practicienilor în Insolventa din România la solicitarea lichidatorului.”
Invocarea dispozitiilor art.37 din OUG nr.86/2006 nu modifica dispozitiile art.4 alin.4 si 5 si nici nu poate constitui temei juridic pentru încuviintarea în continuare de catre judecatorul sindic a aprobarii platii din fondul de lichidare, ci constituie un criteriu obiectiv pentru determinarea onorariului corespunzator.
Într-adevar, statutul de organizare si functionare al Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa din România prevede la art.731 ca decontarea din fondul de lichidare trebuie însotita de sentinta potrivit careia judecatorul sindic (…) stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedura, însa, în raport de principiul ierarhiei actelor normative, statutul nu poate adauga la lege.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs L.S.A.- Lichidator Judiciar al Sc L.T. SRL, în temeiul art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a aratat ca, în lipsa disponibilitatilor banesti din cont si în lipsa bunurilor din patrimoniu lichidatorul judiciar a depus cererea de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului din fondul de lichidare.
Întrucât debitoarea SC L.T. SRL nu figureaza înregistrata în evidentele fiscale ale SP1T VBL Constanta cu bunuri mobile si/sau imobile conform adresei R-S 73698/20.05.2010, iar onorariul lichidatorului judiciar nu poate fi suportat din averea acesteia, remuneratia se va stabili în acord cu criteriile mentionate la art.37 alin.2 din OUG 86/2006, fiind suportate din contul fondului de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
Cheltuielile de procedura/onorariul se suporta din contul fondului de lichidare, urmând a fi avute în vedere dispozitiile art.37 alin.4 din OUG 86/2006 si art. 731 , art.89 alin.(5) din Statutul de organizare si functionare a Uniunii Nationale a Practicienilor din România.
Date fiind reglementarile în vigoare privind profesia practicienilor în insolventa, acestia sunt în imposibilitatea de a-si încasa onorariile si cheltuielile de procedura avansate fara o sentinta/încheiere a judecatorului sindic, pe care sa o prezinte în original sau copie legalizata filialei UNPIR. Conform art.5 din Legea 85/2006, UNPIR nu este stipulat ca un organ care sa aplice procedura insolventei, ci doar un gestionar al fondului de lichidare constituit conform art.4 din Legea 85/2006.
In aceste conditii, hotarârea pronuntata de catre judecatorul sindic de respingere a decontului practicianului în insolventa este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
În drept, a invocat disp.art.299-318 Cod procedura civila, Legea nr.85/2006, OUG 86/2006, Statutul de organizare si functionare a UNPIR .
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
La data de 4.10.2010 Cabinet Individual de Insolventa L.S.A. , în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L.T. SRL, a solicitat judecatorului sindic, în temeiul art.4 al.4 din Legea nr. 85/2006, aprobarea cererii de decontare a cheltuielilor aferente procedurii falimentului debitoarei, în suma de 3060,20 lei având urmatoarea structura:
-cheltuieli de procedura în suma de 60,20 lei, conform anexei depuse
-onorariu în suma de 3000 lei stabilit prin Încheierea nr.234/com/22.03.2010
Curtea retine ca dispozitiile art.4 al.4 si 5 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data de 21.07.2010, aveau urmatorul cuprins:
(4) În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul-sindic.
(5) Judecatorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atasate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depasit bugetul previzionat.
Ulterior, la data de 21.07.2010 a fost publicata în Monitorul Oficial nr.505 Legea nr.169 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, act normativ ce a intrat în vigoare în conformitate cu art.12 al.1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, la data de 24.07.2010.
Prin acest act normativ au fost aduse modificari art.4 din acesta având la momentul formularii acestei cereri urmatorul cuprins:
„ (4) În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile urmând a fi facute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatilor practicienilor în insolventa, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 254/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza unui buget previzionat.
(5) *** Abrogat”
Principalele atributii ale judecatorului-sindic sunt stabilite prin normele de drept comun în materie de insolventa, respectiv prin art.11 al.1 din Legea nr. 85/2006, nicidecum prin OUG 86/2006 sau prin Statutul de organizare si functionare a UNPI din România.
În conformitate cu dispozitiile art.11 cu raportare la art.19 si 22 din Legea nr. 85/2006,printre principalele atributii ale judecatorului sindic se regasesc:
c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventa compatibili care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pâna la confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea remuneratiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor în insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada. Judecatorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de catre creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de catre debitor, daca cererea îi apartine. În situatia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va tine seama de cererile creditorilor în ordinea marimii creantelor sau de cererea debitoarei, daca nu exista o cerere din partea unui creditor;
d)confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, precum si a onorariului negociat. Daca nu exista contestatii împotriva hotarârii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fara citarea partilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa a hotarârii adunarii creditorilor sau, dupa caz, a deciziei creditorului majoritar;
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
(2) Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.”
Dispozitiile art.37 alin.4 din OUG 86/2006 stabilesc ca „Plata onorariilor practicienilor în insolventa – administratori sau lichidatori judiciari ori a cheltuielilor de procedura se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completari le ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor si standardelor de cost ce se vor stabili de catre adunarea reprezentantilor permanenti a UNPIR.”
Invocarea dispozitiilor art. 37 din O.U.G. nr.86/2006 nu poate constitui temei juridic pentru încuviintarea în continuare de catre judecatorul sindic a aprobarii platii din fondul de lichidare, întrucât aceste dispozitii se refera la criterii obiective pentru determinarea onorariului corespunzator.
Din interpretarea dispozitiilor mai sus mentionate rezulta, astfel cum corect a apreciat si prima instanta, ca în sarcina judecatorului sindic nu mai exista atributia de a aproba decontarea onorariului practicianului în insolventa si a cheltuielilor de procedura din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce priveste plata onorariului Curtea constata ca recurenta are deja o hotarâre judecatoreasca, respectiv încheierea nr.234/com/22.03.2010 prin care judecatorul sindic a deschis procedura simplificata a insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006 fata de debitoarea SC L.T. SRL, desemnând în calitate de lichidator judiciar pe L.S.A. – Cabinet Individual de Insolventa, cu o retributie de 3.000 lei, exclusiv T.V.A. + 10% din valoarea fondurilor obtinute.
Asa cum rezulta din chiar cerere de recurs greutatile în decontare survin din cauza reglementarilor din Statutul de organizare si functionare a UNPIR, ori aceasta situatie nu justifica arogarea de catre judecatorul sindic a unor competente care nu izvorasc din lege.
Invocarea de catre recurenta a Normelor metodologice de aplicare a art.4 din Legea nr.64/1995, aprobate prin Ordinul nr.2881/C-2657-5 din 1999, norme ce au fost aplicate si dupa intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, nu sunt de natura a schimba hotarârea tribunalului si aceasta pentru ca ele nu mai au corespondenta în normele din lege ca urmare a modificarilor succesive aduse actului normativ, art.4 a suferind o modificare substantiala ceea ce face inaplicabile aceste norme.
Aceasta solutie se impune în considerarea dispozitiilor art.77 din Legea nr. 24/2000 potrivit carora “Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si în executarea legilor, a hotarârilor si a ordonantelor Guvernului.”
Prin urmare, odata cu abrogarea alin.5 al art.4, se abroga implicit si orice explicitare data în aplicarea acestui text de lege.
De asemenea, recurenta a invocat dispozitiile art.731 alin.1 lit.a din Statutul privind organizarea si exercitarea profesiei de practician în insolventa, dispozitii prin care se impune depunerea ca documente justificative pentru decontarea din fondul de lichidare, printre altele, a sentintei/încheierii prin care judecatorul-sindic stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedura.
Într-adevar, Statutul de organizare si functionare al UNPIR a aprobat prin Hotarârea U.N.P.I.R. nr. 3/2007, modificat prin Hotarârea U.N.P.I.R. nr. 3/2010 (modificare în vigoare din data de 20.08.2010) prevede la art.731 alin. 1 ca decontarea din fondul de lichidare trebuie însotita de „sentinta/încheierea/rezolutia, în original sau copie conforma cu originalul, prin care judecatorul-sindic/judecatorul-delegat/directorul oficiului registrului comertului de pe lânga tribunal si/sau persoana desemnata din cadrul registrului comertului stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedura”, însa, în raport de principiul ierarhiei actelor normative, o hotarâre a unei persoane juridice de utilitate publica (asa cum este U.N.P.I.R., conform art. 1 din Hotarârea nr. 1/2006) nu poate modifica sau completa o lege, aceste hotarâri având rolul de a organiza activitatea practicienilor în insolventa si, eventual de a organiza modul de a legilor. Pe de alta parte, aceste hotarâri au obligativitate fata de cei carora se adreseaza, în speta practicienilor în insolventa iar nu fata de instantele judecatoresti care se supun numai legii (art. 124 din Constitutia României).
Fata de cele aratate, Curtea constata ca în cadrul special si derogator impus de legea insolventei, cererea formulata de lichidatorul judiciar nu se circumscrie competentelor conferite de legiuitor judecatorului sindic, fiind respinsa în mod corect ca inadmisibila.
Concluzionând, fata de considerentele aratate mai sus Curtea retine ca hotarârea tribunalului este legala, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.
