În motivarea actiunii, reclamanta arata ca este studenta în anul I la Universitatea B, profil C.E.P.A., iar cheltuielile sunt mari, fapt pentru care solicita alimentara pe perioada scolarizarii. A solicitat judecarea cauzei si în lipsa.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecata la termenul din 29.03.2010, când a mentionat ca mai are un copil minor în întretinere, al carui certificat de nastere l-a depus la dosar, sustinând ca reclamanta nu este studenta la o facultate de stat, si ca în prezent lucreaza la SC „La P” SRL. A precizat ca nu este de acord sa dea reclamantei pensie de întretinere.
La solicitarea instantei, SC E a comunicat veniturile nete realizate de pârât, salariatul sau, iar SC „P„ SRL., a comunicat faptul ca reclamanta este salariata acestei unitati în functia de muncitor necalificat începând cu data de 16.05.2009, cu un salariu net de 461 lei.
Solutionând cauza prin sentinta civila nr.916/10.05.2010, Judecatoria Oltenita a admis actiunea formulata de reclamanta BR, împotriva pârâtului BD, obligându-l pe acesta la 300 lei lunar pensie de întretinere pentru reclamanta, începând cu data introducerii actiunii 4.03.2010 si pâna la terminarea studiilor de catre reclamanta, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 86 din C. fam. obligatia de întretinere exista între parinti si copii, iar conf. art. 94 din acelasi cod, când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la 1/3 din venituri pentru doi copii.
În termen legal, împotriva acestei sentinte, a declarat recurs pârâtul BD, criticând-o pentru nelegalitate întrucât a fost data cu încalcarea dispozitiilor art.86 alin.2 C.fam. potrivit caruia „are drept la întretinere numai acela care se afla la nevoie, neavând putinta unui câstig din munca, din cauza incapacitatii sale de munca”.Exceptia prevazuta de art.86 alin.3 se refera numai la copilul minor.
Recurentul a aratat ca instanta de fond nu a avut în vedere ca reclamanta BR nu se afla în nevoie întrucât realizeaza venituri iar cursurile superioare pe care le urmeaza au frecventa redusa ce presupune numai prezentari la sfârsitul anului de studii, fara a presupune cheltuieli deosebite.
De asemenea, recurentul a aratat ca instanta de fond a avut în vedere la calculul pensiei venituri ale pârâtului ce nu au caracter permanent (prime, avans concediu) si nu a avut în vedere ca acesta mai are si alte obligatii (întretinerea sotiei sale care nu realizeaza venituri, rata bancara lunara).
În recurs, recurentul a depus acte noi, respectiv: adeverinta nr. 530/25.06.2010 emisa de E din care rezulta veniturile nete pe lunile octombrie 2009-martie 2010, adeverinta nr. 1913/29.06.2010 emisa de Unitatea Administrativ Teritoriala R, certificatul de nastere seria NZ, nr. 196290 pe numele BS si graficul de rambursare emis de Raiffeisen Bank.
Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de sentinta atacata si motivele de recurs invocate constata ca recursul formulat de recurentul BD este întemeiat.
În raport de dispozitiile art. 86 alin. 3 C. fam. numai descendentul minor este dispensat de a dovedi ca se afla în nevoie din cauza capacitatii de a munci.
Copilul major pentru a beneficia de întretinere de la parinti sai trebuie sa faca dovada ca se afla în continuarea studiilor, presupunându-se ca din acest motiv acesta este în incapacitate de a munci ce determina o stare de nevoie.
Însa, în cazul de fata reclamanta BR urmeaza cursuri cu frecventa redusa care nu o împiedica sa obtina venituri, dovada fiind chiar faptul ca aceasta este angajata la o societate comerciala cu lunar net de 461 lei.
Chiar si în cazul copilului minor, art. 107 din C. fam prevede ca daca acesta are venituri proprii care sunt îndestulatoare pentru nevoile sale, parintii nu sunt obligati la plata pensiei de întretinere. Deci, cu atât mai mult, copilul major ce realizeaza venituri iar programul cursurilor ce le urmeaza nu îl împiedica sa munceasca, nu poate solicita pensie de întretinere de la parintii sai întrucât nu se afla în stare de nevoie datorita incapacitatii de a muncii asa cum prevede art. 86 alin.2 C.fam.
Fata de aceste aspecte, tribunalul constata ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a dispozitiilor legale în motivarea obligatiei de întretinere, motiv pentru care în baza art. 312 C.p.civ raportat la art.304 pct. 9 C.pciv. urmeaza a admite recursul declarat de recurentul BD împotriva sentintei civile nr.916/2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita, pe care o modifica în tot si rejudecând, va respinge actiunea formulata de reclamanta BR împotriva pârâtului BD.
