Având în vedere că reclamanţii au prezentat acte de dare în plată, întocmite în formă autentică şi transcrise la notariat, opozabile terţilor, prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unor terenuri loc de casă de către fostul C.A.P., care a retras condiţia rezolutorie privind construirea casei în termen de 2 ani, este nejustificat refuzul autorităţii administrative de a efectua înscrierea în registrul agricol.
CSecţia de administrativ, sentinţa nr. 499/1996)
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.1995, reclamanţii A.B., A.M., M.C.A., V.A., V.P, M.C.M., M.C.I. şi I.H. au chemat în judecată Consiliul Local al comunei Crevedia şi pârâtul C.M., primarul comunei, solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestora de a efectua cuvenitele înscrieri în registrul agricol privind suprafeţele de teren ce le deţin în baza unor acte de dare în plată.
în motivarea acţiunii, reclamanţii arată că au devenit membri cooperatori ai fostei C.A.P. Crevedia, care, în baza art. 6 din statutul CA.P. şi a hotărârii adunării generale nr. 4 din 20.04.1990, în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990, le-a dat în proprietate terenuri loc de casă în suprafaţă de 250 mp, prin acte de dare în plată. Totodată, C.A.P. Crevedia i-a pus în posesie, a stabilit vecinătăţile prin planul de situaţie, învederându-le că intrarea în proprietate se va face la data autentificării actului la Notariatul Judeţean Dâmboviţa.
Transcrierea actelor la notariat s-a făcut la 7.05.1990. Reclamanţii mai arată că în actele de dare în plată a fost stipulată din partea C.A.P. Crevedia obligaţia beneficiarilor de a construi casă în termen de 2 ani, însă cu adresa nr. 957/26.04.1991, vânzătorul i-a notificat că până la eliberarea titlurilor de proprietate să nu iniţieze nici un fel de construcţii sau alte lucrări, astfel că reclamanţii nu au construit şi nu au exploatat terenul, conform recomandării vânzătorului acestuia.
Se mai arată că la 27.09.1995, s-a depus la Consiliul Local Crevedia cereri pentru deschiderea poziţiei de rol în registrul agricol şi înscrierea în registrul fiscal, în vederea impozitării.
La data de 10.01.1996, reclamanţii s-au prezentat la primărie şi li s-a înmânat adresa nr. 4.668/1998, prin care, invocându-se sentinţa civilă nr. 1.710/1992 a Judecătoriei Târgovişte, şi sentinţa civilă 445/1994 a Tribunalului Dâmboviţa, li se face cunoscut că nu li se poate deschide poziţie de rol în registrul agricol şi că actul de dare în plată a loturilor de casă nu mai este valabil.
Deşi au contestat cele enumerate cu adresa 4.668/1996, formulând reclamaţia administrativă prealabilă, înregistrată sub nr. 469/1996, şi arătând că hotărârile judecătoreşti nu le sunt opozabile, reclamanţii nu au primit răspuns, astfel că au formulat prezenta acţiune.
Alăturat acţiunii s-au depus, în copie, actele de dare în plată şi planurile de situaţie pentru reclamanţi, adresa nr. 957/991 a C.A.P. Crevedia, prin care li se cere reclamanţilor să nu construiască până Ia eliberarea titlurilor de proprietate, cererile înregistrate Ia 27.09.1995 de înscriere Ia rol, reclamaţia administrativă nr. 469/1996, adresa nr. 4.668/1996 a Consiliului Local, sentinţa civilă nr. 1.710/1992 şi 445/1994 ale Judecătoriei Târgovişte şi, respectiv, Tribunalului Dâmboviţa.
în apărare, Consiliul Local al comunei Crevedia a susţinut, pe de o parte, că actele de care se prevalează reclamanţii nu mai sunt valabile, deoarece aceştia nu au îndeplinit condiţia de a construi pe teren în termen de 2 ani, iar, pe de altă parte, că o anumită suprafaţă din totalul de 8 ha teren arabil, menţionat în dispozitivul sentinţei civile nr. 1.710/1992, ar coincide cu cel al reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 445/1994 a Tribunalului Dâmboviţa, primarul comunei a fost amendat pentru a nu fi pus în posesie pe titularul sentinţei civile nr. 1.710/1992.
Apărarea autorităţii administrative pârâte este nefondată şi, parţial, excede obiectul cauzei de faţă.
Reclamanţii au făcut o cerere de înscriere la rol a unor terenuri, în baza actelor ce le posedă.
Este îndeobşte cunoscut că înscrierea la rol nu echivalează cu titlul de proprietate, ci atestă doar calitatea de plătitor al impozitului.
în speţă, reclamanţii au prezentat acte de transmitere a proprietăţii, transcrise la notariat, deci opozabile terţilor, astfel că autoritatea administrativă nu le putea înlătura, considerând că nu sunt valabile.
în ceea ce priveşte condiţia rezolutorie, de a construi în termen de 2 ani, aceasta a fost retrasă chiar de către vânzător, prin adresa nr. 95/1991.
Prin urmare, autorităţile administrative trebuiau să procedeze la înscrierea la rol a reclamanţilor.
Apariţia ulterioară a unui terţ, care prezintă o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, respectiv sentinţa civilă nr. 1.710/1992 a Judecătoriei Târgovişte, ar fi trebuit soluţionată de autorităţile administrative fie pe calea punerii în posesie a acestuia pe o suprafaţă de teren echivalentă, fie prin intentarea de către terţ a unei acţiuni împotriva reclamanţilor, deţinătorii actuali ai terenului.
Prin urmare, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa constată refuzul nejustificat al pârâţilor de a rezolva cererea reclamanţilor privitoare la un drept recunoscut de lege şi va dispune obligarea acestora la efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul agricol şi în registrul fiscal.
