În motivarea cererii sale a arătat că a fost membru al A.F. L. V., înregistrată de Oficiul Registrului Comerţului sub nr.1611 din 03.10.2002.
La data înmatriculării, calitatea de pensionar de invaliditate gradul II nu era incompatibilă cu cea de membru asociat.
La data de 29.07.2010 a fost chemat de intimată pentru clarificarea situaţiei sale, făcându-i-se cunoscut că – în conformitate cu prevederile art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000 actualizată – plata pensei de invaliditate gradul I şi II se suspendă când beneficiarii acestor categorii de pensii se regăsesc în una dintre situaţiile indicate de textul de lege. S-a prezentat la sediul Casei Judeţene de Pensii unde a depus deciziile de impunere pentru anii 2008 şi 2009 şi adeverinţe eliberate de organul fiscal.
La 24.11.2010 i s-a comunicat decizia de debit emisă la 30.07.2010.
Prin aceasta s-a constatat că ar fi încasat necuvenit pensia de invaliditate în cuantum total de 8811 lei pentru faptul că a realizat un de 3 lei.
A susţinut că decizia emisă nu are nici un temei.
Mai arată că nu a avut posibilitatea de a opta între beneficiul pensiei de invaliditate şi desfăşurarea activităţii ca membru al asociaţiei familiale.
La data de 09.07.2010 s-a dispus din oficiu radierea din a acestei asociaţii familiale. Cu toate acestea debitul a fost constituit inclusiv pentru luna iulie 2010 în integralitate.
Prin întâmpinarea înregistrată la 28.10.2010 intimata a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Săveni în soluţionarea cauzei.
Judecătoria Săveni, prin sentinţa civilă nr.960 din 17.11.2010 a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani reţinând în cauză incidenţa prevederilor art.154 alin.1 din şi ale art.155 lit.h din Legea 19/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr.8044/40/2010.
Prin întâmpinarea depusă la această instanţă la 25.01.2011 intimata a arătat că acţiunea este nefondată.
A invocat calitatea de membru al unei asociaţii familiale a contestatorului care desfăşoară activităţi independente încă din anul 2002. A mai arătat că, prin modificarea intervenită prin Legea 209/2009 de la 12.06.2009, a fost introdus art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000 potrivit căruia pensia de invaliditate gradul II se suspendă pentru perioada cât o persoană are calitatea de persoană autorizată care desfăşoară activităţi independente în condiţiile art.5 alin.1 pct.IV lit.c din Legea 19/2000.
Mai arată că, deoarece în decizia iniţială de debit emisă la 30.07.2010 nu a fost menţionat actul normativ încălcat ci doar articolul, instituţia a emis o nouă decizie de debit, respectiv nr. 102816 din 17.12.2010 prin intermediul căreia a anulat-o pe cea iniţială şi a menţinut atât debitul cât şi perioada pentru care acesta a fost constituit.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii 19/2000 , Legii 209/2009 şi ale OUG 4/2005.
Prin precizări depuse la data de 31.01.2011 petentul a contestat şi decizia emisă la data de 17.12.2010.
Prin sentinţa civilă nr. 315 din 9 februarie 2011, Tribunalul Botoşani a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 102816 din 17.12.2010 şi a respins ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei nr.102816/30.07.2010 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.
A reţinut prima că potrivit art.92 alin.1 lit.g din Legea 19/2000 plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art.5 alin.1 pct.I, II şi IV lit.b)-f) din lege .
Potrivit art.5 alin.1 pct.IV lit.c din Legea 19/2000, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii membrii asociaţiei familiale.
Deşi în legătură cu membrii asociaţiei familiale nu se prevede în mod expres o altă condiţie instanţa a avut în vedere că la punctul IV lit.f din cadrul aceluiaşi articol se prevede că sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii şi „ alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale”.
Analizând textul de lege în ansamblul său, instanţa a constatat că inclusiv pentru celelalte categorii prevăzute la literele a)-e) de la punct.IV din cadrul alineatului 1 al art.5 din Legea nr. 19/2000 se impune condiţia de a desfăşura în mod concret activitate din care să realizeze venituri .
Instanţa a avut în vedere că, în cauza de faţă – contestatorul a devenit membru al asociaţiei familiale anterior momentului prin care, urmare a modificării Legii 19/2000, s-a prevăzut între cazurile de suspendare a pensiei cazul încadrării în prevederile art.5 pct.IV lit.b)-f) din Legea 19/2000 anume anterior datei de 12.06.2009 când a intrat în vigoare Legea 209/2009.
Instanţa a constatat că debitul a fost constituit pentru contestator prin decizia nr.102816 din 17.12.2010 ( f.7 ds. fond) pentru perioada 01.07.2009 -31.07.2010.
În acest interval contestatorul nu a contestat că ar fi avut calitatea de membru al asociaţiei familiale dar a arătat că această situaţie a fost avută doar formal, nedesfăşurând activitate.
Susţinerile contestatorului sunt confirmate de înscrisurile depuse de către acesta.
Astfel din decizia de impunere pentru anul 2009 , inclus în intervalul avut în vedere la constituirea debitului câştigul net anual a fost de 3 lei.
Prin rezoluţia din 09.06.2010 Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani a dispus radierea din oficiu a Asociaţiei Familiale la 09.07.2010 ( f.31-32 ds. fond).
Faţă de situaţia de fapt astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei instanţa a reţinut că în perioada pentru care s-a constituit debitul respectiv iulie 2009 – iulie 2010 contestatorul nu a desfăşurat activitate ca membru al asociaţiei familiale şi nu a realizat venituri ca membru al acesteia astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.92 alin.1 lit.g din legeanr. 19/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Botoşani prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată întrucât instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 92 şi art. 5 din Legea nr. 19/2000.
Recurenta susţine că intimatul este pensionar în sistemul public de pensii începând cu data de 8.12.1998 prin intermediul emiterii, în baza Legii nr. 3/1977, a Deciziei nr. 102816/06.03.1999 privind acordarea pensiei de invaliditate gradul II conform deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 2691/08.12.1998 a Cabinetului de Expertiză Medicală Botoşani. Ulterior, s-a constatat că intimatul este membru al unei asociaţii familiale care desfăşura activităţi independente.
Începând cu data de 12 iunie 2009, Legea nr. 209/2009 introduce în cuprinsul art. 92 alin. 1 din legea nr. 19/2000, lit. g. Conform disp. art. 92 alin. 1 lit. g din Legea nr. 19/2000 pensia de invaliditate gradul II se suspendă pentru perioada cât o persoană are calitatea de persoană autorizată care desfăşoară activităţi independente aşa cum evidenţiază art. 5 alin. 1 pct. IV lit c din actul normativ anterior menţionat. Întrucât contestatorul se regăseşte în această situaţie şi este şi beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, s-a emis Decizia nr. 102816/30.07.2010 privind crearea unui debit în sumă de 8811 lei pentru perioada 1.07.2009 – 31.07.2010, în temeiul art. 187 din legea nr. 19/2000.
Având în vedere faptul că în decizia iniţială de debit nu a fost menţionat actul normativ încălcat de către contestatoare, respectiv legea nr. 19/2000 ci doar art. 92 alin. 1 lit.g, casa a emis o nouă decizie de debit cu nr. 102816/17.12.2010 prin intermediul căreia a anulat-o pe cea iniţială însă s-au menţinut atât debitul cât şi perioada pentru care acesta s-a constituit. Astfel, consideră recurenta că instanţa de fond în mod nelegal a dispus anularea deciziei de debit contestată pe motiv că intimatul nu ar fi realizat venituri în anii 2009 şi 2010.
Conform art. 13 alin. 1 din legea nr. 507/2002 există obligativitatea înregistrării formei de organizare a asociaţiei familiale la Oficiul Registrului Comerţului Botoşani însă registrul jurnal de încasări şi plăţi de care face vorbire instanţa de fond nu reprezintă o probă în cauză deoarece important era faptul că intimatul a avut calitatea în anii 2009 şi 2010 de membru a unei asociaţii familiale care desfăşura activităţi independente.
Intimatul, din punct de vedere legal, era reprezentant al acestei forme de organizare, deci intra sub incidenţa dispoziţiilor art. 92 alin. 1 lit. g coroborat cu art. 5 pct. IV lit. c din Legea nr. 19/2000.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000, Codului de procedură civilă şi a Legii nr.209/2009.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 324 din 08.09.2011 Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca nefondat.
A apreciat instanţa de control judiciar că în mod corect a reţinut prima instanţă că, din interpretarea corelată a dispoziţiilor art. 92 alin. 1 lit. „g” din Legea nr. 19/2000 cu cele ale art. 5 pct. IV lit. „b” – „f” din acelaşi act normativ se desprinde concluzia că pentru a se dispune suspendarea plăţii pensiei de invaliditate gradul I sau II este necesar ca beneficiarul să realizeze venituri într-una din formele prevăzute de lege. Rezultă aceasta din referirea legiuitorului în art. 5 pct. 4 lit. „f” la „alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale” . Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost ca plata contribuţiilor de asigurări sociale să fie datorată sau ca plata pensiei de invaliditate gradul I sau II să se suspende doar în cazul persoanelor care s-ar afla în situaţiile enumerate la art. 5 pct. IV lit. „b” –„f” ar fi făcut menţiunea la art. 5 pct. IV lit. „f” la persoane care desfăşoară activităţi independente şi nu la persoane care obţin venituri din activităţi independente.
Ca urmare în mod corect a reţinut prima instanţă că simpla aflare a unei persoane care beneficiază de de invaliditate de gradul II în una dintre situaţiile prevăzute de art. 5 pct. IV lit.„b” – „f” nu este suficientă pentru suspendarea plăţii pensiei ci mai este necesar a se demonstra şi că această persoană a realizat venituri în aceste împrejurări. Cum în cazul contestatorului nu s-a dovedit acest aspect, în mod corect a procedat prima instanţă la anularea deciziei de debit emisă în sarcina sa.
Reţine aşadar Curtea că sub aspectul motivelor de recurs invocate soluţia primei instanţe este legală şi temeinică .
