Potrivit art. 42 din Legea nr. 18/1991, “… cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi foştii cetăţeni români care redobândesc cetăţenia română pot beneficia, la cerere, de prevederile prezentei legi, dacă îşi stabilesc domiciliul în ţară”.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 120/1994)
Prin cererea înregistrată la data de 8.07.1993, reclamantul O.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 6 Bucureşti, solicitând punerea în posesie asupra terenului în suprafaţă de 2,31 ha, situat în str. Valea Lungă, sectorul 6 , cu obligarea pârâtei la despăgubiri în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că, în baza Legii nr. 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,31 ha, situat în intravilan, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 40.595/18.05.1992, eliberată de Comisia de aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria sectorului 6.
în baza acestui act administrativ, arată în continuare reclamantul, s-a adresat de nenumărate ori Primăriei sectorului 6 pentru a fi pus efectiv în posesia terenului, dar aceasta refuză în mod nejustificat.
Se precizează că terenul nu a fost trecut în proprietatea statului în baza vreunui act, el figurând în evidenţele fostului C.A.P. Dudu, comuna Chiajna, nu este afectat de construcţii de interes public şi nu face parte din domeniul public.
Se mai arată că, în prezent, terenul revendicat este ocupat, fără forme legale, de către A.D.P. sectorul 6 şi că Primăria sectorului 6 i-a oferit reclamantului în schimb o suprafaţă de teren echivalentă în extravilan.
Alăturat acţiunii, s-au depus în copie: act de vânzare-cumpărare nr. 34.412/13.12.1933; act de vânzare-cumpărare nr. 8.910/18.05.1934; adeverinţa nr. 40.595/1991 a Primăriei sectorului 6; adresa nr. 2.625/9.07.1992/A.D.P. sectorul 6; notificarea nr. 284/3.06.1993, adresată de reclamant Primăriei prin Judecătoria sectorului 6; adeverinţa nr. 1.373/23.06.1993 a Primăriei comunei Chiajna.
La cererea reclamantului s-a încuviinţat şi s-a efectuat în cauză o expertiză tehnică, ce a avut ca obiective identificarea suprafeţei de teren ce a aparţinut autorilor reclamantului, proporţia în care această suprafaţă este afectată de construcţii şi felul acestora, impedimente tehnice eventuale ale nepunerii în posesie.
La termenul din 25.08.1993, instanţa, din oficiu, a pus în vederea reclamantului să producă dovezi privind cetăţenia pe care o are.
Acesta a depus o copie xerox a paşaportului (actul său de identitate) şi copia unei legitimaţii de serviciu.
Pârâta a formulat întâmpinare, precizându-şi poziţia în prezenta cauză, în sensul că este de acord cu punerea în posesie a reclamantului pe o suprafaţă de 2,31 ha teren, dar nu se poate respecta vechiul amplasament, pentru că terenul în litigiu este ocupat de Serele floricole ale Administraţiei Domeniului Public sectorul 6, cu toate dotările aferente.
Analizând în ansamblu probele efectuate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul O.C. este moştenitorul părinţilor săi, G.O. şi V.O., care, la data de 13.12.1933, prin act de vânzare-cumpărare autentic, au cumpărat o suprafaţă de teren viran de 10.026 m.p. pe actuala stradă Valea Lungă, sectorul 6, iar la 18.05.1934, mama reclamantului O.V., a cumpărat, prin actul de vânzare nr. 8.110/18.05.1934 o altă suprafaţă de 10.000 m.p., situată la aceeaşi adresă.
Pe aceste terenuri, părinţii reclamantului au edificat o casă de locuit, anexe gospodăreşti, au plantat pomi fructiferi şi vită de vie.
La data de 9.03.1962, terenurile de mai sus au trecut în patrimoniul C.A.P. Dudu.
în anul 1991, reclamantul a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Primăria sectorului 6 care, prin adeverinţa nr. 40.595/1991 îi stabileşte un drept de proprietate pentru o suprafaţă de 2,31 ha teren intravilan, “prevăzută în tabelul anexă nr. 3, la poziţia nr. 203”.
în prezent, Comisia locală de pe lângă Primăria Sector 6 îi refuză reclamantului punerea în posesie conform acestei adeverinţe, invocând existenţa unor lucrări de construcţii efectuate de A.D.P. sector 6 şi îi oferă un alt amplasament situat în extravilan.
Reclamantul a contestat şi a făcut unele probe, în sensul că menţionatele lucrări ale A.D.P. nu sunt propriu-zis “construcţii”, ci nişte structuri mobile, servind unor sere, care ar putea fi dezafectate. în plus, atât Primăria sector 6, cât şi A.D.P. sector 6 recunosc că nu posedă vreun act de trecere în proprietatea statului de la C.A.P. a terenului în cauză.
Faţă de cele de mai sus, este incontestabil că terenul în litigiu a aparţinut familiei reclamantului şi a fost trecut, în împrejurările specifice anului 1962, laCA.P..
Din actele dosarului rezultă însă că de mai mult timp reclamantul şi-a stabilit domiciliul în Germania, devenind cetăţean german, acestea fiind datele care rezultă din actul său de identitate – paşaport nr. 5616385374.
în acest paşaport, la rubrica “cetăţenie” (nationalite) este înscrisă menţiunea “german” (Deutsch), iar pe legitimaţia a cărei copie a fost depusă la dosar se face menţiunea că reclamantul este în interes de serviciu la Rectoratul I.A.N.V., are germană şi reşedinţă în str. Cobălcescu, sectorul 1.
Această legitimaţie a fost prelungită, în ceea ce priveşte valabilitatea, până la 3.12.1993.
în ceea ce priveşte domiciliul reclamantului, din copia paşaportului rezultă ca fiind Dortmund – Germania.
Faţă de cele de mai sus, instanţa nu poate ignora prevederile art. 42 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora: “… cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi foştii cetăţeni români care redobândesc cetăţenia română pot beneficia, la cerere, de prevederile prezentei legi, dacă îşi stabilesc domiciliul în ţară.” Rezultă, fără posibilitate de interpretare, că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, reclamantul trebuie să îndeplinească cumulativ atât condiţia cetăţeniei române, cât şi pe cea a stabilirii domiciliului în România (nici una dintre aceste condiţii nefiind dovedită în cauză).
Aşa fiind, instanţa urmează a respinge acţiunea, ca nefondată.
