Totodată, conform dispoziţiilor art.6 lit.a pct.5 din H.G. nr.984/2005 constituie contravenţie „eliberarea de documente sanitare veterinare de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, în alte condiţii decât cele prevăzute în normele, instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare”. Aşadar, este dincolo de orice urmă de îndoială că, în raport cu norma de incriminare menţionată, contravenient şi subiect activ al faptei contravenţionale imputate recurentei societate comercială este numai medicul veterinar de liberă practică care desfăşoară activităţile specifice la care face referire textul incriminator. Or, în speţă, a fost sancţionată ca şi contravenient persoana juridică, şi nu persoana fizică – medicul veterinar de liberă practică, fiind încălcat astfel principiul personalităţii răspunderii contravenţionale prevăzut în art.1 din O.G. nr.2/2001, sancţiunea fiind, în mod evident, nulitatea absolută a actului de constatare a contravenţiei.
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2012
Şedinţa publică din data de 2012
Instanţa constituită din : PREŞEDINTE : Judecător :
Judecător :
Grefier :
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurenta. împotriva sentinţei civile nr. 2011 a Judecătoriei Turda, privind şi pe intimat DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, lipsă părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor în dezbaterea judiciară a recursului au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12.09.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr..2011 a Judecătoriei Turda, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatul DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CLUJ/.
A fost menţinut procesul verbal seria CJ nr încheiat la 2011 de către organul constatator DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CLUJ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin procesul verbal seria CJ nr încheiat la 2011 de către organul constatator
DSVSA Cluj, petenta a fost sancţionata cu amenda in suma de 6.000 lei pentru săvârşirea faptei prev. de art. 6 lit. a pct. 5 din HG 984/2005 reţinându-se in sarcina
sa ca prin încălcarea normelor sanitar veterinare privind înregistrarea animalelor in
SNIIA a introdus un număr de ovine fără documente sanitar veterinare legale, lucru constatat prin nota de inspecţie nr. 786/13.05.2011.
Procesul verbal a fost încheiat în prezenţa reprezentantului petentei, care a semnat procesul verbal, menţionându-se la rubrica obiecţiuni că introducerea
ovinelor in BND a fost efectuata de, fost asistent veterinar la CSA .
Instanţa a respins excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii invocata de petenta reţinând ca fapta de a înregistra in BND un număr de ovine fără documente sanitar veterinare este una continua şi nu instantanee, având in vedere ca ea durează in timp. Practic petenta prin angajaţii săi a înregistrat in baza de date un număr de 277 de oi pentru care nu existau documente sanitar veterinare, adică aceste oi nu apăreau înscrise in expoziţia d-nului de la care au fost cumpărate de numiţii si deci nici pe foaia de mişcare F2, F4 (. Nefiind individualizate in documente, angajaţii petentei au înscris cele 277 ovine in BND pe baza numărului de crotalie avute de oi, creându-se astfel situaţia absurda ca 56 de oi aparţinând sa fie trecute in exploataţia numiţilor. Aceasta situaţie a durat de la data înregistrării făcute de petenta in BND, adică 29.05.2009 si pana la data sancţionării contravenţionale a acesteia, adică 23.05.2011, neputându-se deci afirma ca este o fapta instantanee. Instanţa a reţinut ca este o fapta continua pentru care termenul de prescripţie de 6 luni a început sa curgă de la data constatării acesteia prin nota de inspecţie nr. 786/13.05.2011, conf. art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, termen care nu s-a împlinit, având in vedere ca procesul verbal a fost încheiat in data de 23.05.2011.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CJ nr. 0001380 încheiat la
23.05.2011 de către intimat, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu
respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanţa arată că, situaţiile în care lipsa anumitor menţiuni din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres şi limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerinţe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce
nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În privinţa încălcării principiului răspunderii contravenţionale instanţa retine ca prin actul adiţional nr. 5/18.11.2010 petenta a preluat toate drepturile si obligaţiile persoanei fizice, adică a cabinetului medical veterinar al dr
Potrivit art. 6 lit. a pct. 5 din HG 984/2005 „Următoarele fapte constituie
contravenţii la dispoziţiile tehnice şi la măsurile privind efectuarea acţiunilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor obligatorii şi se sancţionează după cum urmează: cu amenda de la 1200 lei la 2.400 lei, in cazul faptelor săvârşite de persoanele fizice, precum si in cazurile prevăzute la pct. 3-8, respectiv cu amenda de la 6.000 lei la 12.000 lei, in cazul faptelor săvârşite de persoanele juridice:eliberarea de documente sanitare veterinare de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi în alte condiţii decât cele prevăzute în normele, instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare.” Din faptul ca este prevăzut un cuantum distinct al amenzii pentru faptele săvârşite de persoanele juridice, rezulta ca fapta din speţa poate fi săvârşita si de către aceasta, bineînţeles prin angajaţii săi pentru care răspunde.
În privinţa faptului ca in procesul verbal nu este indicat in mod corect actul normativ si textul de incriminare care constituie fundamentul legal al aplicării sancţiunii, nu este precizata posibilitatea achitării a jumătate din amenda in termen de 48 de ore, iar agentul constatator nu a barat rubricile care nu trebuiau completate si nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei, instanţa a reţinut ca din Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007, rezulte ca lipsa acestor menţiuni nu atrage nulitatea procesului verbal decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, iar in speţa nu a fost dovedita in condiţiile art. 1169
C.Civil o astfel de vătămare, petenta ştiind pentru ce fapta a fost sancţionata,
precum si încadrarea ei juridica. In privinţa achitării a jumătate din cuantumul amenzii, in 48 de ore instanţa retine ca HG 984/2005 nu prevede o astfel de posibilitate, deoarece prin HG 917/2009 a fost abrogat art. 12.
În privinţa nerespectării art. 17 din Og 2/2001 deoarece agentul constatator nu a trecut data săvârşirii faptei, instanţa retine ca in cuprinsul procesului verbal s-a făcut referire la nota de inspecţie nr. 786/2011 unde este detaliata fapta, inclusiv data comiterii faptei si ca petenta are cunoştinţă despre faptele pentru care a fost
sancţionata, inclusiv de data comiterii lor având in vedere faptul ca a invocat excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii, prezumţia de vătămare instituita de acest articol din lipsa menţionării datei, fiind astfel răsturnata.
Întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanţa constată că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi
temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă,
însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi
operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice
argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4
octombrie 2007).
Potrivit art. 6 lit. a pct. 5 din HG 984/2005 „Următoarele fapte constituie contravenţii la dispoziţiile tehnice şi la măsurile privind efectuarea acţiunilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor obligatorii şi se sancţionează după cum urmează: cu amenda de la 1200 lei la 2.400 lei, in cazul faptelor săvârşite de persoanele fizice, precum si in cazurile prevăzute la pct. 3-8, respectiv cu amenda de la 6.000 lei la 12.000 lei, in cazul faptelor săvârşite de persoanele juridice:eliberarea de documente sanitare veterinare de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi în alte condiţii decât cele prevăzute în normele, instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare.
Potrivit art. 6 alin. 6 din Ordinul ANSVSA 83/2008 „Numai animalele înscrise în formularul de mişcare pot fi mutate dintr-o exploataţie în alta, inclusiv cele având drept destinaţie un abator, în vederea tăierii.”, iar potrivit art. 9 (1) lit. b:” Medicul veterinar de liberă practică împuternicit verifică şi actualizează permanent datele cu privire la exploataţiile şi animalele aflate în circumscripţia sanitar-veterinară de asistenţă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea: actualizează datele aparţinând exploataţiilor din RNE cu privire la: schimbarea proprietarului, modificarea domiciliului proprietarului, schimbarea numelui proprietarului, divizarea exploataţiilor nonprofesionale în urma partajului efectuat în condiţiile legii, pe baza cererii proprietarului şi a documentelor justificative;
copiile documentelor în baza cărora s-a făcut schimbarea datelor în SNIIA sunt păstrate la medicul veterinar de liberă practică împuternicit şi de DSVSA cel puţin 3 ani; modificarea datelor în SNIIA este efectuată în maximum 72 de ore de la prezentarea de către proprietar a cererii şi a documentelor justificative.”
Având in vedere ca la momentul comiterii faptei era in vigoare Ordinul ANSVSA 83/2008, insa acesta a fost abrogat de Ordinul ANSVSA 40/2010, reţinând ca fapta este una continua, vom reda si prevederile din ultimul act
normativ. Astfel, la art. 2 alin. 2 din Ordinul ANSVSA 40/2010 „Ovinele, caprinele şi bovinele circulă pe teritoriul României numai dacă sunt identificate şi înregistrate potrivit prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi însoţite de formulare/ documente de mişcare şi de paşaport, în cazul bovinelor”, iar la art. 22 alin. 2 lit. b pct. 2 din Ordinul ANSVSA 40/2010 „În cazul mişcării animalelor având ca efect creşterea numărului de în exploataţia de referinţă, respectiv
naşteri, cumpărări, încredinţări, medicul veterinar de liberă practică împuternicit procedează după cum urmează: în cazul cumpărărilor, al încredinţărilor sau al transferului: 2. preia de la deţinătorul animalelor exemplarul albastru matca al formularului de mişcare şi înregistrează datele în SNIIA în aceeaşi zi;”.
Conform acestor prevederi legale petenta putea sa înregistreze animale din exploataţia nr. RO 0568800162 fiind numai pe baza documentelor justificative, adică a formularelor de mişcare in care este individualizat fiecare
animal, cu numărul de crotalie înregistrat in exploataţia vânzătorului. Având in vedere ca in formularele de mişcare F2 si F4 au fost înregistrate numai 81 de oi, in mod ilegal petenta a înregistrat in BND un număr de 291 de oi pe baza contractului de vânzare cumpărare dintre deoarece conform acestui contract se vând un număr de 291 fără sa fie identificate cu număr de crotalie in exploataţia vânzătorului, identificare care trebuia realizata ca si pentru celelalte 81 de oi de către medicul veterinar din circumscripţia sanitara a vânzătorului, si trecuta pe formularul F2 si F4.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa constată că potrivit art. 6 lit. a pct. 5 Legea 50/1991, fapta săvârşita de o persoana juridica este sancţionata cu amenda de la 6000 lei la 12000 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancţionat cu amenda minimă de
6000 de lei astfel că raportat la conţinutul juridic al faptei şi împrejurările în care a fost comisă, având in vedere ca societatea a fost prejudiciat timp de aprox. 2 ani
prin faptul ca 56 de oi apăreau in exploataţia lui a fost respectată regula
proporţionalităţii între faptele comise şi sancţiunea aplicată, această proporţionalitate fiind una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa constată că procesul- verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 şi următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge ca netemeinică plângerea contravenţională formulată de petenta SC, împotriva procesului verbal de contravenţie seria CJ nrîncheiat la 2011 de către organul constatator DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CLUJ, pe care l-a menţinut în întregime împreună
cu sancţiunea amenzii aplicate prin acesta.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs, în termenul legal, petenta recurentă. care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate şi, în principal, anularea în întregime a procesului-verbal contestat, cu consecinţa exonerării recurentei de la plata amenzi contravenţionale stabilite prin actul de control, iar în subsidiar aplicarea sancţiunii
contravenţionale principale a avertismentului, cu cheltuieli de judecată. În motivare, recurenta a arătat în esenţă că sentinţa civilă atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate toate susţinerile petentei, respectiv cele pentru care instanţa a înţeles să respingă plângerea contravenţională formulată de petentă, că în speţă s-a împlinit termenul general de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale, de 6 luni de la data săvârşirii faptei (motiv de nulitate absolută a actului de control), că s-a încălcat principiul personalităţii răspunderii
contravenţionale, în speţă realizându-se o greşită identificare a persoanei contravenientului (care nu poate fi decât medicul veterinar de liberă practică care desfăşoară activităţile specifice la care face referire textul legal) şi că din procesul– verbal de constatare a contravenţiei lipsesc unele menţiuni obligatorii (actul normativ şi textul de incriminare, data săvârşirii contravenţiei, descrierea corespunzătoare a stării de fapt contravenţionale etc), omisiune sancţionată cu
nulitatea absolută de art.16 şi 17 din O.G. nr.2/2001.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente :
Potrivit art.1 din O.G. nr.2/2001 constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, prevăzută şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin alte acte normative indicate în mod expres. Deşi textul de lege
menţionat nu stipulează explicit acest principiu, este consacrată indirect personalitatea răspunderii contravenţionale, contravenientul nefiind ţinut să răspundă decât pentru fapta proprie, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege.
Totodată, conform dispoziţiilor art.6 lit.a pct.5 din H.G. nr.984/2005 constituie contravenţie „eliberarea de documente sanitare veterinare de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, în alte condiţii decât cele
prevăzute în normele, instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare”.
Aşadar, este dincolo de orice urmă de îndoială că, în raport cu norma de incriminare menţionată, contravenient şi subiect activ al faptei contravenţionale imputate recurentei este numai medicul veterinar de liberă practică care desfăşoară activităţile specifice la care face referire textul incriminator.
Or, în speţă, a fost sancţionată ca şi contravenient persoana juridică, şi nu
persoana fizică – medicul veterinar de liberă practică, fiind încălcat astfel principiul personalităţii răspunderii contravenţionale prevăzut în art.1 din O.G. nr.2/2001, sancţiunea fiind, în mod evident, nulitatea absolută a actului de constatare a contravenţiei (existenţa actului adiţional nr.5/2010 prin care a preluat toate drepturile şi obligaţiile persoanei fizice, stabilite prin contractul de concesionare nr.48/1999, neputând conduce la o concluzie contrară, întrucât răspunderea contractuală nu se confundă cu răspunderea contravenţională, iar subiect activ al contravenţiei în discuţie nu poate fi decât o persoană fizică, şi anume medicul veterinar care a desfăşurat activităţile specifice la care face referire textul incriminator).
În atare situaţie nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate de recurentă.
În consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va admite recursul
declarat de recurenta Sîmpotriva sentinţei civile nr. 2011 pronunţată în dosarul nr.
2011 al Judecătoriei Turda, pe care o va modifica în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate de petenta şi anulării în întregime a procesului-verbal seria CJ nr. încheiat la data de către D.S.V.S.A. Cluj.
Potrivit art.274 C.pr.civ. intimata D.S.V.S.A. Cluj va fi obligată să plătească
recurentei suma de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta jud. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr/2011 al Judecătoriei Turda, pe care o modifică în sensul admiterii plângerii contravenţionale formulate de petenta Sşi anulării în întregime a procesului-verbal seria CJ nrîncheiat la data de de către D.S.V.S.A. Cluj.
Obligă intimata să plătească recurentei” S.R.L. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. M.L./C.B./2 ex. Jud. fond :
