Obiectul reglementarii cuprinsa în art.4, intitulat „Cheltuielile aferente procedurii insolventei”, îl reprezinta sursele acoperirii cheltuielilor necesare desfasurarii procedurii si modul lor de utilizare.
În alin.1 al art.4 din legea insolventei se prevede, cu valoare de principiu, ca toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului.
În alin.1 al art.4 din legea insolventei se prevede, cu valoare de principiu, ca toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului.
Când averea debitorului este insuficienta pentru satisfacerea cheltuielilor, acestea vor fi acoperite din fondul de lichidare.
Când averea debitorului este insuficienta pentru satisfacerea cheltuielilor, acestea vor fi acoperite din fondul de lichidare.
Asadar, potrivit textului legal, doua sunt sursele principale ale suportarii cheltuielilor necesare procedurii insolventei, averea debitorului si fondul de lichidare, cu mentiunea ca nici o norma legala nu interzice avansarea cheltuielilor aferente de catre anumite persoane interesate.
În ceea ce priveste modul de constituire si utilizare a celor 2 surse de acoperire a cheltuielilor, legea cuprinde anumite reguli speciale.
În ceea ce priveste modul de constituire si utilizare a celor 2 surse de acoperire a cheltuielilor, legea cuprinde anumite reguli speciale.
Astfel, potrivit art.4 al.4 din legea insolventei „În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.
Desi alin.4 al art.4 creeaza aparenta ca în lipsa fondurilor banesti din averea debitoarei, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, judecatorul sindic se afla în situatia de a aprecia ca „lipsa disponibilitatilor” este reala, deoarece aceasta nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.
Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani, nici de alte bunuri, judecatorul sindic va autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare.
Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani, nici de alte bunuri, judecatorul sindic va autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare.
Lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura falimentului SC A.C. SA a investit judecatorul sindic cu solutionarea cererii de aprobare buget previzionat în cuantum de 36.000 lei alcatuit din contravaloarea cheltuielilor ce vor fi efectuate în procedura de faliment pentru perioada ianuarie-iunie 2010.
Motivând cererea, s-a aratat ca în contul averii debitoarei nu mai sunt disponibilitati, astfel încât se impune a se aproba bugetul previzionat pentru a se putea asigura conservarea si paza activelor din averea debitoarei dar si continuarea operatiunilor de valorificare a activelor, pentru ca, se afla în imposibilitatea de a mai organiza licitatii publice în vederea valorificarii bunurilor ramase, datorita lipsei de disponibilitati în contul averii debitoarei.
Prin Încheierea nr.7017/COM din 16.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a respins ca nefondata cererea formulata de lichidatorul judiciar S. SPRL, retinându-se în esenta ca motivele care fundamenteaza cererea de aprobare buget previzionat sunt obiective si ar putea determina o solutie favorabila, însa, raportat la temeiul juridic invocat art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, s-a constatat ca nu este îndeplinita conditia fundamentala – absenta disponibilitatilor.
Astfel, potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 „în lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.
Desi alin.4 al art.4 creeaza aparenta ca, în lipsa fondurilor banesti din averea debitoarei, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, judecatorul sindic a apreciat ca „lipsa disponibilitatilor” nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.
Ori, din datele spetei, a rezultat ca societatea supusa procedurii concursuale poseda bunuri care sunt în curs de valorificare, sens în care avansarea pe baza de buget previzionat a sumelor de bani necesare atât conservarii, cât si valorificarii din fondul de lichidare, nu poate opera.
Retine judecatorul sindic faptul ca intra în obligatia practicianului în reorganizare de a avansa sumele corespunzatoare din fondurile sale personale, ulterior valorificarii, putând participa la distribuire prioritar, incluzându-le astfel în cheltuieli de procedura.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs lichidatorul judiciar S. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivatia în esenta ca, în speta, sunt aplicabile disp.art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, sens în care s-au depus dovezi din care rezulta ca în contul debitoarei nu exista disponibilitati.
Recursul este nefundat, urmând a fi respins, în temeiul art.312 Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie în esenta, apreciaza Curtea:
Obiectul reglementarii cuprinsa în art.4 intitulat „Cheltuielile aferente procedurii insolventei” îl reprezinta sursele acoperirii cheltuielilor necesare desfasurarii procedurii si modul lor de utilizare.
Asadar, potrivit textului legal, doua sunt sursele principale ale suportarii cheltuielilor necesare procedurii insolventei, averea debitorului si fondul de lichidare, cu mentiunea ca, nici o norma legala nu interzice avansarea cheltuielilor aferente de catre anumite persoane interesate.
Astfel, potrivit art.4 alin.4 din legea insolventei „În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul sindic”.
Asa dupa cum corect a retinut instanta de fond, indiscutabil, motivele care fundamenteaza cererea dedusa judecatii, de aprobare a bugetului previzionat, sunt obiective si ar putea determina o solutie favorabila, însa raportat la temeiul juridic invocat – art.4 al.4 din Legea nr.85/2006 – într-adevar, nu este îndeplinita conditia fundamentala si anume absenta disponibilitatilor.
Este real ca alin.4 al art.4 din legea insolventei creaza aparenta ca, în lipsa fondurilor banesti din averea debitorului, ar trebui sa se recurga la fondul de lichidare, însa legal si temeinic judecatorul sindic a apreciat ca „lipsa disponibilitatilor” nu trebuie interpretata în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absentei oricarui bun care sa fie valorificat în vederea procurarii de fonduri necesare desfasurarii procedurii.
Numai dupa ce se constata ca debitorul nu dispune nici de sume de bani si nici de alte bunuri, judecatorul sindic se afla în situatia de a autoriza întrebuintarea disponibilitatilor din fondul de lichidare, masura ce este de natura a proteja lichidarea însasi.
Daca debitorul dispune de bunuri ce pot fi valorificate, cum de altfel rezulta din actele si lucrarile dosarului, recunoasterile lichidatorului judiciar si probatoriul administrat, administratorul/lichidatorul judiciar, dupa caz, va trebui sa lichideze pentru obtinerea resurselor necesare desfasurarii procedurii deoarece, sub aspectul aplicarii procedurii, lipsa bunurilor din averea debitorului va face foarte greu aplicabila instituirea unei proceduri de reorganizare.
În conditiile date, Curtea a retinut ca societatea debitoare supusa procedurii poseda bunuri care sunt în curs de valorificare, sens în care avansarea pe baza unui buget previzionat a sumelor de bani necesare atât conservarii, cât si valorificarii din fondul de lichidare, nu poate opera, astfel dupa cum corect a retinut si instanta de fond.
Cum nu au fost constatate motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
