Conform art. 22 din Legea nr. 18/1991, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora terenurile aferente caselor de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 616/1994) Prin cererea înregistrată la data de 7.10.1994, reclamanţii Ţ.I., Ţ.A., P. E. şi Ţ.S. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar a comunei Mârşa, judeţul Giurgiu şi Z.P., solicitând punerea în posesie asupra unui teren de 500 m.p., în intravilanul comunei Mârşa.
în motivarea acţiunii, reclamanţii arată că în anul 1948 au dobândit prin act de vânzare-cumpărare, o suprafaţă de teren de 2.500 m.p., intravilan, în comuna Mârşa, judeţul Giurgiu, având la răsărit uliţa comunală, la apus – şoseaua judeţeană, la miazăzi terenul căminului cultural şi la miazănoapte – Z.P. şi M.D.
Se precizează că acest teren, preluat iniţial de C.A.P., a intrat ulterior în patrimoniul Primăriei M., fără să existe un act juridic.
Reclamanţii mai arată că prin procesul-verbal din 17.07.1984, primăria a atribuit suprafaţa de 250 m.p. lui Z.P., ca teren loc de casă. Acesta însă a îngrădit şi foloseşte 850 m.p.
După apariţia Legii fondului funciar, reclamanţii au cerut reconstituirea dreptului de proprietate şi punere în posesie pe vechiul amplasament.
Comisia comunală a refuzat acest lucru şi reclamanţii s-au adresat cu contestaţie comisiei judeţene, care, prin adresa nr. 1.746 din 30.08.1991, a dispus punerea în posesie pe vechiul amplasament, mai puţin 250 m.p., pe care se află casa construită de Z.P., teren ce urma să fie dat în altă parte.
De atunci şi până în prezent, comisia comunală a refuzat să îndeplinească hotărârea comisiei judeţene, întocmind un proces verbal de punere în posesie pentru o suprafaţă mai mică decât cea solicitată, protejându-1 astfel pe Z.P., care ocupă abuziv peste 600 m.p. din proprietatea reclamanţilor.
Alăturat acţiunii s-au depus adresa nr. 1.746/30.08.1991 a Comisiei Judeţene Giurgiu pentru aplicarea Legii fondului funciar, copia unui proces verbal de punere în posesie pe numele reclamanţilor şi schiţa de amplasament.
Comisia locală M. a învederat tribunalului, prin adresa nr. 123/22.02.1994, că reclamanţilor Ii s-a reconstituit un drept de proprietate asupra unui teren intravilan în suprafaţă de 0,25 ha, din care au primit în posesie 0,21 ha, motivându-se că diferenţa până la 0,25 ha din vechiul amplasament este folosită din anul 1984 de numitul Z.P., cu destinaţia curţi-construcţii.
Comisia locală precizează că a oferit diferenţa de 0,04 ha pe alt amplasament, în punctul “Castoride”.
Printr-o întâmpinare depusă la dosar, aceeaşi comisie locală precizează că numitul Z.P. a primit teren în folosinţă în anul 1984 de la fostul C.A.P. “M.” pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, iar construcţiile au fost edificate pe baza autorizaţiei nr. 1/1984.
Se mai precizează că, în cauză, comisia a făcut aplicarea art. 22 din Legea nr. 18/1991.
La dosar s-au mai depus procesul verbal din 17.08.1984, prin care delegatul fostului birou executiv al consiliului popular comunal a procedat la predarea către numitul Z.P. a suprafeţei de 250 m.p. teren, despre care se specifică că este în proprietatea statului şi se acordă în folosinţă pe durata existenţei construcţiei; declaraţie sub semnătură privată, prin care reclamanţii îşi exprimă acordul ca o diferenţă de teren să fie atribuită în punctul “Castoride” sau în punctele “Lazarovici” ori “La moară”.
în cauză, la cererea reclamanţilor, s-a efectuat şi o expertiză topome-trică, cu scopul de a identifica vechiul amplasament al terenului reclamanţilor şi terenul ocupat în prezent de pârâtul Z.P..
Analizând în ansamblu probele dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
în baza unui act încheiat în anul 1946, reclamanţii au devenit proprietarii unei suprafeţe de 2500 m.p. teren intravilan în comuna Mârşa.
în anul 1984, pârâtul Z.P. a primit de la stat, din cadrul acestei suprafeţe, un teren de 250 m.p., în vederea construirii unei case de locuit şi anexe.
în cursul anului 1985, pârâtul a construit, cu depăşirea suprafeţei de 250 m.p., un garaj, un puţ, anexe gospodăreşti, un W.C. şi împrejmuiri, astfel că, în prezent, construcţiile, curtea şi grădina pârâtului ocupă o suprafaţă împrejmuită de 1.118 m.p..
în drept, prin art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, s-a statuat că terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor, astfel că pârâtul Z.P. a devenit proprietar pe întreaga suprafaţă de teren aferentă construcţiilor sale, inclusiv cei 868 m.p., revendicaţi de reclamanţi.
Articolul 22 din Legea nr. 18/1991 a reluat prevederile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, stabilind că sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora terenurile aferente caselor de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
în concluzie, comisia locală de fond funciar a făcut o corectă aplicare a textelor de lege, atribuind suprafaţa respectivă pârâtului Z.P., deşi, în mod incontestabil, terenul în litigiu a aparţinut cândva reclamanţilor.
Faţă de această situaţie, instanţa va respinge acţiunea, ca nefondată, iar în baza art. 274 Cod proc. civ. îi va obliga pe reclamanţi la cheltuieli de judecată către pârâtul Z.P., cheltuieli reprezentând onorariul de avocat.
