Indatorirea instituită în sarcina titularului unei autorizaţii de construire are natura unei obligaţii de rezultat, în sensul că acesta este ţinut a respecta întocmai menţiunile din actul administrativ ce i-a fost emis pentru edificarea unei construcţii, independent de împrejurarea că acesta alege să edifice personal construcţiile autorizate, în asociere cu terţe persoane sau lasă în sarcina unor terţi ridicarea acestora.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr/2012
Şedinţa publică din Completul compus din: PREŞEDINTE : JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat în cauză de către recurentul în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA- DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ-SERVICIUL CONTROL URBANISM ŞI DISCIPLINA ÎN CONSTRUCŢII, împotriva sentinţei civile nr. în dosarul cu nr.
/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca , având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului, av., cu delegaţie la f.12 a dosarului, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei de timbru (f.11 din dosar), nu are cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului în dezbaterea judiciară a recursului.
Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri ori excepţii de formulat
declară închisă faza de cercetare judecătorească şi acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului, pe baza actelor de la dosar.
Reprezentantul recurentului, susţine recursul aşa cum a fost formulat
solicitând instanţei admiterea lui, desfiinţarea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru administrarea de noi probe. Solicită a se avea în vedere că hotărârea instanţei de fond este lapidară şi lacunară, fără a se urmări aflarea adevărului.
T R I B U N A L U L
Prin Sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul cu nr. /2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins plângerea formulata de petentul împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. încheiat la data de 2010 de catre MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. încheiat la data de de către intimatul
Municipiul Cluj-Napoca, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 100.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executărilor de construcţii, reţinându-se în sarcina acestuia că, în urma controlului efectuat în data de 22.11.2010, ora 10:00 pe strse efectuau lucrari de modificare ale constructiei existente conform AC nr. /2007 „cinci case unifamiliale insiruite” autorizatie expirata la data controlului. Aceste lucrari constau in desfiintarea a doua dintre cele 5 scari de acces ale locuintelor autorizate, turnare de placi la nivel cu socpul de de a crea incaperi suplimentare la apartamentele adiacente, deschiderea de goluri de usa in celelalte doua scari pentru a crea acces in apartamente, transformand casele insiruite in tronson de bloc. La prima scara au fost turnate doua placi la nivel iar la a treia scara a fost turnata o placa la nivel. La data controlului, lucrarile erau in curs de executare. S-a dispus oprirea automata a lucrarilor.
S-a reţinut că potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 (1)
Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant;
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea
procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanţa a constatat că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001
nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la
latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să
dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanţa a reţinut că petentul a contestat starea de fapt cuprinsă în procesul verbal invocând că nu este autorul faptei, dar că această susţinere
nu este întemeiată, instanţa apreciind că, în mod corect agentul constatator a stabilit că in sarcina petentului se retine savarsirea faptei contraventionale intrucat el este titularul autorizatiei de construire nerespectata, in nicio situatie nefiind sanctionat executantul ci beneficiarul, iar beneficiarul in prezenta situatie este petentul. In acest sens, instanta arata ca invocarea de catre petent a incheierii contractului de asociere in participatiune si lipsa sa de implicare in executarea constructiei, in incercarea de a se disculpa nu reprezinta argumente de natura a inlatura raspunderea contraventionala.
Astfel, instanta a aratat ca potrivit autorizatiei de construire nr. din emisa pe numele petentului s-a autorizat executarea lucrarilor de construire a 5 locuinte unifamiliale insiruite,cu regim de inaltime D+P+2E, pe strada
La data de, deci la mai putin de o luna de la obtinerea autorizatiei de construire, petentul a incheiat contractul de asociere in participatiune cu
numitii, contract din care reiese intentia vadita de a nu se respecta autorizatia de construire, aspect perfect cunoscut si insusit de catre petent, respectiv de a nu se construi 5 locuinte unifamiliale insiruite ci bloc cu mai multe apartamente. Aceasta cu toate ca el a sustinut ca nu a avut cunostinta de nerespectarea obligatiilor rezultate din autorizatia de construire de catre asa zisii lui imputerniciti, care ar fi executat aceste lucrari in privinta carora el era inocent. Astfel, la art.4 din contractul de asociere se reglementeaza modul de impartire a unitatilor locative intre petent si asociatii sai, numitii Cenan, in care „demisolul casei nr.4” ramane ca si garantie in favoarea petentului. Or, daca acest „demisol” nu reprezenta de la inceput un apartament, nu exista nicio logica potrivit careia demisolul unei case care are niste sa ramana in favoarea altei persoane. In mod similar, acest „demisol” ramane garantie pana la „intabularea podului casei nr.5 cu functiunea de locuinta”. La punctul b de la art. 4 se vorbeste despre „suma de 75.000 Euro reprezentand contravaloarea unui apartament din imobil” precum si faptul ca „apartamentele din casa cu nr.5 vor fi predate cu urmatoarele finisaje….”. Aceste aspecte se regasesc atat in actul aditional incheiat ulterior cat si in procurile speciale acordate de petent , asociatilor sai, astfel incat asa-zisele demersuri, notificari facute de petent, asociatilor, sunt facute pro causa, dupa primirea procesului verbal contraventional, si implicit nu au nicio valoare in prezenta plangere.
Reaua credinta a petentului in nerespectarea autorizatiei de construire emisa pe numele sau continua si dupa primirea procesului verbal contraventional, neexistand nicio intentie a sa de respectare a acesteia si de readucere a imobilului la cel prevazut in proiectul ce a stat la baza autorizatiei este evidenta avand in vedere contractele de vanzare cumparare incheiate de mandatarii sai cu persoane fizice unde se vind mai multe cote parti din imobilul „casa de locuit unifamiliala” iar aparenta de legalitate prin inscrierile din CF nu pot sa inlature situatia de fapt ce rezulta inclusiv din schita depusa de petent la f. 87 de unde reiese numarul de apartamente, respectiv 20 in asa-zisele 4 case.
Avand in vedere ca in situatii de acest gen, de nerespectare a autorizatiei de construire si de modificare a constructiei ridicate si nefinalizate pentru a se adapta intentiei initiale de construire de apartamente, in bloc, este sanctionat titularul autorizatiei de construire, in mod legal a fost intocmit procesul verbal pe numele petentului, el fiind cel responsabil, indiferent de mandatarile acordate. Tot el este cel care are obligatia de a se conforma autorizatiei primite ( cu atat mai mult cu cat chiar el este cel care a solicitat autorizatia de construire pentru 5 case unifamiliale insiruite).
Cât priveşte individualizarea sancţiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanţa a reţinut că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, respectiv 100.000 lei, instanţa a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. 2 Legea nr. 50/1991, sancţiunea fiind proporţională faptei săvârşite şi gradului de pericol social,chiar daca este vorba de cuantumul maxim al amenzii, gravitatea faptei fiind extrem de ridicata, fiind chiar premeditata si numai sanctionarea acestor fapte in mod categoric poate determina respectarea obligatiilor legale de catre acesti constructori care-si urmaresc doar interesul financiar, in dispretul legii.
Împotriva hotărârii instanţie de fond a formulat recurs
solicitând casarea hotărârii si trimiterea dosarului spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de judecata, socotindu- se „ lămurită” doar cu inscrisurile depuse de către recurent in probatiune, a respins proba cu martori, cea care urma sa fie absolut edificatoare intrucat urma sa reliefeze care erau persoanele care au făcut lucrările de construcţie, iar hotărârea pronunţata de către aceasta nu poate fi decât una lacunara, netemeinica, nelegala si pronunţata absolut după o judecata lapidara, fara o reala preocupare de aflare a adevărului.
Se arată că instanţa de judecata nu a fost deloc preocupata de
judecarea faptei contravenţionale al cărui petentul a susţinut ca nu este ,ci a „judecat” si analizat contractul de asociere in participatiune, abordând nenumărate interpretări ale clauzelor contractuale si concluzionând ca de fapt contravenţia a fost chiar premeditata.
Recurentul învederează că instanţa, daca ar fi fost atenta la judecarea
obiectului dosarului si ar fi fost preocupata realmente de aflarea adevărului, trebuia sa permită proba cu martori, pentru a se proba faptul pozitiv al modificărilor aduse construcţiei de către terţe persoane. Probatiunea administrata in fata instanţei cu inscrisuri a creat doar premisele dovedirii faptului ca autor al faptei contravenţionale putea fi orice alta persoana in afara petentului, insa in concret ceea ce ar fi edificat pe deplin instanţa de judecata cu privire la autorul faptei contravenţionale era proba cu martori , aceştia urmând sa arate in concret persoanele care au efectuat lucrări pe cont propriu, care au avut ca urmare atragerea răspunderii juridice a petentului.
Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât şi cele de temeinicie ale procesului verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reţinute în considerentele sentinţei civile atacate, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte în întregime, tribunalul constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că petentul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator, în calitatea sa de titular al autorizației de construire a cărei nerespectare s-a constatat.
Suplimentar, tribunalul reține că îndatorirea instituită în sarcina titularului unei autorizații de construire are natura unei obligaţii de rezultat, în sensul că acesta este ținut a respecta întocmai mențiunile din actul administrativ ce i-a fost emis pentru edificarea unei construcții, independent de împrejurarea că acesta alege să edifice personal construcțiile autorizate, în asociere cu terțe persoane sau lasă în sarcina unor terți ridicarea acestora.
Prin urmare, împrejurarea că recurentul nu a participat efectiv la efectuarea lucrărilor ce exced cadrului reglementat de autorizația de construire nr. nu are relevanță atâta timp cât recurentul, în calitatea sa de titular al autorizației de construire avea obligația de a respecta această autorizație, chiar și în ipoteza în care a ales să execute construcțiile prevăzute în aceasta prin intermediul asocierii în participațiune, având posibilitatea chiar de a se asigura că această autorizație este respectată de cocontractanții săi prin inserarea unei clauze specifice în cuprinsul contractului de asociere, posibilitate de care acesta nu a uzat.
Mai mult, astfel cum just a subliniat instanța de fond, acesta a acceptat posibilitatea ca autorizația de construire să nu fie respectată, ba chiar și-a manifestat în mod expres intenția în acest sens încă de la încheierea contractului de asociere în participațiune, semnând această convenție, deși cuprindea mențiuni contrare obiectului autorizației constând în edificarea a ”cinci case unifamiliale înșiruite”, mențiuni privitoare la compartimentarea în apartamente a construcției.
În ceea ce privește proba cu martori solicitată instanței de fond, tribunalul reține că nu sunt fondate criticile formulate în recurs cu privire la neadministrarea acesteia, întrucât această probă a fost respinsă de instanța de fond în mod temeinic, nefiind utilă soluționării cauzei, atâta timp cât
împrejurarea ce constituia teza probatorie, respectiv că nu persoana
sancționată contravențional este cea care a efectuat lucrările constatate, era deja probată în cauză, reieșind din chiar cuprinsul contractului de asociere în participațiune că obligația de a construi aparținea asociaților săi, iar nu recurentului.
Prin urmare, în cauza de faţă, atâta timp cât recurentul are calitatea
de titular al autorizației de construire a cărei nerespectare s-a constatat, în mod judicios a apreciat instanţa de fond că se impune respingerea plângerii contravenționale formulate de acesta.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ.,
tribunalul va respinge recursul formulat în cauză şi va menţine în integralitate sentinţa nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva Sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul cu nr. /2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la
PRESEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
