Folosirea abuzivă a terenului , nu sub nume de proprietar, liber, paşnic, netulburat, condiţii care dacă ar fi îndeplinite ar conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,nu îndreptăţeşte pe cel care posedă în aceste condiţii de a-şi apăra posesia prin acţiunea posesorie întemeiată pe disp.art.674 alin.1 din Cod proc.civ. ,
JUDECATORIA BISTRITA –Sentinţa Civila nr.1201/2011
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanţii C.A şi C. V au chemat în judecată pe pârâţii P.S, P. C. şi Z.T.jr., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, aceştia să fie declaraţi conturbatori în posesie cu privire la suprafaţa de circa 800 mp. teren, aflat în Bistriţa Bârgăului, str. Doamnei, nr. 313,
În motivare, arată reclamanţii că terenul de circa 800 mp. îl folosesc în condiţiile unei posesii utile de prin anii 1959, o parte, iar partea dinspre râu după anul 1970.
Reclamanţii sunt mamă şi fiu, iar prin anul 1959-1960 reclamanta împreună cu soţul său, decedat au cumpărat de la pârâtul Prigon Simion o bucată de teren de circa 300 mp. aflat între un canal şi râul Bistriţa.
În urma inundaţiilor din 1970, întrucât râul Bistriţa şi-a schimbat cursul, reclamanţii au adus pământ şi au umplut fosta albie a râului, în felul acesta mărindu-şi suprafaţa grădinii cu încă circa 450-500 mp, pe care o folosesc din acel an.
În urmă cu 3-4 ani, reclamanţii au aflat că pârâtul P. S şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, pe baza unei moşteniri şi de atunci reclamanţii au promovat acţiune în revendicare în dosarul nr. 3074/2005 al Judecătoriei Bistriţa, acţiune în care reclamanţii au formulat cerere reconvenţională pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Prin anul 2003 pârâtul P. S. a mai încercat ocuparea terenului, însă a fost declarat conturbator în posesie.
În data de 13.04.2009, pârâtul P.S., împreună cu nepotul său P. C. şi ajutaţi de pârâtul Z. T jr. au stricat gardul care împrejmuia terenul şi au intrat pe acesta, arându-l.
În drept s-au invocat disp. art. 674 C.pr.civ., art. 1846, 1847 C.civ.
Pârâtul P S, legal citat, a depus întâmpinare (f. 28), prin care a arătat că terenul din litigiu a fost folosit de părinţii săi până la decesul tatălui din anul 1933, iar de atunci îl foloseşte el în condiţiile unei posesii utile.
Reclamanţii, sub pretextul că-l vor ajuta în gospodărie, au stricat gardul care desparte proprietăţile, mărindu-şi suprafaţa lor de teren şi au şi semănat, comportându-se ca adevăraţi proprietari.
Din anul 2002, pârâtul le-a interzis reclamanţilor să mai folosească terenul, însă aceştia l-au dat în judecată, proces care încă nu s-a finalizat.
Ceilalţi pârâţi, legal citaţi, s-au prezentat în instanţă şi au arătat că se opun admiterii acţiunii reclamanţilor, întrucât cele relatate de aceştia nu sunt reale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
Terenul ce face obiectul litigiului este situat în intravilanul localităţii Bistriţa Bârgăului, pe str.Doamnelor, nr.313.
Instanţa constată că a fost sesizata de către reclamant cu o acţiune posesorie în complangere care este folosita pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei de natura împiedica exerciţiul si efectele juridice ale posesiei, cel mai important fiind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Potrivit art. 674 alin.1 C.pr.c. acţiunea posesorie în complangere este condiţionată de îndeplinirea cumulativa a 3 condiţii: să nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare, reclamantul să facă dovada ca înainte de data tulburării sau deposedării a deţinut bunul cel puţin un an şi ultima condiţie, posesia reclamantului să fie utilă sau neviciată.
Instanţa retine ca terenul respectiv a făcut obiectul masei succesorale dezbătută în faţa Notarului de stat în anul 1989, în Dos.succesoral 535/1989 privind pe defuncta P N, că cei doi copii a defunctei, respectiv P S –pârâtul din prezenta cauză şi P D au acceptat succesiunea prin continuarea folosinţei bunurilor succesorale încheind un act de partaj voluntar cu privire la imobilele cuprinse în masa succesorală, lui P S revenindu-i imobilul înscris în CF 1670 Bistriţa –Bârgăului, cu nr.top 1298/4, 1300/4, 1302/4, 1342/4, 1343/4 şi 1344/4.
Este de menţionat că între pârâtul P S şi reclamanţi s-a încheiat o înţelegere neîmbrăcând forma scrisă prin care P S le-a dat reclamanţilor spre folosinţă aproximativ 2 arii de teren, cu condiţia să-l ajute în gospodărie, aspect reţinut şi prin sentinţa penală nr.1717/2003.
Prin notificarea formulată de pârât la data de 2.03.2004(fila 51 din dosar) adresată reclamanţilor s-a solicitat acestora ca în termen de 10 zile de la primire să predea posesia imobilelor –terenuri ce figurează în Cf nr.1670, nr.topo 1344/4/2/1/a , terenul fiind format din doua parcele, una în formă de trapez în suprafaţă de 600 mp şi o a doua în formă de pareulater în suprafaţă de 210 mp. De la data primirii acestei notificări reclamantului C V i se ridică orice drept de folosinţă asupra acestor imobile, dreptul de folosinţă va fi al proprietarului tabular P S. Se pune în vedere că orice utilizare, folosire degradare sau alte activităţi efectuate pe acest teren vor fi considerate acte de tulburare în posesie.
Acţiunile posesorii ? în complângere şi în reintegrare ? reglementate de art. 674?676 din sunt acele acţiuni în justiţie prin care posesorul tinde să restabilească situaţia de fapt existentă anterior tulburării sau deposedării, fără a se pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra bunului. Astfel, justificarea acţiunilor posesorii rezidă în interesul de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare şi de a menţine o stare de fapt preexistentă, independent de sorgintea juridică a acesteia. Raţiunea consacrării acţiunilor posesorii, precum şi perenitatea lor constau în aceea că, de regulă, posesia, ca situaţie de fapt, dă expresie dreptului de proprietate sau altui drept real, a căror prerogativă o constituie. Sub acest aspect, titularii acestor acţiuni sunt dispensaţi de obligaţia, deosebit de dificilă, de a face dovada dreptului de proprietate ori a altui drept real, pentru a-şi demonstra calitatea procesuală activă în promovarea unor asemenea acţiuni. Pentru raţiuni de ordin pragmatic, constând în asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor cu un atare obiect şi evitarea situaţiilor conflictuale prelungite, legiuitorul a înţeles ca, în această materie, derogatorie de la dreptul comun, să restrângă obiectul probaţiunii exclusiv la existenţa posesiei, ca stare de fapt, fără a se pune problema dovedirii titlului.
În ipoteza în care exercitarea posesiei de către altă persoană decât proprietarul este legitimată de existenţa unui drept real în patrimoniul posesorului, orice acţiune a titularului dreptului de proprietate de natură să împiedice exercitarea respectivei posesii se converteşte într-un abuz de drept, posesorul fiind îndreptăţit să se apere pe calea acţiunii posesorii, fără a se putea susţine că, pe această cale, s-ar consacra preeminenţa unei stări de fapt împotriva adevăratului proprietar.
Există însă şi cazuri în care posesia asupra unui lucru nu îşi are temeiul în vreun drept real asupra bunului. Apărarea posesiei ca stare de fapt se impune şi în aceste situaţii, întrucât neglijenţa titularului dreptului de proprietate sau al altui drept real face să se creeze o aparenţă de drept în favoarea posesorului, care, potrivit art. 1854 din Codul civil, „este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”. Abia după încetarea tulburării, autorul acesteia se va putea adresa justiţiei spre a-şi demonstra drepturile în baza cărora s-a socotit îndreptăţit să îşi însuşească în fapt bunul imobil în litigiu.
Din probele administrate declaraţiile martorilor (filele 43, 47, 60, 88), interogatoriul luat pârâtului P S, instanţa constata ca reclamanţii nu au fost deposedaţi efectiv de întreg terenul din litigiu în data de 13 aprilie 2009.
Din nota de constatare aflată la fila 29 din dosar întocmită la data de 9 iulie 2009 rezultă că pe terenul aflat în litigiu o porţiune a fost cultivată de pârât cu ovăz şi o ală porţiune era cultivată cu legume şi zarzavaturi de reclamantă dar, posesia reclamanţilor asupra terenului a suferit tulburări mai vechi de un an, în cazul faptelor continue de tulburare a posesiei, termenul se socoteşte pornind de la data primului act de tulburare a posesiei: de la începutul tulburării.
În speţă începând cu anul 2004 pârâtul i-a notificat pe reclamanţi că le ridică dreptul de folosinţă, din declaraţia martorului B V rezultă că ,,în vreo patru ani la rând domnul P, m-a oprit în fiecare primăvară să ar acest teren” iar acţiunea a fost înregistrată în mai 2009, şi nu întruneşte toate condiţiile cerute pentru a fi o posesie utilă sau neviciată pentru uzucapiune, adică paşnică, continuă, netulburată, sub nume de proprietar.
Posesia este o stare de fapt, constând în stăpânirea materiala a unui lucru, care da putinta posesorului de a se comporta ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra acelui lucru.
Pârâtul a făcut acte de tulburare a posesiei prin plângeri la politie, prin intervenţii de a nu mai fi lucrat terenul, prin notificare scrisă încă din anul 2004 prin care li se cerea reclamanţilor să părăsească terenul.
Instanţa apreciază că reclamanţii folosesc abuziv terenul respectiv, ci nu sub nume de proprietar, liber, paşnic, netulburat, condiţii care dacă ar fi îndeplinite ar conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Cum din probele administrate în cauza reiese că nu sunt întrunite prima şi cea de-a treia condiţie prevăzută de art.674 alin.1 din Cod proc.civ. , respectiv ca a trecut mai mult de un an de la tulburare si posesia reclamanţilor nu întruneşte condiţiile cerute de art.1846 si 1847 C.civil, în baza acestor dispoziţii legale, instanţa va respinge cererea acestora ca neîntemeiată.
Cu privire la cerea conexă formulată în dos.4956/190/2009 de către reclamantul P S prin care solicita a se constata ca a fost,,conturbat în posesie cu privire la acelaşi teren ,,prin mutarea gardului pe care l-au construit pârâţii C A şi C V în perioada 1.08.2008-10.08.2008 instanţa urmează să respingă acţiunea pentru următoarele considerente:
În cazul acţiunii în reintegrare, acţiunea posesorie speciala, prin care reclamantul pretinde să fie repus în situaţia anterioara, atunci când a intervenit o deposedare sau tulburare cu violenţa, condiţia speciala cerută de art. 674 alin. 2 Cod procedura civila este ca instanţa să fie sesizată în termen de un an de la tulburare sau deposedare.
Legea pretinde ca posesorul sa nu stea inactiv un timp prea îndelungat, o posesie care se lasă tulburată un interval mai mare de un an fiind apreciată ca fiind prea vicioasa pentru a mai merita apărarea independenta de dovada dreptului.
Din probatoriul administrat respectiv declaraţiile martorului S P A şi a martorei RC rezultă că atât P S cât şi C Aşi C V au îngrădit terenul ce face obiectul litigiului ,,la întrecere,,
Prin declaraţia sa, S P arată că a fost angajat de C Apentru a-i construi gardul aferent grădinii în anul 2007 şi că, gardul vechi pe care l-a dat jos nu împrejmuia toată grădină, ci o împărţea în două, că a desfiinţat acest gard, a împrejmuit întreaga grădină amplasând gardul pe acelaşi aliniament pe care l-a avut şi cel anterior.
În dosarul conex reclamantul nu a produs probe din care instanţa să tragă concluzia că, starea de fapt este cea invocată respectiv că acest gard a fost mutat în anul 2008, această susţinere neputând fi coroborată cu nici o altă probă.
Cum, nu este îndeplinită condiţia stabilită de art.674 alin.2, faptul că nu a trecut un an de la tulburare s-au deposedare instanţa urmează să respingă acţiunea formulată.
Având în vedere soluţiile date acţiunilor formulate de părţi, nefiind îndeplinite dispoziţiile art.274 cod procedură civilă instanţa urmează să respingă cererile părţilor privind cheltuielile de judecată.
