Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal. Daune morale. Reţinerea stării de provocare. Admisibilitate


Prin sentinţa penală nr. 228 din 4 iulie 2001, Tribunalul Vaslui a respins ca nefondată acţiunea civilă de obligare a inculpatului condamnat pentru infracţiunea de omor, la plata daunelor morale solicitate de tatăl victimei.

Instanţa a reţinut că partea civilă nu a argumentat necesitatea acordării daunelor morale, iar victima a avut o atitudine provocatoare şi determinantă în săvârşirea omorului, nefiind astfel realizată funcţia reparatorie a daunelor morale.

Prin decizia penală nr. 330 din 20 septembrie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul părţii civile, a desfiinţat sentinţa pe latură civilă şi a obligat inculpatul la plata daunelor morale în proporţie cu culpa acestuia în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b Cod penal.

Atitudinea provocatoare şi determinantă a victimei în producerea şi desfăşurarea conflictului, nu este de natură a-l exonera pe inculpat de răspundere civilă, fie materială, fie morală. în ambele cazuri operează dispoziţiile art. 998 Cod civil, ca temei al răspunderii civile delictuale şi care nu face distincţie între daunele materiale şi cele morale.

Prejudiciul moral suferit de tatăl victimei, prin pierderea fiului nu este necesar a fi argumentat, dat fiind relaţiile reciproce de afecţiune în cadrul filiaţiei şi urmările produse de această pierdere în psihicul şi în viaţa părţii civile.

Decizia penală nr. 330 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi a rămas definitivă prin respingerea de către Curtea Supremă de Justiţie a recursului declarat de inculpat.

Decizia penală nr.330/20.09.2001 a Curţii de Apel Iaşi