Potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 56/A/15 aprilie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 1021/2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1510/107/2006 a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia, a fost admisă cererea formulată de reclamantele T.L. şi D.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia şi în consecinţă a fost anulată dispoziţia nr. 538/2004 emisă de pârât, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de 402 mp înscrisă în CF nr. 7331 Alba Iulia nr. top 3625/2/15/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 – alei şi zone verzi – din care urmează a fi dezmembrată – şi de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa imposibil de restituit.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada expedierii cu scrisoare recomandată a dispoziţiei atacate şi a confirmării de primire din partea reclamantelor, situaţie în care, dispoziţia nefiind comunicată conform dispoziţiilor legale, nu se poate reţine excepţia tardivităţii invocată de Primarul municipiului Alba Iulia.
Pe fondul cauzei s-a constatat că acţiunea reclamantelor este fondată în condiţiile în care prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P.N. s-a identificat suprafaţa liberă de construcţii care poate fi restituită în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia susţinând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză în nume propriu, o astfel de calitate având-o conform art. 19 din Legea nr. 215/2001 unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul Alba Iulia.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează greşita respingere de către instanţa fondului a excepţiei tardivităţii acţiunii întrucât dispoziţia a fost contestată în instanţă după aproape doi ani de la emiterea acesteia, fapt dovedit cu borderoul de expediţie din 30.09.2004.
Sub un ultim aspect, hotărârea tribunalului mai este criticată pentru că în mod greşit s-a restituit în natură suprafaţa de 402 mp în condiţiile în care scopul pentru care a operat exproprierea a fost atins prin construirea unor blocuri şi unor amenajări de utilitate publică sens în care invocă art. 11 alin 4 din Legea nr.10/2001 republicată cât şi practica judiciară a ICCJ.
În drept invocă disp. art. 287 alin 2 Cod pr. civ., art. 19 din Legea nr. 215/2001, art. 11 alin 4 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia 72/A/2008 Curtea de Apel a respins apelul declarat de Primarul Mun. Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 1021/2007.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Mun. Alba Iulia, care a reiterat criticile invocate şi în faţa instanţei de apel, iar prin decizia 6987/2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul acestuia, a casat decizia 72/A/2008 şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului pârâtului.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că primele două motive de recurs nu sunt fondate, instanţele dând o rezolvare legală atât excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului cât şi aceleia a tardivităţii formulării contestaţiei. În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a recurentului s-a reţinut că această calitate este conferită de art. 21 din Legea nr.10/2001 şi Normele Metodologice de Aplicare a acesteia, calitatea de a sta în nume propriu în proces având-o emitentul actului atacat, în speţă primarul.
Au fost considerate fondate criticile privind fondul cauzei şi constând în afectaţiunea bunului aflat în domeniul public al localităţii, unor lucrări de utilitate publică. Este dovedit că pe terenul de 402 mp se află amenajări de utilitate publică ( conducte de gaz, apă, cămine de vizitare) şi care se constituie în ipoteza art. 11 alin. 3 şi art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001 şi care îl fac impropriu restituirii în natură. Suplimentar se reţine că terenul restituit nu a fost identificat şi în evidenţele de carte funciară, operaţiune cu privire la care s-a arătat în dispozitivul sentinţei că se va realiza ulterior etapei judiciare şi care este contrară Legii nr.10/2001. Ca urmare, în scopul identificării suprafeţei libere de teren care poate fi restituită în natură, cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor reţinute.
Cu ocazia rejudecării cauzei şi conformitate cu dispoziţiile art. 315 Cod pr. civilă a fost efectuat un nou raport de expertiză care a arătat că pe imobil s-au construit blocuri, alei, parcări, reţele subterane de canalizare, apă, gaz, respectiv o reţea de canalizare funcţională.
Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.250/2007 este definită sintagma de teren liber şi amenajări de utilitate publică, arătându-se că, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia de a identifica terenul şi vecinătăţile pentru a nu afecta căile de acces, existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, existenţa unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaz, petrol, electricitate; sintagma amenajări de utilitate publică are în vedere acele suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor, parcuri şi grădini publice.
Având în vedere noţiunea de teren liber în accepţiunea Legii nr.10/2001, posibil de restituit în natură se constată că terenul de 402 mp, ocupat de alei, trotuare, parcări amenajate nu este teren liber şi nu poate fi restituit în natură, încadrându-se în noţiunea de amenajare de utilitate publică, respectiv având destinaţia de alei şi zone verzi din jurul blocurilor de locuit şi fiind mobilată subteran de o conductă de canalizare, ceea ce constituie impedimente la restituirea în natură şi contrazice concluzia la care a ajuns instanţa de fond care, prin sentinţa nr.1021/2007 a reţinut în mod cu totul nelegal, că existenţa unor reţele subterane de apă, canal, cămine de vizitare, nu sunt impedimente la restituirea în natură. Prin urmare, trotuarele, aleile, parcările amenajate constituie amenajări de utilitate publică, ele fiind destinate accesului spre locuinţe, folosinţei normale a acestora, astfel că suprafaţa solicitată nu poate fi restituită decât prin echivalent.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa de apel a constatat că imobilul se încadrează în dispoziţiile art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001, potrivit căruia în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, aşa cum în mod corect s-a stabilit prin dispoziţia nr. 538/2004 a Primarului mun. Alba Iulia, atacată în prezenta cauză, cu precizarea că acest articol avea aceeaşi reglementare şi în forma iniţială a Legii 10/2001 în vigoare la data formulării notificării şi emiterii dispoziţiei.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, s-a admis apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinţei civile 1021/2007 pronunţată de Tribunalul Alba şi s-a schimbat sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei formulată de T.L. şi D.A. împotriva Dispoziţiei nr. 538/2004 emisă de intimat, aceasta fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii ei.
