Prevederile art.14 din OUG nr. 148/2005 reglementeaza în sarcina beneficiarului indemnizatiei obligativitatea comunicarii în scris, în termen de 5 zile lucratoare, modificarea intervenita în situatia sa, de natura ca determine încetarea platii drepturilor. Instanta de fond interpretând în mod corect legea, a apreciat ca AJPS a emis justificat decizia de recuperare nr. 13/30.01.2009 prin care sa recupereze suma încasata necuvenit 2 luni jumatate, deoarece recurenta în aceasta perioada a realizat venituri profesionale, dar a încasat si indemnizatia pentru cresterea copilului. De asemenea, desi obligata de lege, nu a adus la cunostinta AJPS reluarea activitatii în termenul stabilit de lege pentru a putea sista plata indemnizatiei.
Fata de solicitarea recurentei-reclamante de a dispune compensarea indemnizatiei pentru cresterea copilului încasata necuvenit, cu restanta la alocatia de stat si stimulentul pentru cresterea copilului, se retine ca si în legatura cu acest aspect prima instanta a dispus corect întrucât restanta la plata alocatiei de stat aferenta lunilor martie si aprilie 2007 a fost platita si încasata în luna mai 2009.
Fata de solicitarea recurentei-reclamante de a dispune compensarea indemnizatiei pentru cresterea copilului încasata necuvenit, cu restanta la alocatia de stat si stimulentul pentru cresterea copilului, se retine ca si în legatura cu acest aspect prima instanta a dispus corect întrucât restanta la plata alocatiei de stat aferenta lunilor martie si aprilie 2007 a fost platita si încasata în luna mai 2009.
În plus, compensarea cu plata stimulentului nu se poate realiza neexistând cerere în acest sens, si nici dosar întocmit pentru acordarea acestuia; aceasta pentru ca pentru fiecare prestatie se întocmesc dosare separate si, desi plata acestora se realizeaza prin intermediul aceleiasi institutii, respectiv AJPS Constanta, acestea nu pot fi compensate între ele, sumele aferente fiecarei prestatii fiind prevazute în capitole bugetare distincte.
Referitor la respingerea sesizarii Curtii Constitutionale de catre prima instanta, se va retine ca disp. art.10 alin.1 lit. a, b, c, din O.U.G. 148/2005 nu au legatura cu solutionarea cauzei pe fond, iar dispozitiile dintr-o hotarâre de guvern nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala, Administrativ si Fiscal sub nr. 3970/118 din 10.04.2009 reclamanta Z.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.J.P.S. CONSTANTA:
– anularea Deciziei nr. 13/30.01.2009 emisa de catre A.J.P.S. CONSTANTA;
– recalcularea drepturilor banesti în conformitate cu disp. art. 3 si 4 din O.U.G. nr. 148/2005 si obligarea pârâtei A.J.P.S. CONSTANTA la acordarea stimulentului pentru cresterea copilului;
– compensarea indemnizatiei pentru cresterea copilului încasata necuvenit cu restanta dreptului la alocatie si stimulentul pentru cresterea copilului.
Motiveaza în fapt cererea aratând ca prin decizia nr. 175/26.02.2009 minorul S.L. a fost dat în plasament de urgenta familiei Z.S. si M. Ulterior, prin sentinta nr. 134/17.09.2009 minorul a fost înfiat de reclamanta si sotul ei. In perioada 26 februarie 2007-1 mai 2007 copilul nu a beneficiat de nici un fel de alocatie de stat, contrar disp. 4 din O.U.G. nr. 148/2005. Începând cu 01.11.2008 reclamanta a început sa încaseze lunar alocatia de stat si indemnizatia . La data de 01.10.2008 reclamanta s-a angajat în învatamânt. Cu toate acestea,pârâta a continuat sa îi trimita bani, pe care reclamanta i-a încasat crezând ca este vorba de restanta la alocatia copilului. De asemenea, conform disp. art. 3 din O.U.G. nr. 148/2005 în perioadele în care beneficiarii drepturilor prevazute la art. 1 alin.1 realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de un stimulent în cuantum lunar de 300 lei, situatie în care plata indemnizatiei de 800 lei se suspenda.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabila, iar prin adresa nr. 7505/2009 pârâta a recunoscut ca reclamanta are dreptul la suma de 400 lei alocatie de stat restanta, dar a refuzat sa-i acorde stimulentul pentru cresterea copilului, cu motivatia ca nu a fost depusa documentatia necesara. De asemenea, a ajuns la concluzia ca suma încasata necuvenit ar fi tot de 1394 lei, desi 1394 lei-400 lei = 994 lei. Acest refuz este discriminatoriu, un drept nu poate fi acordat unor persoane si altora nu. Restrângerea acestui drept încalca prevederile art. 53 alin.1 si 2 din Constitutia României.
Prin sentinta civila nr.458/2010 Tribunalul Constanta a respins cererea formulata de reclamanta Z.S. în contradictoriu cu pârâta AJPS Constanta, ca nefondata.
Pentru a dispune astfel a retinut prima instanta urmatoarele:
Reclamanta a depus cerere pentru acordarea alocatiei de stat pentru copil la data de 02.08.2007, însa din cauza unei erori de program, alocatia cuvenita copilului s-a platit începând cu data de 01.05.2007 – data sentintei prin care s-a dispus instituirea masurii de plasament a copilului S.L. la fam. Z., si nu data emiterii plasamentului în regim de urgenta – 26.02.2007. S-a retinut ca, urmare a contestatiei formulate împotriva deciziei nr. 13/30.01.2009, s-a observat eroarea produsa, motiv pentru care A.J.P.S. CONSTANTA a procedat la acordarea retroactiva a sumelor restante în cuantum de 400 lei, reprezentând alocatie de stat pentru copil, aferente lunilor martie si aprilie 2007, suma ce a fost încasata si platita în luna mai 2009. Aceasta plata a fost recunoscuta de catre reclamanta în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei. Desi s-a pretins de catre reclamanta ca a returnat aceasta suma, aceasta împrejurare nu a fost dovedita, astfel ca nu se poate retine existenta unor creante reciproce care sa justifice compensarea între suma de 1394 lei, reprezentând indemnizatie pentru cresterea copilului încasata în mod necuvenit, si suma de 400 lei, reprezentând alocatie de stat restanta.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o sub aspectele:
În perioada în care beneficiarii drepturilor prevazute la art.1 alin. (1) realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se acorda un stimulent în cuantum lunar de 300 lei (Ron), situatie în care plata indemnizatiei de 800 lei se suspenda. A aratat recurenta pâna în prezent i s-a refuzat acest drept, refuzul fiind discriminatoriu. Este de principiu faptul ca o norma legala, odata reglementata, trebuie sa produca efecte, fiind împotriva ratiunii de a exista a legilor sa aiba doar caracter formal. Un drept nu poate fi acordat unor persoane si altora nu. În plus, considera ca restrângerea acestui drept încalca prevederile art.53 alin.1 si 2 din Constitutie (art.49 în vechea redactare), care prevede ca: „exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica.
Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.
Ori, instanta de fond a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, desi erau îndeplinite cerintele actului normativ mai sus mentionat.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând criticile aduse, Curtea va retine ca acestea sunt nefondate pentru considerentele urmatoare:
În mod corect instanta de fond a retinut ca Decizia nr. 13/30.01.2009 a AJPS Constanta este emisa cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare referitoare la acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului pâna la vârsta de 2 ani (OUG nr. 148/2005). Decizia respectiva a fost emisa pentru recuperarea sumei de 1349 lei, reprezentând indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, încasata de recurenta în perioada 01.10.2008 – 10.12.2008.
Recurenta reclamanta a primit indemnizatia pâna la data de 10.12.2008, când minora Z.L.C. a împlinit vârsta de 2 ani. În data de 02.12.2008 recurenta a depus o cerere înregistrata sub nr. 2327, prin care informa AJPS Constanta ca si-a reluat activitatea profesionala începând cu data de 01.10.2008 si ca solicita întreruperea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului.
Prevederile art.14 din OUG nr. 148/2005 reglementeaza în sarcina beneficiarului indemnizatiei obligativitatea comunicarii în scris în termen de 5 zile lucratoare, modificarea intervenita în situatia sa, de natura ca determine încetarea platii drepturilor. Instanta de fond interpretând în mod corect legea, a apreciat ca AJPS a emis justificat decizia de recuperare nr. 13/30.01.2009 prin care sa recupereze suma încasata necuvenit 2 luni jumatate, deoarece recurenta în aceasta perioada a realizat venituri profesionale, dar a încasat si indemnizatia pentru cresterea copilului. De asemenea, desi obligata de lege, nu a adus la cunostinta AJPS reluarea activitatii în termenul stabilit de lege pentru a putea sista plata indemnizatiei.
În plus compensarea cu plata stimulentului nu se poate realiza neexistând cerere în acest sens, si nici dosar întocmit pentru acordarea acestuia; aceasta pentru ca pentru fiecare prestatie se întocmesc dosare separate si, desi plata acestora se realizeaza prin intermediul aceleiasi institutii, respectiv AJPS Constanta, acestea nu pot fi compensate între ele, sumele aferente fiecarei prestatii fiind prevazute în capitole bugetare distincte.
Referitor la respingerea sesizarii Curtii Constitutionale de catre prima instanta va retine ca nici aceasta critica nu poate fi primita atâta vreme cât, asa cum de altfel judicios s-a retinut si de catre instanta de fond, disp. art.10 alin.1 lit. a, b, c, din O.U.G. 148/2005 nu au legatura cu solutionarea cauzei pe fond, iar dispozitiile dintr-o hotarâre de guvern nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
Fata de toate cele aratate, Curtea va retine ca recursul formulat este nefondat, astfel ca va fi respins.
