întrucât dispoziţiile art. 175 alin. 1 lit. b Codul muncii au fost declarate neconstituţionale, contestaţia împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă este de competenţa materială de primă instanţă a judecătoriei.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 540/12.04.1996)
Prin sentinţa civilă nr. 5.667/1995, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de intimatul I.C.M.B. şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de R. C. împotriva deciziei nr. 40/1994, emisă de Teatrul O., şi a dispoziţiei nr. 55/1994, emisă de I.C.M.B., având ca obiect desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 130 lit. i Codul muncii, în favoarea Ministerului Culturii. Excepţia a fost admisă în raport de dispoziţiile art. 174 lit. b Codul muncii.
Prin decizia nr. 140A/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia alll-a civilă a admis apelul formulat de contestatoare şi a desfiinţat sentinţa judecătoriei, trimiţând cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs I.C.M.B., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
în motivarea recursului se arată că, cererea contestatoarei trebuie soluţionată de Ministerul Culturii, care este forul ierarhic superior al I.C.M.B., care i-a retras contestatoarei funcţia de şef, şi nu de instanţa judecătorească.
Recursul nu este fondat şi va fi respins în consecinţă
Aceasta deoarece dispoziţiile art. 175 lit. b Codul muncii au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 59/1994 a .
Or, potrivit art. 145 alin. 3 din Constituţie deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii. De aceea, în mod corect tribunalul a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi a trimis cauza spre judecarea fondului pricinii la aceeaşi instanţă.
