Acţiune în constatarea nulităţii contractului de împrumut cu garanţie imobiliară. Aplicarea de către instanţă a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru protecţia judiciară a unui drept) şi respingerea cererii de anulare, faţă de împrejurarea că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul a cărui anulare se cere, procedând şi la executarea silită pentru recuperarea sumei împrumutate şi că reclamanta, aflată în situaţia în care nu a îndeplinit obligaţia de restituire a împrumutului, solicită abia la momentul actual anularea contractului, invocând culpa sa la încheiere actului (faptul că mandatul dat reprezentantului reclamantei pentru încheierea contractului nu este unul autentic).Având în vedere că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul a cărui anulare se cere, procedând şi la executarea silită pentru recuperarea sumei împrumutate (în acest sens fiind depus la dosar procesul verbal din 24.05.2007 încheiat de judecătoresc) şi că reclamanta, aflată în situaţia în care nu a îndeplinit obligaţia de restituire a împrumutului, solicită abia la momentul actual anularea contractului, invocând culpa sa la încheiere actului, instanţa a făcut aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru protecţia judiciară a unui drept) şi nu a procedat la anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 164/16.02.2007, pentru primul motiv de nulitate invocat de reclamantă, acela că mandatul dat pentru încheierea contractului nu este unul autentic.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17.01.2008, sub nr. 269/303/2008, reclamanta Fundaţia IAO a chemat în judecată pe pârâtul GVS, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.164/16.02.2007, radierea ipotecii din cartea funciară şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 16.02.2007, a contractat un împrumut în valoare de 7850 euro de la pârâtul GVS, cu care s-a semnat un contract de ipotecă, pe care reprezentantul fundaţiei nu era îndreptăţit să-l semneze întrucât mandatul dat de fundaţie nu era autentic. Contractul a fost semnat de preşedintele fundaţiei în baza hotărârii Consiliului Director din data de 14.02.2007, hotărâre ce reprezintă un mandat ce nu respectă cerinţele de formă a actului în vederea căruia este dat, respectiv ale contractului de ipotecă, fiind lovit de nulitate absolută. Potrivit art.1749 alin.2 Cod civil, contractul de ipotecă este un act autentic, consimţământul ambelor părţi trebuie exprimat în formă autentică, iar nerespectarea acestei dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută. În speţă, reclamanta, în calitate de împrumutat, fiind reprezentată de preşedinte, era obligată să emită o hotărâre autentificată de notar, pentru ca ipoteca constituită asupra imobilului proprietatea fundaţiei să fie valabilă. Mai mult, hotărârea Consiliului Director prin care a fost împuternicit preşedintele să încheie contractul de ipotecă nu prezintă număr de înregistrare. Raţionamentul anulării contractului de ipotecă provine din regulile de drept comun care nu permit ca mandatul ce nu respectă forma ad validitatem să fie valabil, acesta fiind considerat nul absolut, astfel încât reprezentantul fundaţiei, chiar dacă era preşedintele acesteia, nu putea încheia contractul de ipotecă.
Reclamanta a mai arătat că, contractul de împrumut cu ipotecă a cărui nulitate se solicită are o cauză ilicită, întrucât bunul imobil garantat nu poate face obiectul acestui contract, bunul aparţinând patrimoniului Fundaţiei şi, pe cale de consecinţă, conform prevederilor OG nr. 26/2000, bunurile fundaţiei sunt destinate numai scopului pentru care au fost constituite. Art. 948 pct. 4 c.p.civ. instituie o condiţie esenţială pentru valabilitatea convenţiilor, anume cauza licită. Potrivit art. 966 obligaţia fondată pe o cauză ilicită nu poate avea niciun efect, astfel încât contractul de ipotecă, fondat pe o cauză ilicită, nu poate avea vreun efect.
Reclamanta a mai precizat că pârâtul recunoaşte nulitatea contractului refuzând executarea silită imediată a acestuia, refuz pe care reclamanta îl interpretează ca pe o renunţare tacită la ipotecă, potrivit art. 1800 alin. 1 pct. 2 cod civil.
La 19.02.2008 reclamanta a depus la dosar o precizare a acţiunii introductive, arătând că, atât în privinţa condiţiilor de formă cât şi a ilegalităţii contractării ipotecii, solicită constatarea nulităţii absolute a contractuluii de împrumut cu ipotecă şi radierea ipotecii din cartea funciară.
La data de 04.04.2008 reclamanta a depus la dosar note completatoare referitoare la acţiunea introductivă, arătând că imobilul cu care s-a garantat contractul de împrumut reprezintă patrimoniul iniţial al fundaţiei, aşa încât nu poate face obiectul contractului de ipotecă, regimul juridica al imobilului interzicând înstrăinarea patrimoniului iniţial. În cauză contractul a cărui anulare se cere, fiind semnat în temeiul unui mandat general valabil pentru actele de administrare şi inapt a valida un act de înstrăinare, este lovit de nulitate, aspect ce este confirmat de practica judiciară şi de doctrină.
La termenul din 05.05.2008 pârâtul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca neântemeiată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a arătat că se înscrie în fals conform art. 183 cp.civ., împotriva numiţilor ITV, IA şi IM, pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 cod penal. Prin contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 164/16.02.2007 pârâtul a acordat un împrumut în valoare de 7850 Euro reclamantei, reprezentată de membrul său fondator ITV. Reclamanta a garantat împrumutul cu imobilul situat în Bucureşti, sector 6, având număr cadastral 67/36 înscris în CF nr. 44937. După expirarea termenului de restituire – 17.04.2007, întrucât reclamanta a refuzat restituirea sumei împrumutate, pârâtul a procedat la executarea silită a creanţei, constatând astfel că a fost excrocat de către Istodor Traian Vasile, în sensul că apartamentul nu a putut fi executat de executorul judecătoresc, deoarece acesta nu aparţinea reclamantei, ci numitului Mateescu Valentin Costin. Luând legătura cu acesta pârâtul a aflat că, anterior autentificării contractului de ipotecă, imobilul se afla în litigiu – dosar nr. 11571/303/2005, în care se pronunţase sentinţa civilă nr. 7939/02.12.2005 – aspect ascuns de reprezentanţii legali ai reclamantei. Obiectul litigiului l-a constituit cererea formulată de MVC prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de prin care imobilul a fost donat de SC U şi Asociaţii lui ITV. Prin decizia Curţii de Apel nr. 244/06.02.2007, definitivă şi irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie nr. 942/2005. Deşi reprezentanţii reclamantei cunoşteau că, încă de la data de 6.02.2007 apartamentul cu care au garantat împrumutul nu se mai găsea în patrimoniul fundaţiei, la data de 14.02.2007 au emis hotărârea consiliului director prin care au împuternicit pe ITV să încheie contractul de împrumut şi să îl garanteze cu imobilul din b-dul Iuliu Maniu, despre care s-a arătat în cuprinsul contractului că este proprietatea reclamantei. Reprezentantul reclamantei a declarat în fals că apartamentul descris în contractul de împrumut cu ipotecă nu este vândut, promis spre vânzare, nu este ipotecat, grevat de sarcini, nu este revendicat, nu face obiectul vreunui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti şi nu este aportat drept capital social al vreunei de pe teritoriul României. Reprezentantul reclamantei a reuşit să obţină şi un extras de CF în data de 16.02.2007 iar prin depunerea acestuia a reuşit să îl inducă în eroare şi pe notarul public care a autentificat contractul. Pârâtul a solicitat ca, având în vedere aceste argumente, instanţa să înainteze contractul nr. 164/16.02.2007 şi hotărârea consiliului director cu privire la contractarea de fonduri din 14.02.2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea efectuării cercetărilor ce se impun, procedând la suspendarea cauzei. Pârâtul a mai precizat că, pe rolul acestui parchet se află înregistrată plângerea formulată împotriva lui Istodor Traian Vasile pentru înşelăciune în convenţii (dosarul nr. 1766/P/2007).
Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractului nr. 164, ca urmare a faptului că mandatul dat reprezentantului fundaţiei pentru încheierea convenţiei nu era unul autentic, este neântemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 1535 cod civil. Prin hotărârea consiliului director, dată cu respectarea prevederilor statutului fundaţiei, ITV a fost împuternicit să contracteze împrumutul şi să îl garanteze cu imobilul situat în Bucureşti, sector 6, hotărârea fiind atestată prin încheierea de atestare nr. 001/14.02.2007 a CA ITV, astfel încât aceasta întruneşte condiţiile unui mandat special, aşa cum prevede art. 1535 şi art. 1536 cod civil. În ce priveşte cauza ilicită a contractului, pârâtul a arătat că, potrivit statutului fundaţiei, aceasta poate efectua activităţi comerciale. Apartamentul nr. 36 a garantat un împrumut contractat pentru îndeplinirea scopului şi obiectului de activitate al reclamantei descris la art. 5 din statut, astfel încât încheierea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară nu vine în contradicţie cu art. 7 din statut.Prin sentinţa civilă nr. 3688/02.06.2008, devenită irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, instanţa a respins acţiunea ca neântemeiată, reţinând că, la data de 16.02.2007 s-a încheiat, între reclamantă, în calitate de împrumutat debitor şi pârât în calitate de împrumutător creditor, contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 164, prin care pârâtul a dat cu împrumut reclamantei suma de 7850 Euro, cu termen de restituire 17.04.2007. S-a mai arătat în cuprinsul contractului că pentru plata împrumutului acordat reclamanta garantează cu apartamentul nr. 36 situat în Bucureşti, sector 6, având nr. cadastral 67/36, înscris în CF, reclamanta fiind de acord cu instituirea asupra imobilului a unei ipoteci de rang I în favoarea pârâtului, a unei interdicţii de însctrăinare şi de grevare cu alte sarcini a imobilului. De asemenea s-a menţionat că apartamentul ce formează obiectul prezentei garanţii se află în patrimoniul fundaţiei în baza actului constitutiv autentificat sub nr. 4049/05.10.2005, prin transferul dreptului de proprietate către fundaţie de către membrul fondator ITV, care dobândise la rândul său imobilul prin contractul de donaţie nr. 942/22.07.2005 încheiat cu SC U SA (făcându-se referire şi la autorii donatorului). S-a mai arătat că apartamentul descris în contractul de împrumut cu ipotecă nu este vândut, promis spre vânzare, nu este ipotecat, grevat de sarcini, nu este revendicat, nu face obiectul vreunui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti şi nu este aportat drept capital social al vreunei societăţi comerciale de pe teritoriul României. Pentru autentificarea contractului s-a avut în vedere extrasul de CF nr. 717850/16.02.2007, în cuprinsul căruia nu sunt evidenţiate sarcini cu privire la imobil. Referitor la imobilul cu care s-a garantat împrumutul instanţa reţine că acesta face parte din patrimoniul iniţial al fundaţiei, în cuprinsul actului constitutiv (autentificat sub nr. 4049/05.10.2005) precizându-se că dreptul de proprietate a fost transferat către fundaţie de membrul fondator ITV, acesta dobândindu-l, la rândul său, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 942/22.07.2005. Contractul de donaţie a fost anulat prin decizia nr. 1163A/19.06.2006, definitivă şi erevocabilă, însă cererea de anulare a actului constitutiv a fundaţiei a fost respinsă prin decizia nr. 1705A/20.12.2007, definitivă. Potrivit extrasului de CF nr. 168190/29.02.2008, imobilul figurează în contituare intabulat pe numele fundaţiei.
Pentru autentificarea acestui contract reclamanta a fost reprezentată de ITV – preşedinte fondator, în baza hotărârii consiliului director al fundaţiei din data de 14.02.2007. Prin această hotărâre (atestată prin încheierea nr. 001/14.02.2007 a CA ITV) s-a dispus contractarea unui împrumut, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 lit. f din statut, în sumă de 7850 Euro garantat cu imobilul din Bucureşti, sector 6, proprietatea fundaţiei, precizându-se că acest împrumut se va restitui în termen de 2 luni, membrii consiliului director delegând pe preşedintele fondator ITV să perfecteze actele şi să semneze toate documentele în acest sens pentru obţinerea împrumutului.Potrivit art. 1536 alin. 2 cod civil în caz de instrainare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec peste administratia ordinara, mandatul trebuie sa fie special. În speţă, mandatul dat prin hotărârea consiliului director lui ITV pentru încheierea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară este unul special (potrivit art. 1535 cod civil mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului), fiind dat pentru anumite operaţiuni determinate şi menţionate în precedent. Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă solemnă, atunci procura trebuie să fie dată în aceeaşi formă, deoarece procura formează un tot idivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat (regula simetriei formelor). Întrucât contractul de ipotecă se încheie ad validitatem, potrivit art. 1772 cod civil, în formă autentică, procura dată pentru încheierea unui astfel de contract trebuie să îmbrace forma autentică. Pe de altă parte hotărârea de a încheia contractul a fost luată de organul de conducere al fundaţiei (art. 8 din statut), acesta a mandatat pe preşedintele fondator să efectueze actele şi să semneze documentele necesare obţinerii împrumutului, garantat cu imobilul aflat în patrimoniul fundaţiei, hotărârea dată în acest sens fiind certificată de avocat, acelaşi membru fondator. La momentul formulării prezentei acţiuni reclamanta, reprezentată de unul dintre membrii consiliului director ce a hotărât contractarea împrumutului şi mandatarea preşedintelui pentru perfectarea actelor, invocă viciul de formă la încheierea contractului, viciu datorat propriei culpe, aceasta fiind cea care nu a dat madatul în formă autentică ci doar în forma atestată de avocat. Având în vedere că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul a cărui anulare se cere, procedând şi la executarea silită pentru recuperarea sumei împrumutate (în acest sens fiind depus la dosar procesul verbal din 24.05.2007 încheiat de executorul judecătoresc) şi că reclamanta, aflată în situaţia în care nu a îndeplinit obligaţia de restituire a împrumutului, solicită abia la momentul actual anularea contractului, invocând culpa sa la încheiere actului, instanţa a făcut aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru protecţia judiciară a unui drept) şi nu a procedat la anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 164/16.02.2007, pentru primul motiv de nulitate invocat de reclamantă, acela că mandatul dat pentru încheierea contractului nu este unul autentic.
În ce priveşte cauza contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 164/16.02.2007, instanţa a reţinut că, potrivit art. 966 cod civil obligaţia nelicită nu poate avea nici un efect. În speţă nu se poate reţine că, la baza încheierii contractului, a stat o cauză ilicită (prohibită de legi sau contrară bunelor moravuri şi ordinii publice), întrucât hotărârea de a se încheia acest contract a fost luată de consiliu director, în condiţiile stabilite de statut. Potrivit art. 6 patrimoniul acesteia este afectat în mod permanent şi irevocabil realizării sopului pentru care a fost creată fundaţia, fundaţia putând desfăşura orice activităţi permise de lege susceptibile a îmbogăţi patrimoniul fundaţiei (art. 5). Nu rezultă din cuprinsul contractului de împrumut că acesta a fost contractat pentru un alt scop decât cel reprezentat de scopul stabilit prin statut, în acest mod nu s-a înstrăinat bunul imobil ce face parte din patrimoniul iniţial al fundaţiei, motiv pentru care instanţa a apreciat că actul a cărui anulare se cere a avut o cauză licită.
Având în vedere aceste considerente instanţa a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată.
