Art.1 – Cod civil
Art.3, art.31 – Legea nr.85/2006, cu modificarile aduse
prin Lg.277/2009(în vigoare la 17.07.2009)
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.2905/118/16 martie 2009, creditoarea SC P. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC T.S.C. SRL, cu motivatia ca are împotriva acesteia o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 11.262,03 lei, izvorâta din facturile fiscale emise în derularea raporturilor comerciale dintre parti.
În drept, s-au invocat dispozitiile Legii nr. 85/2006, fise parteneri din evidentele contabile, certificate de înregistrare mentiuni.
Legal citata, debitoarea nu a contestat starea de insolventa.
Prin Sentinta civila nr.201 din 19.01.2010, Tribunalul Constanta a respins cererea privind aplicarea procedurii insolventei reglementata de Legea 85/2006, formulata de creditoarea SC P. SRL, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut în esenta ca, nu îndeplineste cerintele Legii nr.85/2006.
Astfel, creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este definit de art.3 pct. 6 din Legea nr.85/2006 ca fiind creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile.
Pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, creanta invocata trebuie sa îndeplineasca cerinta cuantumului minim prevazut de art.3 pct.12, denumit valoare-prag, acesta fiind de 30.000 lei, conform Legii nr.277/2009 (intrata în vigoare la data de 17.07.2009).
Se retine ca, este adevarat ca la data introducerii cererii, creanta invocata de creditoare îndeplinea cerinta valorii prag anterior modificarii Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009 (10.000 lei), însa instanta, în considerarea principiului aplicarii imediate a legii civile noi, consacrat de art. 1 Cod civil, dar si de Constitutie, trebuie sa verifice îndeplinirea conditiei prevazuta de art. 3 pct. 12 la data solutionarii cererii si nu la data introducerii ei, pentru ca, în aceasta ultima situatie ar ultraactiva legea veche, ceea ce nu-i posibil decât în situatia consacrarii exprese a supravietuirii legii vechi.
Constatând ca, valoarea creantei afirmata de creditoarea SC P. SRL este de 11.262,03 lei, deci sub valoarea prag ceruta de legea insolventei, judecatorul-sindic a respins cererea de deschidere a procedurii fata de debitoare, pentru neîndeplinirea conditiilor instituite de art. 3 pct. 12.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul unei gresite aplicari si interpretari a legii, potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civila, cu motivatia ca cererea dedusa judecatii este admisibila, iar aplicarea legii în timp este determinata de un principiu esential si anume acela al neretroactivitatii legii noi.
Se arata ca, cererea trebuia examinata în raport cu conditiile cerute de lege la data introducerii sale, respectiv 12.03.2009, data la care „valoarea prag” îl constituia cuantumul minim al creantei de 10.000 lei.
Recursul este fondat, urmând a fi admis în baza art.312 Cod pr.civila, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Recurenta a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei, fata de societatea debitoare SC T.S.C. SRL la data de 16 martie 2009 pentru o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 11.262,03 lei, când îndeplinea în totalitate conditiile prevazute de dispozitiile art.31, coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care „Orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa, poate introduce o cerere introductiva” daca creanta „împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile” si daca „valoarea-prag este mai mare de 10.000 lei”.
Curtea retine ca valoarea-prag reprezinta întinderea creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului si ea difera în raport de felul creantei, solutie ce se desprinde, atât din prevederile legale sus-citate, cât si din economia celorlalte dispozitii ale legii.
Ulterior, într-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/07.07.2009 privind aprobarea OUG nr.173/19.11.2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit.”c” a art.6 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cuantumul minim al creantei pentru care se putea solicita instantei deschiderea procedurii fata de o societate debitoare, trebuia sa fie în valoare de 30.000 lei, astfel cum rezulta din art.1 pct.12 din lege.
Fata de sus-mentionatele precizari si cum modificarile aduse legii insolventei, au intrat în vigoare la data de 17.07.2009, Curtea apreciaza ca, în mod gresit instanta de fond a dispus respingerea cererii dedusa judecatii, cu motivatia ca, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege.
Cu alte cuvinte ne aflam în situatia unui conflict al legilor în timp, rezultat din schimbarea inevitabila a reglementarilor, din introducerea unor reglementari succesive, si astfel, în speta, trebuie examinat unul din principiile generale de drept, si anume principiul neretroactivitatii legii noi.
Este cunoscut ca, principiul neretroactivitatii legii noi raspunde unei cerinte de stabilitate a raporturilor juridice, de siguranta a acestora, subiectului neputându-i-se cere sa se conformeze unei norme pe care nu o cunostea, sa adopte o conduita ce nu este prescrisa printr-o norma juridica.
Raporturile derulate în baza unei legi, nu pot fi desfiintate pe considerentul ca, legiuitorul a înteles sa ofere o noua reglementare a acestora, fara a afecta serios încrederea subiectului în lege.
De altfel, principiul neretroactivitatii legii are în sistemul român valoare constitutionala, odata cu adoptarea Constitutiei din 1991, care în art.15 al.2 prevede ca „Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile” si mai mult, neretroactivitatea este prevazuta si în continutul art.1 din Codul civil, potrivit caruia „Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva”.
Concluzionând Curtea apreciaza ca, în speta, a fost încalcat de catre instanta de fond principiul de drept privind neretroactivitatea legii noi, odata ce la data formularii cererii, respectiv 16 martie 2009, recurenta a respectat cerintele legii aplicabile la momentul respectiv, reclamând o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 11.262,03 lei, deci peste valoarea-prag prevazuta de legea aplicabila.
Asa fiind, în mod nelegal instanta de fond a considerat ca cuantumul creantei trebuie respectat, atât la data introducerii cererii, cât si la data pronuntarii hotarârii de deschidere a procedurii, astfel ca, pentru toate considerentele sus-expuse, vazând si dispozitiile art.312 pct.5 Cod pr.civila, Curtea admite recursul, dispunând casarea sentintei recurate, cu consecinta trimiterii cauzei judecatorului sindic pentru continuarea procedurii.
