Caracterul generic al unei pretentii face imposibil demersul instantei de a analiza temeinicia acesteia. Asa fiind, cererea privind constatarea existentei unei încalcari cu titlu general a dreptului reclamantului la corespondenta se impune a fi respinsa ca inadmisibila.
Neconformarea stricta a administratiei locului de detentie la dispozitivul unei hotarâri judecatoresti prin care este obligata la remiterea unor acte judiciare catre detinut este o fapta ilicita în sensul art. 998 si a art. 999 C. civ.. Cu toate acestea, împrejurarea ca reclamantul a avut acces neîngradit la continutul actelor judiciare ce au facut obiectul hotarârii judecatoresti duce la concluzia inexistentei prejudiciului material si a unei minime vatamari de ordin moral; acesta din urma decurge din insatisfactia legitimita generata de neconformarea pârâtei la conduita impusa prin hotarâre judecatoreasca, în favoarea reclamantului.
(Sent. civ. nr. 7741/2007 a Judecatoriei Arad, irevocabila, dos. nr. 13258/55/2006)
Prin actiunea civila având ca obiect pretentii civile, reclamantul F. N. în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, Penitenciarul de Maxima Siguranta Arad, Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti si Ministerul Justitiei a solicitat despagubiri materiale si morale în cuantum de 300.000 Euro, respectiv 1.080.000 lei cu motivarea ca i-a fost încalcat dreptul sau la corespondenta reglementat de OUG nr. 56/2003, fiind retinuta corespondenta primita de la diferite institutii la care s-a adresat în perioada 2001-2004, inclusiv a hotarârilor penale pronuntate împotriva sa.
În drept se invoca dispozitiile art. 45, 46 din Legea nr. 275/2006, art. 998, 999 Cod civil, art. 132 Cod procedura civila, art.6, 8, 13 ale CEDO si 47, 7, 48 ale Cartei Drepturilor fundamentale.
Prin întâmpinarea formulata în cauza pârâtul Ministerul Justitiei a solicitat respingerea actiunii fata de Ministerul Justitiei, obligarea reclamantului la achitarea taxei judiciare de timbru, potrivit dispozitiilor art. 1 di Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar pe cale de exceptie a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a sa.
Ceilalti pârâti nu au formulat întâmpinare în cauza.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanta retine urmatoarele aspecte relevante în ceea ce priveste solutionarea cauzei :
Obiectul actiunii :
Reclamantul este detinut în P.M.S. Arad, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate aplicata pentru comiterea unei infractiuni pentru care a fost condamnat definitiv.
Din aceasta pozitie, reclamantul a formulat numeroase actiuni civile si plângeri penale, solutionate sau aflate înca în curs de solutionare pe rolul instantelor din Judetul Arad ori din alte localitati din afara razei de competenta teritoriala a celor deja indicate.
În acest sens, se constata de catre instanta faptul ca, în dosarul nr. x al Judecatoriei Arad, în care se judeca una dintre cererile petentului, se regaseste adresa nr. 93212/27.07.2007 emisa de D.G.F.P. Arad – A.F.P. a Municipiului Arad – Serviciul Registru Contribuabili – Declaratii Fiscale Persoane Fizice, potrivit careia reclamantul avea, pâna la data emiterii respectivei, o datorie fata de bugetul de stat în cuantum de 21.857 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin actiunea de fata, astfel cum a fost aceasta precizata ulterior, în mod succesiv, reclamantul se plânge de încalcarea dreptului sau la corespondenta si de acces la justitie, reclamând urmatoarele :
1.
1.
1.
– încalcarea, cu titlu general, a dreptului la corespondenta, de catre Penitenciarul de Maxima Siguranta Arad ca urmare a refuzului de a-i înmâna efectiv acestuia, diversele documente pe care reclamantul le primeste prin posta (dosar nr. x al Tribunalului Arad, fila nr. 6),
2.
2.
2.
– în legatura cu dosarul penal nr. x al Judecatoriei Arad, în care a fost pronuntata s.p. nr. y, definitiva, înregistrarea ca tardiva a cererii sale de recurs, declarata împotriva sentintei pronuntata de catre Judecatorie, din culpa Penitenciarului de Maxima Siguranta Arad (dosar nr. z al Tribunalului Arad, fila nr. 6) si
3.
3.
3.
– în legatura cu dosarul penal nr. x al Judecatoriei Arad, în care a fost pronuntata s.p. nr. y, modificata, necomunicarea efectiva de catre administratia Penitenciarului a hotarârilor judecatoresti pentru care reclamantul a formulat plângerea sa în baza O.G. nr. 56/2003, si cu privire la care s-a pronuntat Tribunalul Arad ( dosar nr. z al Judecatoriei Arad, fila 55 ).
În acest sens solicita acordarea unor despagubiri morale în cuantum de 300.000 euro.
Cu privire la cele trei cereri formulate de catre reclamant, instanta retine urmatoarele aspecte de fapt :
Cererea prin care se reclama încalcare unui drept, cu titlu general, poate forma obiectul unei examinari judiciare numai în conditiile în care sunt precizate detaliat si concret actele materiale sau juridice care se constituie într-o astfel de încalcare.
În lipsa indicarii concrete a faptelor sau actelor care reprezinta presupusele încalcari ale drepturilor reclamantului, instanta nu poate analiza, în mod legal, temeinicia pretentiilor formulate de acesta, întrucât lipseste ceea ce reprezinta obiectul plângerii si, deci, inclusiv al examinarii.
Din examinarea relatiilor solicitate de instanta cu privire la modul de
comunicare al s.p. nr. x al Judecatoriei Arad pronuntata în dosarul nr. y, precum si a cuprinsului dosarului penal nr. z al Judecatoriei Arad, în special dovezile de comunicare ale sentintei cu reclamantul, rezulta ca reclamantul, la data de 19.02.2004, a semnat personal dovada de comunicare a acestei hotarâri, sens în care, tot personal, a indicat în cuprinsul acesteia, data la care a primit comunicarea.
De asemenea, din examinarea lucrarilor dosarului penal nr. x în care, prin d.p. nr. y, pronuntata de Tribunalul Arad, a fost solutionata cererea de recurs formulata de reclamant, comparativ cu mentiunile înscrise de administratia locului de detinere în registrul de corespondenta, rezulta ca cererea de recurs a fost depusa de reclamant la administratia Penitenciarului Arad în data de 03.03.2004 si prelucrata în aceeasi zi, în sensul ca a fost înregistrata în registru, a fost întocmita adresa de înaintare la instanta, respectiv au fost remise la instanta atât adresa de înaintare cât si cererea de recurs, fiind totodata înregistrata cererea de recurs la instanta, în aceeasi zi, de 03.03.2004.
Mentiunea din cuprinsul registrului privitoare la înregistrarea cererii de recurs formulata de reclamant este corespondenta mentiunii privitoare la comunicarea hotarârii recurate, fiind înregistrata astfel, sub acelasi nr. în cuprinsul registrului ( nr. x), nr. care se regaseste si în cuprinsul adresei de înaintare la instanta a cererii de recurs.
Tot din examinarea anexei comunicate de P.M.S. Arad privind registrul de corespondenta (doar nr. x al Judecatoriei Arad, filele 51 si 52), rezulta ca mentiunile anterioare din cuprinsul acestuia si care îl privesc pe reclamant sunt din data de 23.02.2004 si sunt corespunzatoare unor altor înscrisuri comunicate reclamantului, sens în care sunt operate în registru sub numere distincte.
Prin plângerea adresata Judecatoriei Arad si înregistrata sub dosar penal nr. x, reclamantul a solicitat încuviintarea de a-i fi înmânate personal un nr. de 8 hotarâri pronuntate în alte cauze înregistrate pe rolul Judecatoriei Arad, care au fost retinute de catre administratia locului de detinere si cu privire la care acesta a formulat o cerere de comunicare, respinsa însa administrativ de catre conducerea administratiei.
Prin s.p. nr. y, Judecatoria Arad a respins cererea mai sus indicata, formulata în baza O.G. nr. 56/2003.
De asemenea au fost respinse si pretentiile civile formulate de catre reclamant.
Prin d.p. nr. z, pronuntata de catre Tribunalul Arad, a fost admis recursul declarat de reclamantul recurent împotriva s.p. nr. y a Judecatoriei Arad, fiind obligata Administratia Penitenciarului Arad „sa înmâneze petentului condamnat hotarârile destinate acestuia”.
Au fost mentinute dispozitiile primei instante referitoare la respingerea pretentiilor civile.
Potrivit adresei nr. z emisa de Penitenciarul Arad, hotarârile pentru care petentul reclamant a formulat cerere în baza O.G. nr. 56/2003, pentru comunicarea lor efectiva, prin remiterea lor, au fost înregistrate la Penitenciar la data de 16.02.2004 în registrul de intrare, aduse la cunostinta reclamantului si clasate în dosarul acestuia, la care are acces pentru consultare.
De asemenea, ulterior datei de 05.05.2004, la care a ramas definitiva s.p. nr. x pronuntata de Judecatoria Arad, prin care este obligata administratia P.M.S. Arad sa înmâneze efectiv reclamantului hotarârile destinate acestuia, administratia procedeaza la comunicarea corespondentei prin înmânarea lor în mod personal reclamantului, pe baza de proces verbal.
Se poate astfel constata ca, hotarârile judecatoresti vizate de cererea formulata de petentul reclamant si solutionata în mod favorabil prin d.p. y, pronuntata de catre Tribunalul Arad, nu au fost comunicate efectiv petentului, prin remiterea lor destinatarului vizat de acestea, astfel cum a fost stabilit printr-o hotarâre judecatoreasca.
Dispozitii legale nationale relevante :
O.G. nr. 56/2003, în prezent abrogata, :
„ ART. 7
(1) Dreptul la corespondenta al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(1) Dreptul la corespondenta al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
(2) Forma si continutul corespondentei nu pot fi modificate decât de persoana aflata în executarea pedepsei privative de libertate.
(3) Corespondenta are caracter confidential si nu poate fi deschisa sau retinuta decât în limitele si conditiile prevazute de lege.
(4) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa, corespondenta poate fi deschisa, fara a fi citita, în prezenta persoanei condamnate.
(5) Corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni. Persoana aflata în executarea pedepsei privative de libertate este înstiintata în scris, de îndata, cu privire la luarea acestor masuri, iar corespondenta retinuta se claseaza într-un dosar special, care se pastreaza de administratia penitenciarului.
(6) Deschiderea si retinerea corespondentei, potrivit dispozitiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispozitiei emise în scris si motivat, de catre directorul penitenciarului.
(7) Dispozitiile alin. (4) si (5) nu se aplica în cazul corespondentei cu aparatorul sau cu organizatiile neguvernamentale care îsi desfasoara activitatea în domeniul protectiei drepturilor omului.
ART. 8
(1) Pentru asigurarea exercitarii dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta, directorul penitenciarului are obligatia de a lua masurile necesare pentru instalarea de cutii postale în interiorul penitenciarului.
(2) Petitiile si corespondenta sunt colectate de catre personalul furnizorului de servicii postale, caruia i se asigura accesul în interiorul penitenciarului.
(2) Petitiile si corespondenta sunt colectate de catre personalul furnizorului de servicii postale, caruia i se asigura accesul în interiorul penitenciarului.
(3) Personalul furnizorului de servicii postale este însotit în interiorul penitenciarului de o persoana anume desemnata de directorul penitenciarului.
(3) Personalul furnizorului de servicii postale este însotit în interiorul penitenciarului de o persoana anume desemnata de directorul penitenciarului.
(4) Raspunsul la petitii si corespondenta adresata persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se preda de îndata destinatarului, sub semnatura.
(5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta sunt suportate de catre persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele banesti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petitionare prin cereri si sesizari adresate organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de România si cele pentru exercitarea dreptului la corespondenta cu familia si cu aparatorul sunt suportate de catre administratia penitenciarului”.
Legea nr. 275/2006, în prezent, în vigoare :
„ ART. 45
(2) Corespondenta are caracter confidential si nu poate fi deschisa sau retinuta decât în limitele si în conditiile prevazute de lege.
(3) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa, corespondenta poate fi deschisa, fara a fi citita, în prezenta persoanei condamnate.
(4) Corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni. Persoana aflata în executarea pedepsei privative de libertate este înstiintata în scris, de îndata, cu privire la luarea acestor masuri, iar corespondenta retinuta se claseaza într-un dosar special care se pastreaza de administratia penitenciarului.
(5) Deschiderea si retinerea corespondentei, potrivit alin. (4), se pot face numai pe baza dispozitiilor emise, în scris si motivat, de catre judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(6) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica în cazul corespondentei cu aparatorul, cu organizatiile neguvernamentale care îsi desfasoara activitatea în domeniul protectiei drepturilor omului, precum si cu instantele sau organizatiile internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de România.
(7) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi si expedia scrisori în limba materna, cu respectarea prevederilor alin. (1) – (6).
ART. 46
(1) Pentru asigurarea exercitarii dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta, directorul penitenciarului are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru punerea la dispozitie persoanei condamnate a materialelor necesare, precum si pentru instalarea de cutii postale în interiorul penitenciarului.
(4) Raspunsul la petitii si corespondenta adresata persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se predau de îndata destinatarului, sub semnatura.
(5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta sunt suportate de catre persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele banesti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petitionare prin cereri si sesizari adresate organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de România si cele pentru exercitarea dreptului la corespondenta cu familia, aparatorul si cu organizatiile neguvernamentale care îsi desfasoara activitatea în domeniul protectiei drepturilor omului sunt suportate de catre administratia penitenciarului „.
Potrivit art. 8 din Conventia CEDO, privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului :
“1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice în exercitarea acestui drept decât în masura în care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.”
Instanta apreciaza ca fiind relevante, prin prisma disp. art. 8 din Conventia CEDO, urmatoarele hotarâri pronuntate în cauze ce vizeaza România :
-HOTARÂREA din 23 septembrie 1998 (Monitorul Oficial nr. 637 din 27 decembrie 1999) pronuntata în cauza „Petra împotriva României”, ( cererea nr.115/1997/899/1111) si
-HOTARÂREA din 04.10.2007 pronuntata în cauza „NASTASE-SILIVESTRU împotriva României”, (cererea nr. 74785/01), ( sursa : wwww. echr. coe.int.)
În Hotarârea pronuntata în cauza „Petra împotriva României”, CEDO a retinut urmatoarele :
„O ingerinta din partea unei autoritati publice în exercitarea dreptului la respectarea corespondentei, drept garantat de alin. 1 al art. 8. încalca dispozitiile acestui text, daca nu este prevazuta de lege si nu urmareste unul sau mai multe scopuri legitime dintre cele mentionate la alin. 2. În plus, atingerea adusa dreptului trebuie sa fie necesara într-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri (a se vedea hotarârile Silver si altii împotriva Regatului Unit din 25 martie 1983, seria A, nr. 61, p. 32, paragraful 84, Campbell împotriva Regatului Unit din 25 martie 1992, seria A, nr. 233, p. 16, paragraful 34 si Calogero Diana împotriva Italiei din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996 – V, p. 1.775, paragraful 28)”.
În Hotarârea pronuntata în cauza „NASTASE-SILIVESTRU împotriva României”, CEDO a retinut urmatoarele :
„Curtea reaminteste ca orice control sau cenzura a corespondentei detinutilor de catre autoritati se constituie într-o ingerinta în dreptul acestora de a le fi respectata corespondenta ; astfel ca fapta autoritatilor de a retine scrisorile adresate unei persoane aflata în arest preventiv se constituie într-o ingerinta în dreptul la corespondenta (Zirovnicky c. République Tchčque (dec. no 46170/99, 6 ianuarie 2004)” ;
„ Guvernul nu a putut furniza nici un exemplu din jurisprudenta interna prin care a fost sanctionata fapta de a nu preda o scrisoare unui detinut.” ;
„ În acord cu jurisprudenta sa constanta, Curtea apreciaza ca, prin notiunea de „ motive prevazute de lege”, în sensul art. 8 al. 2 al Conventiei, ca si temei al unei ingerinte în dreptul la corespondenta, se întelege, în primul rând, existenta unei baze legale în dreptul intern ; în aceeasi masura Curtea a aratat ca trebuie avuta în vedere acceptiunea materiala si nu cea formala a termenului de „lege”, acesta incluzând si dispozitiile normative cu caracter inferior, emise de autoritatile competente în baza unei delegari legislative ; cu toate acestea existenta bazei legislative pentru emiterea unui act normativ nu este, întotdeauna, suficienta, fiind necesar ca acele cazuri „prevazute de lege” sa fie accesibile în ceea ce priveste posibilitatea persoanelor detinute de a se informa asupra lor Lavents c. Lettonie, no 58442/00, § 135, 28 noiembrie 2002) „. ;
„Circularele sau instructiunile de serviciu emise de administratie nu îndeplinesc aceasta ultima conditie, de a fi „prevazute de lege”, în sensul art. 8 al Conventiei, daca nu sunt publicate, astfel ca persoana detinuta sa le poata cunoasca (Amuur c. France, 25 iunie 1996, Recueil 1996-III, § 53, si Frérot c. France, no 70204/01, § 59, 12 junie 2007, respectiv mutatis mutandis, Cotlet si Petra) „.
De asemenea, se apreciaza ca fiind relevante, prin prisma art. 6 din Conventie, urmatoarele hotarâri CEDO, referitoare la aplicarea si executarea hotarârilor judecatoresti :
-HOTARÂREA din 24 martie 2005 pronuntata în cauza „SANDOR împotriva ROMÂNIEI”, publicata în M. O. nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 si
-HOTARÂREA din 15 Iunie 2006 pronuntata în cauza „PANTEA VERSUS ROMÂNIA”, ( cererea nr. 5050/2002) ( sursa : wwww. echr. coe.int.).
Astfel, în cauza „SANDOR împotriva ROMÂNIEI”, CEDO a aratat urmatoarele :
„Curtea aminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facând parte integranta din “proces”, în sensul art. 6 alin. 1 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarâre definitiva si obligatorie sa ramâna fara efect în detrimentul unei parti [Immobiliare Saffi împotriva Italiei (M.C.), Cererea nr. 22.774/93, paragraful 63, CEDO 1999-V]. În cauza de fata, cu toate ca reclamanta a obtinut o hotarâre judecatoreasca definitiva prin care autoritatile administrative au fost obligate la o actiune specifica, aceasta nu este nici acum executata din cauza refuzului debitorului de a respecta aceasta hotarâre.
Or, administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarâre judecatoreasca ori întârzie în executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul în fata instantelor judecatoresti îsi pierd orice ratiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotarârea din 19 martie 1997, Culegere de hotarâri si decizii 1997-II, pag. 510 – 511, paragraful 41).
În plus, Curtea nu subscrie la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a Sentintei din 3 martie 1999. Ea aminteste ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta împotriva statului, sa recurga la procedura de silita pentru a obtine satisfactie (Cauza Metaxas împotriva Greciei, Cererea nr. 8.415/02, paragraful 19, 27 mai 2004) „.
De asemenea, în cauza „PÂNTEA VERSUS ROMÂNIA”, CEDO a aratat urmatoarele :
„ Curtea admite, cu Guvernul, ca dreptul de acces la un tribunal nu poate obliga un Stat sa faca sa fie executata fiecare hotarâre cu caracter civil, indiferent care ar fi aceea si indiferent care ar fi circumstantele (Sanglier versus Franta, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). Totusi, ea ia nota da faptul ca daca administratia refuza sau omite sa execute hotarârea, sau întârzie sa o faca, garantiile art. 6 de care beneficiaza justitiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii, pierd orice ratiune de a fi (Hornsby citat mai sus, § 41)”.
Aprecierile în drept ale instantei :
Astfel cum s-a aratat, caracterul general al unei pretentii exclusiv formale, care o lipseste pe aceasta de continut, în concret, face imposibil demersul instantei de a analiza temeinicia acesteia.
Pe cale de consecinta, cererea privind constatarea existentei unei încalcari cu titlu general al dreptului reclamantului la corespondenta va fi respinsa ca fiind inadmisibila.
Din analiza starii de fapt retinuta de instanta, în privinta celei de-a doua cereri formulate de reclamant, nu se poate retine comiterea unei fapte cu caracter ilicit de catre administratia locului de detinere, conform legii civile generale (art. 998-art. 999 C.civ.), care sa fi condus la o înregistrare a cererii de recurs formulata de reclamant, cu depasirea termenului defipt de lege, în vederea împiedicarii exercitiului dreptului acestuia de a-i fi solutionata cererea adresata instantei.
Alegerea momentului în care s-a declarat calea de atac prevazuta de lege a avut la baza exclusiv manifestarea de vointa a reclamantului, manifestare asupra careia nu a existat, în fapt, nicio ingerinta din partea vreuneia dintre pârâte.
Astfel cum rezulta din chiar cuprinsul adresei nr. x emisa de Penitenciarul Arad, hotarârile pentru care petentul reclamant a formulat cererea în baza O.G. nr. 56/2003 si cu privire la care s-a pronuntat, în favoarea reclamantului, d.p. nr. y de catre Tribunalul Arad, nu au fost comunicate efectiv petentului, prin remiterea lor destinatarului vizat de acestea, astfel cum a fost stabilit printr-o hotarâre judecatoreasca.
Titularul obligatiei corelative dreptului recunoscut pe cale judiciara reclamantului este pârâta P.M.S. Arad, nu si celelalte pârâte.
În raport de cele dispuse prin decizia penala mentionata, se retine de catre instanta calitatea procesuala pasiva exclusiv în sarcina pârâtei P.M.S. Arad, fata de care a fost stabilita obligatia corelativa.
Cu privire la celelalte trei pârâte, Statul Român, reprezentat prin M.F.P., Ministerul Justitiei si A.N.P., instanta constata ca fata de acestea nu s-a stabilit o anumita obligatie în raport cu reclamantul.
Din analiza cerintelor pe care Curtea le-a stabilit în cauza „Petra împotriva României”, pentru a se putea aprecia ca o ingerinta în dreptul la corespondenta nu încalca art. 8 al Conventiei, si anume :
– sa fie prevazuta de lege,
– urmareste unul sau mai multe scopuri legitime dintre cele mentionate la alin. 2. : „securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora” si
-sa fie necesara într-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri ;
instanta constata ca refuzul pârâtei P.M.S. Arad de a executa dispozitiile hotarârii penale definitive prin care a fost obligata sa-i remita efectiv hotarârile solicitate de reclamant, nu se subsumeaza niciuneia dintre acestea deoarece :
– hotarârile judecatoresti se pronunta în numele legii, reprezentând astfel aplicarea unei norme legale la o situatie de fapt concreta, fapt ce justifica aprecierea potrivit careia, întotdeauna o hotarâre judecatoreasca definitiva în sistemul cailor ordinare de atac si susceptibila de executare silita reprezinta ceea ce este „prevazuta de lege”,
– neexecutarea unei hotarâri judecatoresti, în totalitate, de catre autoritatile nationale nu poate fi justificata prin scopurile aratate în art. 8 al. 2 al Conventiei si cel mai important,
– aceasta neexecutare a unei hotarâri judecatoresti nu poate fi niciodata considerata necesara într-o societate democratica pentru atingerea acestor scopuri .
În aceste conditii, instanta apreciaza ca refuzul pârâtei P.M.S. Arad de a se conforma dispozitiilor unei hotarâri judecatoresti, prin care a fost stabilita în sarcina cesteia obligatia adoptarii unei anumite conduite, se circumscrie notiunii de „fapta ilicita” în sensul art. 998 – 999 C.civ.
Prejudiciul produs reclamantului consta în încalcarea dreptului sau recunoscut de instanta si anume lipsa de acces direct si neconditionat la scriptul hotarârilor judecatoresti care îl vizeaza.
Cu privire însa, la natura si întinderea acestui prejudiciu, instanta considera necesar a releva urmatoarele :
Pârâta P.M.S. Arad a sustinut iar reclamantul nu a negat aspectul potrivit caruia acesta din urma a avut acces neângradit la continutul respectivelor hotarâri, având recunoscuta si exercitându-si în concret dreptul de a studia acele hotarâri, aflate atasate la dosarul sau de penitenciar. Prin urmare nu se poate vorbi despre existenta unui prejudiciu material în ceea ce îl priveste pe reclamant.
Cu toate acestea, necomunicarea efectiva a hotarârilor aratate, prin neremiterea lor, atâta timp cât este contrara unei hotarâri judecatoresti, este susceptibila de a genera o anumita insatisfactie a titularului dreptului ale carui prerogative nu sunt astfel recunoscute si de catre debitor, susceptibila de a se constitui într-un prejudiciu de ordin moral.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanta este datoare sa observe ca, potrivit aceleiasi decizii, pâna la momentul pronuntarii ei, nu se poate vorbi despre existenta prejudiciului, din moment ce Tribunalul a respins actiunea civila promovata de reclamant.
Dupa momentul pronuntarii acestei decizii, care nu a fost respectata în ceea ce priveste comunicarea hotarârilor mentionate, existenta prejudiciului este certa, decurgând din chiar neconformarea debitoarei la conduita impusa de instanta.
Totodata, numarul mare de actiuni, cereri si plângeri exercitate de reclamant, în urma carora acesta a fost de altfel obligat la plata catre stat a sumei de 21.857 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezinta un element hotarâtor pentru a forma instantei convingerea potrivit careia o mare parte din aceste cereri au fost exercitate cu rea credinta de catre acesta. Desi aceasta împrejurare nu este suficienta pentru a stabili inexistenta prejudiciului, ea este relevanta în ceea ce priveste întinderea sa, care este una minima pentru reclamant.
Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este evidenta, întrucât imposibilitatea reclamantului de a detine asupra sa acele hotarâri, în materialitatea lor, reprezinta urmarea directa a faptei pârâtei de a nu se conforma obligatiei stabilite în sarcina sa.
Prin urmare, în baza art. 998-999 C.civ., instanta va obliga pârâta P.M.S. Arad sa plateasca reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de pretentii, reprezentând daune morale, decurgând din neconformarea acesteia de a îndeplini corespunzator obligatia stabilita în sarcina sa printr-o hotarâre judecatoreasca .
Vor fi respinse, în rest, pretentiile formulate de reclamant fata de pârâta P.M.S. Arad.
Vor fi respinse, în tot, pretentiile formulate de reclamant fata de ceilalti pârâti : Statul Român, reprezentat prin M.F.P.; Ministerul Justitiei si A.N.P
