Prin sentinţa civilă nr. 444 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Galaţi a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul C.F., a fost anulată decizia nr. 1/169 din 31 ianuarie 2002 emisă de intimata S.CŞ.N.” S.A. Galaţi şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior şi obligarea intimatei la plata sumei de 51.047.125 lei către acesta reprezentând drepturile salariale pentru perioada 1 martie 2002 – 31 noiembrie 2002 şi în continuare până la reintegrare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate nu rezultă că salariatului care îndeplinea funcţia de gestionar i se poate imputa săvârşirea cu intenţie a unei abateri care să fi determinat prejudiciul constatat. Prin urmare, s-a apreciat că sancţiunea desfacerii contractului de muncă a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la angajarea răspunderii disciplinare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata S.C.”Ş.N.”
Brăila, criticând-o pe motive de nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond şi-a depăşit competenţa când a apreciat asupra gravităţii abaterii cât şi asupra faptului că se impunea aplicarea unei alte sancţiuni în funcţie de gradul de vinovăţie, urmările faptei şi gravitatea acesteia şi că neîndeplinirea obligaţiilor specifice gestiunii şi gestionării bunurilor reprezintă o abatere gravă care poate avea drept consecinţă desfacerea contractului de muncă, conform art. 130 lit. i din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în sarcina contestatorului s-a reţinut şi răspunderea materială.
Prin decizia civilă nr. 12 l/R din 3 februarie 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul intimatei, a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 130 lit. i din Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului de muncă poate interveni atunci când salariatul săvârşeşte o abatere gravă sau încalcă în mod repetat obligaţiile de muncă.
Producerea de pagube unităţii, urmare unor fapte de neglijenţă sau neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu constituie o abatere gravă în sensul art. 130 lit. i din Codul muncii care poate duce la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Din probe a rezultat că, contestatorul îndeplinea funcţia de gestionar în cadrul societăţii intimate şi, în această funcţie, trebuia să controleze mărfurile intrate în gestiunea sa, modul de depozitare, pentru a elimina posibilitatea sustragerii lor şi, deci, producerea de pagube.
Cu privire la bunurile dispărute, din probe a rezultat că, contestatorul nici nu ştia că acestea i-au intrat în gestiune, că au fost depozitate într-o magazie improvizată, neluând măsuri de sigilare şi predarea către pază a acesteia, încălcând, astfel, dispoziţiile Legii 22/1969 cu privire la gestionarea bunurilor.
Faptul că salariatul a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu pentru că nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii nu înlătură răspunderea disciplinară a contestatorului.
De altfel, însuşi contestatorul a recunoscut, în nota explicativă dată, că nu a pus sigilii la baraca metalică, considerând că lacătul pus
este suficient şi nu a predat magazia pazei cu consemn.
Sub acest aspect, recursul intimatei a fost apreciat ca întemeiat. Curtea nu a primit însă susţinere recurentei potrivit căreia instanţa, apreciind asupra gravităţii abaterii şi-ar fi depăşit competenţa, acest atribuit fiind de competenţa exclusivă a societăţii, întrucât, potrivit legii, instanţa este obligată să analizeze legalitatea şi temeinicia deciziei contestate sub toate aspectele, inclusiv îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 130 lit. i din Codul muncii.
(decizia civilă nr. 121/R/03.02.2003 )
