Preliminar, instanţa subliniază faptul că, potrivit dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 148 alin. 2, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Totodată, conform art. 2 din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi România la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005, de la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale Tratatului CEEA şi actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin Constituţie, prin Tratatul CEEA şi prin prezentul protocol.
De asemenea, art. 52 din acelaşi tratat dispune că, de la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor şi deciziilor europene, precum şi al directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste legi-cadru, regulamente şi decizii europene, precum şi aceste directive şi decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.
Art. 249 din Tratat de instituire a Comunităţii Europene prevede că, regulamentul are aplicabilitate generală şi că acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.
După cum a indicat Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în jurisprudenţa sa în interpretarea dispoziţiilor acestui ultim text legal, în cauza 34/73 Variola c. Amministrazione delle Finanze, statele membre nu trebuie să adopte legislaţie naţională prin care să preia regulamentele, chiar dacă o fac ad literam, deoarece aplicabilitatea directă a regulamentelor presupune că intrarea în vigoare şi aplicarea lor sunt independente de orice măsură de preluare în legislaţia internă. S-a mai reţinut că statele membre au datoria de a nu obstrucţiona aplicabilitatea directă inerentă regulamentelor, respectarea strictă a acestei obligaţii fiind, în opinia Curţii, o condiţie indispensabilă pentru asigurarea aplicării uniforme şi simultane a regulamentelor în comunitate.
Asupra celor învederate de petentă în sensul inaplicabilităţii situaţiei sale a dispoziţiilor legale privind obligativitatea instalării tahografului digital, instanţa reţine că Regulamentul (CE) nr. 561/2006 face referire la punerea în circulaţie pentru prima dată. Ori, în raport de aceste prevederi se constată că nu sunt reale susţinerile recurentei în sensul că revenea producătorului obligaţia de a dota vehiculul în cauză cu un tahograf digital.
În plus, instanţa reţine că, astfel cum reiese din art. 8 alin. 1 pct. 12 din OG nr. 37/2007, legiuitorul român a înţeles să sancţioneze contravenţional utilizarea unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 01.01.2007, echipat cu tahograf analogic, astfel că, având în vedere aceste prevederi legale, tribunalul reţine că nu sunt temeinice susţinerile petentei în sensul că nu îi revine obligaţia de a dota vehiculul cu un tahograf , întrucât vehiculul este deţinut în urma unui contract de leasing.
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 27150/211/2011
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
DECIZIA CIVILĂ Nr. /2012
Şedinţa publică de la Instanţa constituită din: PREŞEDINTE
Judecător Judecător Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petenta SC SA împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. /211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind şi pe intimat AUTORITATEA RUTIERA ROMANA – ARR CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică atât la prima cât şi la a doua strigare, se constată lipsa părţilor.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, iar la data de 15 octombrie 2012, intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 9-11), prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.
Tribunalul, constată că sunt suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei şi lasă cauza în pronunţare.
INSTANŢA
Prin sentinţa civilă nr.2012 pronunţată în dosarul nr. 211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta SC SA în contradictoriu cu intimata A.R.R. – Agenţia Cluj, în favoarea Judecătoriei Huedin.
Petru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de contravenţie seria AIR nr.0182350/19.09.2011 încheiat de intimată, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 8000 lei, potrivit art.8 alin.1 pct.12 din OUG nr.37/2007, deoarece în data de 19.09.2011, ora 14,10, pe DN1 E60, km 508, în loc.Izvorul Crişului, vehiculul cu nr. de înmatriculare B-61-BBL a fost depistat circulând fără să fie echipat cu tahograf digital, fiind înmatriculat pentru prima oară după
01.01.2007.
Prima instanţă a mai reţinut că în speţă competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale nu aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca, ci Judecătoriei Huedin, întrucât este competentă instanţa de la locul săvârşirii faptei contravenţionale, localitatea Izvorul Crişului aparţine de această din urmă instanţă, conform Hotărârii nr, motiv pentru care s-a dispus declinarea competenţei soluţionării acestei cauze în favoarea Judecătoriei Huedin.
Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Huedin s-a respins plângerea contravenţională formulată de petenta SC SA în contradictoriu cu intimata A.R.R. – Agenţia Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petenta nu a contestat starea de fapt consemnată in procesul verbal, susţinând doar că nu este proprietarul autovehiculului, ci utilizatorul acestuia.
Instanţa de fond a apreciat că toate apărările petentei sunt nefondate, deoarece fapta pentru care aceasta a fost sancţionată foloseşte noţiunea de „utilizare a unui vehicul…”, astfel că petenta avea obligaţia să respecte dispoziţiile legale în vigoare, iar în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate, s-a apreciat că nu se impune o reindividualizare a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC SA, solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii plângerii contravenţionale şi anulării procesului verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanţă în mod eronat a reţinut faptul că obligaţia de dotare cu tahograf digital al autovehiculului în cauză îi revenea societăţii, deoarece aşa cum reiese din probatoriul administrat, autovehiculul a fost înmatriculat prima dată in România la data de 03.04.2007, iar recurenta deţine acest autovehicul cu titlu de leasing.
În ceea ce priveşte înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, recurenta a susţinut că cele reţinute de judecătorie nu se
confirmă, pericolul social al faptei este redus, motiv pentru care în speţă se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului, cu atât mai mult cu cât fapta nu a avut nici un fel de urmări şi nu a creat nici un prejudiciu vreunei instituţii sau altei persoane.
Intimata Autoritatea Rutieră Română, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sancţiunii aplicate precum şi a procesului verbal ca legal şi temeinic.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în speţă prezumţia de legalitate a procesului verbal nu a fost înlăturată, respectiv că autovehiculul a fost înmatriculat după data de 01.01.2007, astfel că recurenta avea obligaţia de a dota autovehiculul cu tahograf.
Cu privire la înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, intimata a arătat că din modul de redactare a actului normativ incident în cauză nu reiese o posibilitate de evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancţiunea avertisment şi că fapta reţinută în sarcina recurentei este una gravă iar sancţiunea avertisment se poate aplica doar în cazul în care fapta are o gravitate redusă.
Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Preliminar, instanţa subliniază faptul că, potrivit dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 148 alin. 2, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Totodată, conform art. 2 din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi România la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005, de la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale Tratatului CEEA şi actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria şi România şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin Constituţie, prin Tratatul CEEA şi prin prezentul protocol.
De asemenea, art. 52 din acelaşi tratat dispune că, de la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatare ale legilor-cadru, regulamentelor şi deciziilor europene, precum şi al directivelor şi deciziilor în înţelesul articolului 249 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi al articolului 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste legi-cadru, regulamente şi decizii europene, precum şi aceste directive şi decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.
Art. 249 din Tratat de instituire a Comunităţii Europene prevede că,
regulamentul are aplicabilitate generală şi că acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.
După cum a indicat Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în jurisprudenţa sa în interpretarea dispoziţiilor acestui ultim text legal, în cauza 34/73 Variola c. Amministrazione delle Finanze, statele membre nu trebuie să adopte legislaţie naţională prin care să preia regulamentele, chiar dacă o fac ad literam, deoarece aplicabilitatea directă a regulamentelor presupune că intrarea în vigoare şi aplicarea lor sunt independente de orice măsură de preluare în legislaţia internă. S-a mai reţinut că statele membre au datoria de a nu obstrucţiona aplicabilitatea directă inerentă regulamentelor, respectarea strictă a acestei obligaţii fiind, în opinia Curţii, o condiţie indispensabilă pentru asigurarea aplicării uniforme şi simultane a regulamentelor în comunitate.
Asupra celor învederate de petentă în sensul inaplicabilităţii situației sale a dispoziţiilor legale privind obligativitatea instalării tahografului digital, instanţa reţine că Regulamentul (CE) nr. 561/2006 face referire la p u n e r e a î n c i r c u l a ţ i e p e n tr u p r i m a d a t ă . Ori, în raport de aceste prevederi se constată că nu sunt reale susținerile recurentei în sensul că revenea producătorului obligația de a dota vehiculul în cauză cu un tahograf digital.
În plus, instanța reține că, astfel cum reiese din art. 8 alin. 1 pct. 12 din OG nr. 37/2007, legiuitorul român a înțeles să sancționeze contravențional utilizarea unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după
01.01.2007, echipat cu tahograf analogic, astfel că, având în vedere aceste
prevederi legale, tribunalul reține că nu sunt temeinice susținerile petentei în sensul că nu îi revine obligația de a dota vehiculul cu un tahograf , întrucât vehiculul este deținut în urma unui contract de leasing.
Astfel, legiuitorul sancționează contravențional utilizarea unui vehicul care nu este dotat cu un tahograf digital, iar în prezenta cauză s-a probat că
utilizator este chiar persoana sancționată contravențional, respectiv recurenta, sancționarea sa fiind sub acest aspect temeinică și legală, aceasta având calitatea de subiect activ a contravenției reținute în sarcina sa.
Tribunalul reține, contrar susținerilor recurentei, că nu prezintă relevanță în prezenta cauză verificările efectuate de către Registrul Auto
Român în ceea ce priveşte tahograful analogic existent asupra vehiculului, întrucât aceste verificări nu au vizat în mod expres verificarea împrejurării că aparatul deținut este conform dispozițiilor legale, ci doar evaluarea funcționării normale a aparatului existent în dotarea vehiculului în cauză.
Cât privește solicitarea recurentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că susținerile acesteia în sensul că fapta a fost lipsită de urmări, neproducând nici un prejudiciu vreunei persoane sau entități și că petenta se află în subordinea Consiliului Local Sfântu Gheorghe, având ca activitate principală serviciile de transport public local, nu sunt de natură să conducă la concluzia că fapta săvârșită de aceasta prezintă un pericol de pericol social redus.
Tribunalul constată, asupra acestui aspect, că individualizarea sancţiunii a fost în mod corect realizată de agentul constatator, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, raportat la gravitatea faptei săvârşite, respectiv nerespectarea obligaţiilor de a monta pe autovehicul un tahograf digital, implicit de a respecta timpii legali de odihnă şi de conducere, şi la urmarea produsă, respectiv aceea de continuă stare de pericol pentru siguranţa celorlalţi participanţi la trafic prin nerespectarea perioadelor de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto, amenda aplicată încadrându-se în limitele legale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul formulat în cauză şi va menţine sentinţa nr. a Judecătoriei Huedin.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC SA împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. /211/2011 al Judecătoriei Huedin, pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din
