Reducerea cheltuielilor de judecată de către instanţă în litigiul cu care a fost sesizată nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre părţile contractului de asistenţă juridică, clientul având în continuare obligaţia de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, decât dacă instanţa va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil.
Dosar nr.
R O M Â N I ATRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică din Completul compus din: PREŞEDINTE : JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat în cauză de către recurentul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ, în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinţei civile nr. în dosarul cu nr.
/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa constată că este legal
investită cu soluţionarea cauzei, recursul a fost formulat în termen, motivat şi comunicat cu intimata.
De asemenea, instanţa constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă astfel încât, nemaifiind cereri ori excepţii de formulat declară închisă faza de cercetare judecătorească şi reţine cauza în pronunţare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin Sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr. /2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis plângerea contravenţională formulată de contestatoarea, împotriva procesului-verbal nr. încheiat la data de.05.2010 de către MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA – DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA- DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ, şi în consecinţă s-a anulat procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. încheiat la data de 05.2010 de către MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA – DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ.
A fost exonerată contestatoarea de plata amenzii contravenţionale în
sumă de 1500 RON, aplicată prin procesul verbal nrîncheiat la data de
05.2010 de către MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA – DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ şi înlătură celelalte consecinţe ale sancţiunii respective şi a
fost obligat intimatul să plătească în favoarea contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1200 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. încheiat la data de
05.2010 de către MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA – DIRECŢIA POLIŢIA
COMUNITARĂ, s-a constatat săvârşirea de către contestatoare a contravenţiei prevăzute de articolul 4 din HCL nr.330/1998 modificată prin HCL nr.89/2010, constând în faptul că la data de.2010, ora 12,30 la imobilul din Cluj-Napoca, , s-a constatat că proprietara deţinea în curtea sa un număr de aproximativ 80 câini. În temeiul art.5, litera b a aceluiaşi act normativ, contestatorului i s-a aplicat pentru această faptă, sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1500 RON.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanţa este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea şi temeinicia procesului verbal de
constatare a contravenţiei.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei contestat sub aspectul legalităţii, instanţa a reţinut că acesta a fost
încheiat la data de .05.2010, în temeiul dispoziţiilor articolului 4 din HCL nr.330/1998 modificată prin HCL nr.89/2010, dar prin sentinţa civilă nr. a Tribunalului Cluj), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2011 a Curţii de Apel Cluj a fost anulată HCL nr.89/2010, actul normativ care conferea faptei reţinute în sarcina contestatoarei un caracter contravenţional.
Prin urmare, dincolo de dispoziţiile art.23 din Legea nr.554/2004, fapta pentru care a fost sancţionată contestatoarea a fost calificată drept
contravenţie printr-o Hotărâre a Consiliului Local nelegală care a fost între timp anulată, respectiv HCL nr.89/2010, situaţie în care procesul verbal de contravenţie contestat a rămas lipsit de temei legal.
De altfel, art.15, alin.2 din României permite retroactivarea legii contravenţionale mai favorabile. De asemenea, potrivit art.12, alin.1 din OG nr.2/2001 dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Ori la data anulării HCL nr.89/2010, HCL nr.330/1998 (care la data constatării faptei era modificată prin HCL nr.89/2010), a rămas în vigoare în forma sa iniţială. Şi pentru că în forma iniţială a HCL nr.330/1998, fapta reţinută în sarcina contestatoarei nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei contravenţii, instanţa reţine că legea contravenţională mai favorabilă contestatoarei este cea care nu conferă faptei un caracter contravenţional, adică HCL nr.330/1998 în forma nemodificată prin HCL nr.89/2010.
Aşadar, procesul verbal atacat a fost întocmit contestatoarei pentru o faptă ce nu constituie contravenţie, deşi prin prisma OG nr.2/2001, contravenţia este unicul temei al răspunderii contravenţionale. În consecinţă, procesul verbal contestat este atât nelegal cât şi netemeinic.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere împrejurarea că plângerea formulată de contestatoare a fost admisă, instanţa a reţinut culpa procesuală în sarcina intimatului şi pentru că reclamanta a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată constând în 1200 Ron pentru onorariul de avocat conform chitanţelor nr.7/07.06.2010 şi 12/04.06.2010 eliberate de I., instanţa l-a obligat pe intimat să plătească în favoarea contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1200 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs Municipiul Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii în temeiul art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că prin sentinţa civilă cu nr. de mai sus instanţa a admis plângerea contravenţională formulată de împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. şi în consecinţă, a dispus anularea procesului verbal şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale.
In motivarea sentinţei, instanţa de judecată a reţinut faptul că fapta pentru care a fost sancţionată contestatoarea a fost calificată drept contravenţiei printr-o Hotărâre a Consiliului Local nelegală care a fost anulată, respectiv HCL nr.89/2010 situaţie în care procesul verbal de contravenţie contestat a rămas lipsit de temei legal.
Recurentul a arătat că sentinţa civilă mai sus menţionată este nelegală în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată care au fost acordate petentei în suma de 1200 lei reprezentând onorariu avocat.
Considera că instanţa de fond ar fi trebuit să acorde eficienţă art. 274 alin. 3 Cod.pr.civ., în sensul reducerii cuantumului acestor cheltuieli, având în vedere faptul ca procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor cerinţelor de formă prevăzute de lege, faptul că gradul de dificultate al cauzei, implicând prestată de către avocat, este unul redus, precum şi faptul că, de regulă, cuantumul onorariului avocaţial pentru plângeri contravenţionale este de 350 lei şi nicidecum de 1200 lei.
In susţinerea celor mai sus arătate a invocat dispoziţiile Deciziei nr. 492 din 8.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, “Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, Tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recursul formulat în prezenta cauză vizează cuantumul cheltuielilor de judecată de 1200 de lei la care a fost obligat Municipiul Cluj-Napoca, ca urmare a admiterii plângerii contravenționale formulate de petenta
Asupra acestui aspect, tribunalul reține că, astfel cum s-a statuat în practica judiciară, articolul 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de
câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului [ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.
2420 din 11 aprilie 2008]. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora [ICCJ, Secția comercială, decizia nr. 405 din 4 februarie 2010]. Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală [ Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009].
Tribunalul reține că abilitarea instanței de judecată de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia soluţionării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prerogativă prevăzută de dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, a fost confirmată și prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curţii Constituţionale, care a declarat constituțional acest text legal, reținându-se totodată că nicio dispoziţie din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanţei de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părţile contractului de asistenţă juridică, prin prisma proporţionalităţii cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocaţiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare şi au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Aplicând aceste principii jurisprudențiale în cauza de față, tribunalul constată că obiectul plângerii contravenționale l-a constituit un proces- verbal de contravenție prin care reclamanta fost sancționată, pentru săvârșirea faptei de a deține în curtea proprietatea sa un număr de aproximativ 80 de câini, cu amendă contravențională de 1500 de lei, având posibilitatea de a achita în 48 de ore suma de 350 de lei.
Cauza ce a format obiectul dosarului cu nr. /2010 a fost soluționată în două termene, respectiv, termen la care cauza a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr. /2020 al Tribunalului Cluj, și , când instanța a
rămas în pronunțare.
Se mai constată că motivul determinant ce a condus instanța de fond la soluția pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost acela al anulării HCL nr. 89/09.03.2010 a Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca ce a făcut obiectul dosarului nr. al Tribunalului Cluj.
Ori, în raport de cele mai sus menționate, se constată că onorariul avocațial solicitat de reclamanta a fi suportat de partea căzută în pretenții, în cuantum de 1200 de lei, depășește un cuantum rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, impunându-se reducerea acestui onorariul la suma de 400 de lei, sumă la care va fi obligat recurentul.
Tribunalul reține că dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocaţi şi client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Astfel, reducerea cheltuielilor de judecată de către instanță în litigiul cu care a fost sesizată nu produce niciun efect asupra raporturilor contractuale dintre părţile contractului de asistenţă juridică, clientul având
în continuare obligaţia de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, decât dacă instanţa va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ.,
tribunalul va admite recursul formulat în cauză şi va modifica în parte sentinţa nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, în sensul că va obliga intimatul Municipiul Cluj-Napoca să plătească petentei suma de 400 de lei cu titlu de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA
– DIRECTIA POLITIA LOCALĂ în contradictoriu cu intimata împotriva
Sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca pe care o va modifica în sensul că:
Obligă intimatul să plătească petentei suma de 400 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. pronunţată de
Judecătoria Cluj-Napoca.
Prezenta decizie este irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la
PRESEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
