3. Instanta competenta material sa solutioneze litigiul privind raspunderea disciplinara a personalului silvic contractual
Având statut de personal silvic, intimatului-contestator îi sunt aplicabile dispozitiile OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, atât sub aspectul conditiilor de desfasurare a raportului de (cap.3 si 4), cât si sub aspectul conditiilor de atragere a raspunderii disciplinare si de contestare a acestor masuri în fata instantei de judecata (cap.4).
Procedura de sanctionare disciplinara si de contestare a masurilor dispuse este reglementata în Statutul personalului silvic.
Potrivit art.58 din OUG nr.59/2000, personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, în masura în care ordonanta de urgenta nu dispune altfel.
Potrivit art.58 din OUG nr.59/2000, personalului silvic i se aplica dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, în masura în care ordonanta de urgenta nu dispune altfel.
Rezulta, asadar, ca normele de drept material si de procedura ce reglementeaza materia functionarilor publici sunt aplicabile si personalului silvic, indiferent daca acesta are statut de functionar public sau statut de personal contractual întrucât o atare distinctie nu este facuta de lege, ci, întregul personal silvic se supune jurisdictiei contenciosului administrativ.
Rezulta, asadar, ca normele de drept material si de procedura ce reglementeaza materia functionarilor publici sunt aplicabile si personalului silvic, indiferent daca acesta are statut de functionar public sau statut de personal contractual întrucât o atare distinctie nu este facuta de lege, ci, întregul personal silvic se supune jurisdictiei contenciosului administrativ.
În atare conditii, nu poate fi circumscrisa jurisdictiei muncii contestatia formulata împotriva deciziei prin care salariatul a fost sanctionat disciplinar.
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.962/ 03 Februarie 2012
– art.58 din OUG nr.59/2000
Prin sentinta civila nr.2295 din 2.06.2011, pronuntata de Tribunalul Calarasi – Sectia Civila, a fost admisa cererea formulata de reclamantul AN, în contradictoriu cu pârâta DSC si anulata decizia de sanctionare nr. 4x din 26 aprilie 2011 emisa de pârâta Directia Silvica C.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin decizia de sanctionare nr. 4x/26 aprilie 2011 s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului, fiindu-i aplicata sanctiunea avertismentului.
În sarcina acestuia s-a retinut ca abatere disciplinara neîndeplinirea atributiilor de control privind nerespectarea prevederilor OM 225/1997 – Regulamentul privind forma, evidenta, pastrarea si folosirea ciocanelor silvice, fiind încalcate prevederile Contractului colectiv de munca 2010-2011 art. 20 lit.a si b, temeiul în baza caruia i-a fost aplicata sanctiunea l-a constituit art. 264 lit.a Codul muncii, art.100 lit.b Contractul colectiv de munca în vigoare, art. 48 lit.b OUG 59/2000.
S-a mentionat în decizie ca motivele pentru care au fost înlaturare apararile reclamantului le-a constituit recunoasterea faptei de catre acesta.
S-a retinut ca, pentru a stabili vinovatia salariatului si, in functie de gravitatea faptei comise, sanctiunea aplicabila, angajatorul este obligat ca, înainte de aplicarea sanctiunii, sa efectueze o cercetare disciplinara prealabila.
In conformitate cu dispozitiile Codului Muncii anterior evocate, efectuarea cercetarii disciplinare nu ar fi obligatorie in cazul in care sanctiunea aplicabila este avertismentul, cum de altfel sustine si pârâta, însa, Contractul colectiv de munca unic la nivel national nu face o asemenea distinctie, ci prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o sanctiune nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Având in vedere principiul potrivit caruia dispozitiile mai favorabile salariatilor cuprinse in contractele colective de munca prevaleaza celor mai putin favorabile prevazute de lege sau de contractele colective de munca încheiate la nivel inferior, a apreciat instanta ca, in temeiul dispozitiilor contractului colectiv de munca unic la nivel national, angajatorul trebuie sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila, indiferent de sanctiunea pe care o va aplica.
În speta, tribunalul a constatat ca nu a fost efectuata o cercetare prealabila asa cum este reglementata prin art. 267 alin. 2-4 Codul muncii, or, punctul de pornire în efectuarea cercetarii prealabile îl constituie convocarea în scris a salariatului de persoana împuternicita de catre sa realizeze aceasta operatiune , precizându-se obiectul , data, ora si locul întrevederii ( art. 267 alin 2 Codul Muncii). De asemenea în convocare trebuie sa se mentioneze obiectul acesteia , pentru ca salariatul sa-si poata exercita dreptul la aparare. Cercetarea prealabila se va finaliza cu un proces – verbal sau un referat ori raport întocmit de persoanele împuternicite sa o efectueze în care se consemneaza rezultatele acesteia, inclusiv motivarea pentru care apararile sale au fost înlaturate, propunerea de sanctionare , sanctiunea ce poate fi aplicata.
Totodata, s-a retinut si faptul ca ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale, înainte de a se aplica sanctiunea disciplinara, constituie o conditie esentiala a cercetarii prealabile, a carei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta.
În cauza, pârâta, careia îi revenea sarcina probatiunii, nu a prezentat înscrisuri din care sa rezulte daca s-a respectat procedura cercetarii prealabile (convocarea reclamantului, continutul referatului de cercetare prealabila, motivele pentru care au fost înlaturate apararile acestuia).
Opinia instantei a fost în sensul ca sinteza privind rezultatul controalelor efectuate pentru verificarea respectarii prevederilor OM 225/1997 si nota explicativa luata reclamantului cu ocazia acelui control, nu echivaleaza cu cercetarea prealabila ce trebuie facuta de catre angajator, prevazuta de textele de lege anterior invocate.
Si sub aspectul îndeplinirii conditiilor de forma ale decizie, s-a apreciat ca aceasta este lovita de nulitate absoluta, constatându-se ca descrierea faptei consta într-un enunt lapidar mentionat la art. 1 si anume “neîndeplinirea atributiilor de control privind nerespectarea prevederilor OM 225/1997 – Regulamentul privind forma, evidenta, pastrarea si folosirea ciocanelor silvice”, neprecizându-se în concret ce atributii nu au fost îndeplinite si care a fost efectul neîndeplinirii. De asemenea nu poate fi considerata descriere a faptei redarea în cuprinsul decizie a unor articole de lege sau regulamente.
Pe de alta parte, în decizia contestata nu este indicata data sau intervalul de timp în care a fost comisa fapta retinuta în sarcina reclamantului, element esential în descrierea faptei.
În legatura cu motivele pentru care au fost înlaturate apararile reclamantului din nota explicativa, pârâta a mentionat în decizie ca acesta a recunoscut fapta, desi din raspunsurile reclamantului consemnate în nota nu rezulta recunoasterea faptei.
Constatând nulitatea deciziei nu s-a mai impus verificarea temeiniciei motivelor care au stat la baza emiterii acesteia.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal si motivat, pârâta R.N.P. Romsilva – Directia Silvica C.
În motivarea recursului, recurenta a aratat ca, competent material in judecarea cauzelor privind personalul silvic este in acest dosar Tribunalul Calarasi – Sectia Administrativ si Fiscal, facând trimitere si la prevederile art. 52 (2) din O.U.G. 59/2000 – actualizata, privind Statutul personalului silvic, care prevede ca in situatia în care personalul silvic este sanctionat si nemultumit de solutia unitatii îi este garantat dreptul de a se adresa cu contestatie la instanta de contencios administrativ.
Precizeaza si faptul ca în cuprinsul sentintei atacate s-a strecurat o eroare materiala in sensul ca obiectul contestatiei nu-l constituie “decizie de pensionare, ci decizie de sanctionare”.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si în baza art.3041 Cod procedura civila, în raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Intimatul-contestator este salariat în cadrul Directiei Silvice C, în functia de subinginer silvic, repartizat compartimentului vânatoare, paza si protectia padurilor.
Se are în vedere faptul ca, prin decizia nr.4x/26.04.2011, acesta a fost sanctionat disciplinar cu avertisment pentru neîndeplinirea atributiilor de control privind respectarea prevederilor OM nr.225/1997 – Regulamentul privind forma, evident, pastrarea si folosirea ciocanelor silvice, retinându-se ca acesta a încalcat prevederile art.20 lit.a si b din contractul colectiv de munca 2010-2011, temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara a fost aplicata constituindu-l art. 264 alin.1 lit.a din Codul muncii, art.100 alin.1 lit.b din Contractul colectiv de munca si art.48 lit.b din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
Se retine ca, având statut de personal silvic, intimatului-contestator îi sunt aplicabile dispozitiile OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic, atât sub aspectul conditiilor de desfasurare a raportului de munca (cap.3 si 4), cât si sub aspectul conditiilor de atragere a raspunderii disciplinare si de contestare a acestor masuri în fata instantei de judecata (cap.4).
Astfel, potrivit reglementarilor continute de actul normativ mai sus mentionat, personalul care încalca legile si regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de munca, precum si normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii si prestigiului institutiei pe care o reprezinta, raspunde disciplinar, contraventional, civil sau penal, în functie de natura si de gravitatea faptei savârsite (art.48 alin.1). Pentru abaterile disciplinare se aplica una dintre urmatoarele sanctiuni: a) mustrare; b) avertisment scris; c) diminuarea salariului si, dupa caz, a indemnizatiei de conducere cu 5% – 30% pe o durata de 1 – 3 luni; etc. (art.48 alin.2).
Procedura de sanctionare si de contestare a masurilor dispuse este de asemenea reglementata în Statutul personalului silvic.
În atare conditii, câta vreme reglementarea la care ne referim nu prevede în sensul ca, în ceea ce priveste masurile disciplinare ar fi incidente dispozitiile Codul muncii, rezulta ca nu poate fi circumscrisa jurisdictiei muncii contestatia formulata împotriva deciziei prin care salariatul a fost sanctionat disciplinar.
Cât priveste eroarea materiala la care recurenta se refera si anume mentionarea obiectului cererii deduse judecatii ca fiind “contestatie decizie de pensionare”, în loc de “contestatie decizie de sanctionare”, aceasta este o chestiune care poate fi supusa analizei instantei care a pronuntat hotarârea atacata, în conditiile art.281 C.pr.civ., de catre persoana interesata.
Drept consecinta, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Calarasi – complet specializat de contencios administrativ.
