Prin cererea înregistrata sub nr. 989/36/20.07.2010 la Curtea de Apel Constanta, DGFP Constanta a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1111/21.06.2010 pronuntata de aceasta instanta, în temeiul dispozitiilor art. 322-328 Cod pr.civila.
În motivarea cererii revizuenta a aratat ca la data de 22.04.2010 organul fiscal teritorial competent respectiv AFP pentru contribuabili Mijlocii a comunicat faptul ca extrasul de cont nr. 1/05.01.2010 (pe care si-a întemeiat instanta de fond solutia) a fost corectat prin îndreptarea erorii materiala strecurata in cuprinsul acestuia, considerându-se ca se impune revizuirea Deciziei civile nr. 1111/21.06.2010.
Organul fiscal teritorial a procedat la îndreptarea erorii materiale din Extrasul de cont nr.1/5.01.2010 conform art. 48 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, editându-se un alt extras de cont, corectat, care a fost comunicat si catre societatea debitoare.
Arata revizuenta ca „extrasul de cont” pe care se bazeaza solutia instantei de fond a fost corectat, ca a fost comunicat catre societatea debitoare, ca sumele datorate de societatea debitoare potrivit acestuia sunt în cuantum de 386.807 lei.
In concluzie, solicita admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulata, sa se constate ca cererea D.G.F.P. Constanta privind înscrierea la masa credala a debitoarei pentru suma de 386.807 lei a fost formulata în termenul legal si, pe cale de consecinta, modificarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii cererii de înscriere la masa credala cu suma mentionata.
În sedinta publica din 27.10.2010 lichidatorul judiciar al debitoarei, B.A.V. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, întrucât prin respectiva decizie instanta de recurs nu a evocat fondul.
Înscrisul prezentat de DGFP Constanta la data de 22.04.2010 în constituie extrasul de cont nr. 1/05.01.2010 întrucât a fost prezentat în dosarul de fond, iar instanta de recurs pronuntându-se si în baza acestuia. Fiind un document corectat, nesemnat de conducatorul unitatii fiscale, pentru ca nu mai era posibila semnarea ulterioara a acestuia – produs la data de 22.04.2010, chiar la o zi dupa înregistrarea recursului, tocmai ca sa existe dovada în sustinerea recursului în dosarul nr. 7480/118/2009.
Nu se poate retine ca acest înscris este un înscris doveditor care nu a putut fi înfatisat dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa si care sa poata constitui motiv de revizuire a deciziei pronuntata de instanta de recurs.
La data de 22.11.2010 DGFP Constanta a depus la dosar precizari prin care a raspuns la exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia.
Arata ca înscrisul reprezentat de extrasul de cont nr. 1/05.01.2010 a fost corectat de organul emitent în baza art. 48 din OG nr. 92/2003 la data de 22.04.2010, deci dupa pronuntarea hotarârii de fond, situatie în care aceasta nu a putut fi prezentat instantei de fond. Acest înscris a fost depus la instanta de recurs care nu a tinut cont si nu s-a pronuntat asupra acestuia.
Procedând în conformitate cu art.137 alin.1 Cod de procedura civila, la solutionarea exceptiei care face de prisos solutionarea cauzei pe fond, Curtea apreciaza ca exceptia inadmisibilitatii pentru neîndeplinirea conditiilor prevazute de art.322 al.1 Cod pr. Civ. este întemeiata.
Prin decizia civila nr. 1111/21.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a respins ca nefondat recursul comercial declarat de recurenta-creditoare DGFP Constanta, în contradictoriu cu intimatul C.I.I. B.A.V. – lichidator judiciar al SC P.E. SRL, împotriva sentintei civile nr.1726/15.03.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala în dosarul nr.7480/118/2009.
S-a retinut ca, în conformitate cu extrasul de cont din 5.01.2010, creditoarea a aratat ca, la 31.12.2009, intimata – debitoare figura în evidentele sale cu 165.354 lei, iar aceasta suma a fost înregistrata în tabelul definitiv al obligatiilor.
Sustinerea recurentei potrivit cu care trebuia mentionata în tabel cu suma de 386.806,62 lei, a fost apreciata ca neîntemeiata, aceasta nejustificând diferenta de creanta peste cea înscrisa în tabel.
Art.326 al.1 si 3 Cod pr.civ. prevede ca, cererea de revizuire se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare în judecata, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se întemeiaza.
Potrivit art.322 Cod de procedura civila, se poate cere “revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul”.
Astfel, dispozitiile art.322 al.1 Cod pr.civ. consacra revizuirii caracterul unei cai de atac de retractare deoarece se adreseaza aceleasi instante care a solutionat pricina în fond, cerându-i-se sa revina asupra hotarârii atacate, în baza noilor împrejurari invocate, care de regula s-au ivit ulterior pronuntarii hotarârii.
Potrivit acestor dispozitii hotarârile unei instante de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când s-a evocat fondul.
Rezulta deci ca trebuie sa fie vorba de o hotarâre prin care s-a rezolvat fondul pretentiilor ce a fost dedus judecatii, respectiv o decizie pronuntata ca urmare a rejudecarii fondului dupa casare cu retinere deoarece pot fi administrate probe noi si în raport de aceasta pot fi reapreciate probele administrate de instanta de fond.
Per a contrario, nu pot forma obiect al revizuirii hotarârile pronuntate de instanta de recurs prin care recursul a fost respins fara a se evoca fondul, mentinându-se situatia de fapt stabilita de instanta a carei hotarâre a fost recurata.
Pe cale de consecinta, nefiind îndeplinita conditia impusa de legiuitor în ceea ce priveste hotarârile instantei de recurs ce pot face obiectul revizuirii, în temeiul art.322 al.1 Cod pr.civila cererea va fi respinsa ca fiind inadmisibila.
