1. Somaţia emisă de D.R.A.O.V. Cluj nu a ajuns la cunoştinţa reprezentanţilor legali ai intimatei-contestatoare pentru a putea formula în termen contestaţie la executare, existenţa pe o confirmare de primire a unei semnături ilizibile, care nu aparţine vreunui reprezentant al societatii comerciale şi nu este însoţită de ştampila acestei persoane juridice, neputând crea prezumţia că somaţia a ajuns la cunoştinţa reprezentanţilor societăţii (de altfel, prima instanţă, procedând la verificarea de scripte, a constatat că semnătura care apare pe confirmarea de primire nu aparţine niciunuia dintre asociaţii intimatei-contestatoare şi nici fostei asociate).
Aşadar, în mod just în această situație s-a admis cererea de repunere în termenul legal de formulare a contestaţiei la executare, apreciindu-se că modalitatea în care reprezentanţi legali ai intimatei-contestatoare au luat cunoştinţă despre existenţa executării silite a fost în cadrul procedurii insolvenţei, respectiv la data care s-a depus la registratura Tribunalului Comercial Cluj contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de recurenta D.R.A.O.V. Cluj împotriva intimatei-contestatoare, prin care se invoca creanţa.
2. Referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, s-a retinut ca acest drept al recurentei D.R.A.O.V. Cluj s-a prescris, el începând să curgă la data emiterii titlului executoriu (care în speţă este procesul-verbal de constatare a contravenţiei) şi fiind guvernat de legea în vigoare la acel moment, şi anume O.G. nr.11/1996, care la art. 97 prevede că „termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanţă bugetară încep la data când, potrivit legii, se naşte acest drept”. Dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul emiterii titlului executoriu, plângerea contravenţională formulată de intimata-contestatoare suspendând doar cursul prescripţiei, conform art.31 alin.3 teza I din O.G. nr.2/2001, care însă îşi reia cursul din ziua încetării cauzei de suspendare (data rămânerii definitive a sentinţei civile a Judecătoriei Cluj-Napoca) şi rămâne guvernat de legea în vigoare la momentul naşterii sale (doar în cazul întreruperii cursului prescripţiei începând să curgă un nou termen guvernat de legea în vigoare la momentul intervenirii cauzei de întrerupere, situaţie care însă nu este prezentă în cauză).
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.
DECIZIA NR.
Şedinţa publică din Instanţa compusă din : PREŞEDINTE : Judecător :
Judecător :
Grefier :
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ ÎN NUME PROPRIU ŞI ÎN REPREZENTAREA ANV, împotriva sentinţelor civile nr. ale Judecătoriei Cluj-Napoca, privind şi pe intimata respectiv intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut se constată lipsa părţilor. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor şi poziţia procesuală a părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data
de, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă contestaţia la formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în mun. Oradea, Calea Armatei Române nr. 4, jud. Bihor, având ca obiect executarea silită declanşată prin somaţia nr., ca fiind prescrisă.
S-au anulat formele de executare efectuate împotriva contestatoarei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de contestatoarea în contradictoriu cu Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a solicitat instanţei: repunerea în termenul de formulare a
contestaţiei la executare silită; să constate prescrisă executarea silită a creanţei urmărite; anularea tuturor formelor de executare silită; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei; întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de fapt, contestatoarea arată că la data de
23.12.2002 intimata a încheiat procesul verbal de contravenţie nr. pentru suma de
11.365 lei reprezentând taxe vamale, TVA, accize, comision, amendă, act ce constituie titlu executoriu.
Procesul verbal de contravenţie a fost menţinut prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar la data de a fost emisă somaţia nrşi comunicată la o adresă din Cluj-Napoca, deşi sediul firmei era schimbat din 09.06.2004 în, jud. Cluj, cum rezultă din certificatul ORC.
La data de 07.08.2008 intimata emite somaţia nr. la noul sediu însă
dovada de comunicare nu poartă semnătura niciunui asociat al contestatoarei.
Astfel, arată contestatoarea, în aplicarea dispoziţiilor art. 23 alin.1 OG
92/2003 raportat la art. 131 alin.1 OG nr. 92/2003, dreptul intimatei de a executa silit creanţa stabilită prin titlul executoriu procesul verbal de contravenţie nr. s-a prescris la data de 01.01.2008, deoarece, susţine contestatoarea, prescripţia a început la data de 01.01.2003.
Referitor la cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei, arată că a aflat despre existenţa executării silite abia la data de 06.04.2010, dată la
care a aflat şi despre declanşarea procedurii insolvenţei, procedură contestată la data amintită. Nu a avut cunoştinţă despre această procedură deoarece, susţine contestatoarea, activitatea firmei a fost suspendată începând cu data de
01.06.2009, iar la sediul social nu se afla nimeni.
Indică temei de drept dispoziţiile art.103, 403 C.pr.civ., art.23, 131, 172 şi următoarele C.pr.fiscală.
A depus în probaţiune copia somaţiei nr. 18787/07.08.2008 (f.12), dovada comunicării (f.13).
Cererea este însoţită de taxa de timbru în sumă de 204 lei, achitată cu chitanţa nr. CH 674013680 din 30.04.2010 şi timbre judiciare în sumă de 5,45 lei.
Intimata a formulat întâmpinare (f.17, 18) prin care a solicitat instanţei să
respingă contestaţia ca inadmisibilă. Arată că faţă de contestatoare s-a declanşat procedura insolvenţei, prin sentinţa comercială nr., în consecinţă împotriva
acestea nu mai este declanşată nicio executare silită.
În verificarea susţinerilor intimatei instanţa a dispus contestatoarei să facă dovada faptului contrar, sens în care contestatoarea a depus la dosar (f36) copia minutei sentinţei comerciale nr. prin care se respinge cererea pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut :
La data de 07.08.2008 intimata a emis somaţia nr. prin care se declanşează executarea silită a contestatoarei, în vederea recuperării creanţei bugetare în sumă de 11.365 lei constând în amendă contravenţională – 2.500 lei, taxe vamale –
4.116 lei, T.V.A. – 3.606 lei, accize – 1.074 llei şi comision – 69 lei.
Conform dovezilor de comunicare ataşate de contestatoare (f.13) şi de către intimată (f.39-41) la data de 11.08.2008 somaţia este ridicată sub semnătură
de la sediul contestatoarei, din comuna
În verificarea susţinerilor contestatoarei, potrivit cărora niciun asociat nu a ridicat somaţia contestată, instanţa a procedat la verificarea semnăturii asociatului, care a semnat la fila 45. În privinţa acestuia, conform datelor de la ORC (f.48) se constată la data comunicării somaţiei nu avea calitatea de asociat, sens în care, proba este înlăturată de instanţă.
În privinţa celuilalt asociat, , conform adeverinţei nr. 9/11.01.2010 emisă de Primăria comunei (acesta a decedat la data de 11.11.2009, verificarea semnăturii sale fiind efectuată în raport de semnătura de pe contractul de cesiune depus la fila 46,47. Comparând semnătura asociatului decedat, cu semnătura de pe dovada de comunicare a somaţiei, instanţa a constatat că acestea sunt diferite, prin urmare nu a fost persoana care a semnat confirmarea de primire a actului de executare contestat. Aceeaşi concluzie se desprinde şi în privinţa asociatului cedent, Rus Maria.
Prin urmare, instanţa de fond a repus contestatoarea în termenul de formulare a contestaţiei, apreciind că niciun reprezentant al societăţii nu a ridicat dovada de comunicare a somaţiei. Iar pentru că în aceeaşi situaţie s-a aflat contestatoarea şi cu privire la declanşarea procedurii insolvenţei, a apreciat că data de 06.04.2010 reprezintă data de la care aceasta a luat la cunoştinţă şi de
somaţia contestată, data de la care curge termenul defipt de art.19 Decretul nr.167/1958 fiind 06.04.2010.
Calculând termenul de o lună statornicit de textul de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art.101 C.pr.civ, instanţa de fond a constatat că acesta se împlineşte la 06.05.2010, iar cum contestaţia a fost înregistrată la data de
09.04.2010, contestaţia este formulată în termen.
Referitor la apărările contestatoarei, relativ la prescripţia dreptului de a solicita executarea silită, instanţa de fond a constatat că susţinerea este întemeiată; astfel, în raport de dispoziţiile art.24 comb cu art. 131 alin.1 OG nr.
92/2003 termenul de prescripţie a executării silite începe să curgă de la data de
01.01.2003 şi se împlineşte la data de 01.01.2008. În consecinţă, la data emiterii somaţiei nr., dreptul era prescris.
Constatând, aşadar, prescrisă executarea silită declanşată în temeiul titlului
executoriu procesul verbal de contravenţie nr., instanţa de fond a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea formelor de executare efectuate, conform art.174 alin.3 din OG nr. 92/2003.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă cererea pentru completarea dispozitivului sentinţei civile nr., formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA REGIONALĂ PENTRU
ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în mun. Oradea, Calea
Armatei Române nr. 4, jud. Bihor.
A fost completat dispozitivul sentinţei civile nr. cu un alineat nou, în sensul că obligă intimata la 3.184,45 lei cheltuieli de judecată.
S-au anulat formele de executare efectuate împotriva contestatoarei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 22 august 2011 contestatoarea a solicitat instanţei ca, în temeiul dispoziţiilor art.
2812 C.pr.civ. să dispună completarea dispozitivului sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca cu un alineat nou, care să cuprindă dispoziţia instanţei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, ce constituie cerere accesorie contestaţiei la executare.
Analizând cererea, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin cererea formulată de contestatoarea Sa solicitat instanţei atât anularea formelor de executare silită declanşate împotriva sa, cât şi plata cheltuielilor de judecată.
Soluţionând cererea principală, instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii accesorii, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art.2582 C.pr.civ. cererea de completare a
dispozitivului unei sentinţe poate fi promovată înăuntrul termenului de recurs. Raportat la dispoziţiile evocate, cererea contestatoarei este formulată în termen.
În ce priveşte temeinicia ei, constatând că dispozitivul sentinţei civile nr. este eliptic cu referire la cheltuielile de judecată, instanţa de fond a apreciat că cererea este întemeiată şi a admis-o.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei taxă de timbru în sumă de 204 lei
(f.10) 5,45 lei timbru judiciar şi onorariu avocaţial în sumă de 2.975 lei (f.54, 55).
Conform dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. partea căzută în pretenţii, va suporta, la cererea părţii potrivnice, cheltuielile de judecată ale acesteia. Cum cererea principală a fost admisă, în temeiul dispoziţiilor legale de mai sus, instanţa de fond a obligat intimata la 3.184,45 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Direcţia Regională pentru
Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a hotărârii de fond, ca netemeinică şi nelegală, în sensul respingerii cererii contestatorului ca tardivă, iar pe fond ca neîntemeiată cu exonerarea autorităţii vamale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenta arată în esenţă, pe de o parte, că, fiind semnată confirmarea de primire a somaţiei nr. emisă de D.R.A.O.V. Cluj şi indicându-se data primirii acesteia, se creează prezumţia legitimă că s-a făcut comunicarea în
mod corect şi cu respectarea legii, situaţie de fapt în care creditoarea urmăritoare nu trebuie să facă demersuri suplimentare (deoarece, în situaţia în care intimata- contestatoare nu şi-ar fi desfăşurat activitatea la sediul social la care a fost expediată somaţia, persoana care se afla la adresa respectivă ar fi trebuit să refuze primirea scrisorii recomandate), iar pe de altă parte că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă în speţă de la data de
31.12.2003, conform dispoziţiilor art.138 din O.G. nr.61/2002 (întrucât titlul executoriu, respectiv procesul-verbal de contravenţie nr.251/23.12.2002 a fost contestat în fond prin plângere contravenţională, iar prin sentinţa civilă nr.2534/27.03.2003 a fost respinsă această plângere), astfel încât somaţia din anul
2008 este emisă şi comunicată înăuntrul termenului de prescripţie, care s-ar fi împlinit doar la data de 31.12.2008.
Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, prima instanţă pronunţând soluţii temeinice şi legale, respectiv reţinând în mod corect, pe de o parte, că somaţia nr. emisă de recurenta D.R.A.O.V. Cluj nu a ajuns la cunoştinţa reprezentanţilor legali ai intimatei-contestatoare pentru a putea formula în termen contestaţia la executare, existenţa pe o confirmare de primire a unei semnături ilizibile, care nu aparţine vreunui reprezentant al S.C. „. şi nu este însoţită de ştampila acestei societăţi comerciale, neputând crea
prezumţia că somaţia a ajuns la cunoştinţa reprezentanţilor societăţii (de altfel, prima instanţă, procedând la verificarea de scripte, a constatat că semnătura care apare pe confirmarea de primire nu aparţine niciunuia dintre asociaţii intimatei- contestatoare şi nici fostei asociate
Aşadar, în mod just instanţa de fond a admis cererea de repunere în termenul legal de formulare a contestaţiei la executare, apreciind că modalitatea
în care reprezentanţi legali ai intimatei-contestatoare au luat cunoştinţă despre existenţa executării silite a fost în cadrul procedurii insolvenţei, respectiv la data de 06.04.2010 (dată la care s-a depus la registratura Tribunalului Comercial Cluj contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de recurenta D.R.A.O.V. Cluj împotriva intimatei-contestatoare, prin care se invoca creanţa de 11.365 lei).
Pe de altă parte, referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită prima instanţă a apreciat de asemenea în mod corect că acest drept al recurentei D.R.A.O.V. Cluj s-a prescris, el începând să curgă la data emiterii titlului executoriu (care în speţă este procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr.251/23.12.2002) şi fiind guvernat de legea în vigoare la acel moment, şi anume O.G. nr.11/1996, care la art.97 prevede că „termenele de prescripţie a
dreptului de a cere executarea silită privind o creanţă bugetară încep la data când, potrivit legii, se naşte acest drept”. Or, în speţă, dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul emiterii titlului executoriu, respectiv 23.12.2002, plângerea contravenţională formulată de intimata-contestatoare suspendând doar cursul prescripţiei, conform art.31 alin.3 teza I din O.G. nr.2/2001, care însă îşi reia cursul din ziua încetării cauzei de suspendare (data rămânerii definitive a
sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca) şi rămâne guvernat de legea în vigoare la momentul naşterii sale (doar în cazul întreruperii cursului prescripţiei începând să curgă un nou termen guvernat de legea în vigoare la momentul intervenirii cauzei de întrerupere, situaţie care însă nu este prezentă în cauză).
Prin urmare, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr.61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare (intrată în vigoare la data de 01.01.2003),
după cum susţine recurenta D.R.A.O.V. Cluj, ci cele ale O.G. nr.11/1996, respectiv dispoziţiile art.97 şi 98 din acest act normativ, în raport cu care, chiar luând în considerare perioada de suspendare a termenului de prescripţie ca urmare a formulării plângerii contravenţionale de către intimata-contestatoare, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris cu mult timp înainte de data de
07.08.2008, data emiterii somaţiei nr.
În altă ordine de idei, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta D.R.A.O.V. Cluj prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, sentinţă prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, tribunalul apreciază că susţinerile recurentei D.R.A.O.V. Cluj din motivele de recurs sunt neîntemeiate, în cauză fiind respectate dispoziţiile art.281/2 C.pr.civ., iar suma acordată de către instanţa de fond intimatei-contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul avocaţial) este pe deplin justificată în raport cu complexitatea cauzei şi cu depusă de reprezentantul (avocatul) intimatei-contestatoare pe parcursul judecăţii în primă instanţă.
În consecinţă, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursurile declarate de Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, împotriva sentinţelor civile npronunţate în dosarul nral Judecătoriei Cluj- Napoca, pe care le va menţine în totul.
Totodată, în baza art.274 C.pr.civ. recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei S.C. „S.R.L. suma de 1860 lei, cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, cu sediul în împotriva sentinţelor civile pronunţate în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care le menţine în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. „S.R.L. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
