Sentinţa civilă – 02.07.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr._, aşa cum a fot precizată şi completată, petenta _a solicitat în contradictoriu cu intimata _ Vaslui ridicarea şi anularea sechestrului instituit prin procesul verbal încheiat la data de _ de către intimată, ridicarea şi anularea sechestrului instituit prin procesul verbal încheiat la data de _.
Prin concluziile scrise s-a solicitat radierea menţiunilor din cartea funciară privitoare la bunurile ce au făcut obiectul executării silite.
În motivarea cererii se arată că societatea este beneficiara deciziei de amânare la plată pentru obţinerea căreia a depus garanţie un teren aparţinând__, menţinerea sechestrului fiind abuzivă.
În drept au fot invocate dispoziţiile art. 126, lit. e, art. 130 Cod procedură fiscală, art. 1073 şi următoarele din Codul civil.
În dovedire au fost depuse acte: certificat de grefă de pe dispozitivul încheierii din data de 14.06.2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, adresa nr. 414/18.06.2010, proces verbal, extras de carte funciară, încheiere de carte funciară, decizia de acordare a amânării la plată, contract de fidejusiune.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:
Prin procesul verbal de sechestru nr. 41763 din data de _ s-a instituit sechestrul asupra bunurilor mobile ale debitoarei _, pentru recuperarea sumei de 39294 lei.
Prin procesul verbal de sechestru nr. 8605/01.03.2010 se instituie sechestru asupra bunurilor imobile ale debitoare _, pentru recuperarea sumei de 183336 lei.
Ambele sechestre sunt instituite în cadrul procedurii de silită a debitoarei pentru sumele datorate la bugetul general consolidat al statului iar nu ca şi măsuri asigurătorii, prevăzute de dispoziţiile art. 129 şi următoarele din O.G. 92/2003.
Măsurile asigurătorii, care pot fi ridicate în temeiul dispoziţiilor art. 130 Cod procedură fiscală, se instituie prin decizie emisă de organul fiscal competent şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 129 Cpf.
Astfel, se apelează la măsurile asigurătorii, chiar şi înainte de emiterea titlului de creanţă în situaţia în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. După emiterea titlului de creanţă aceste măsuri asigurătorii se transformă în măsuri executorii şi sunt supuse regulilor privind executarea silită.
Prin urmare, în cauză, fiind vorba despre procese verbale instituite în cadrul procedurii de executare silită(iar nu decizii privind luarea măsurilor asigurătorii) nu sunt aplicabile dispoziţiile invocate de petentă pentru ca instanţa de judecată să dispună ridicarea sechestrelor aplicate de creditoare.
Invocă petenta în susţinerea cererii încheierea contractului de fidejusiune prin care _ a garantat, în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 2321/2009, în vederea obţinerii deciziei de acordare a amânării la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen.
Nici acest temei nu poate fi reţinut având în vedere că petenta a procedat la încheierea acestui contract prin care a constitui garanţia cerută de dispoziţiile art. 6 , indice 1 din Ordinul nr. 2321/2009. Din contractul depus la dosarul cauzei se reţine că creditorul M.F.P. are dreptul ca, în cazul în care petenta nu îşi achită obligaţiile principale asumate, să urmărească şi să execute bunul adus garanţie până la concurenţa sumei de 40% din valoarea creanţei.
Constituirea acestei garanţii nu conduce la ridicarea sechestrelor instituite în cadrul procedurii execuţionale, fiind vorba despre garantarea impusă de ordinul sus menţionat, ordin în care nu este stipulat ca în cazul în care se constituie această garanţie, actele de executare asupra altor bunuri să fie ridicate.
Având în vedere aceste considerente instanţa de judecată va respinge cererea de ridicare şi anulare a sechestrelor solicitată de către petentă.
