Potrivit art. 135 Codul muncii, desfacerea contractului de muncă din iniţiativa salariatului nu este supusă condiţiei acordului sau aprobării celeilalte părţi, ci doar condiţiei preavizului.
Prin urmare, încetarea raportului de muncă are loc la data expirării termenului de preaviz, fără să fie necesară emiterea unei decizii de către unitate.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 156/13.02.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 1.656 din 8.04.1994, Judecătoria Roşiorii de Vede a admis contestaţia formulată de contestatorul C.P. împotriva dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă luată de S.C. “C.” – SA., a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior (de director) şi a obligat intimata la plata drepturilor băneşti aferente.
Prima instanţă a reţinut că încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului a avut loc în urma demisiei acestuia, înregistrată la societate sub nr. 3.655/19.11.1993, fără a se da nici o dispoziţie scrisă a organului care a încheiat contractul de muncă, care să i se comunice contestatorului, dată după care dispoziţia urma să-şi producă efectele juridice. în raport de aceste considerente, s-a apreciat că măsura desfacerii contractului de muncă a fost nelegală.
Prin decizia civilă nr. 1.258/5.10.1994 a Tribunalului Teleorman s-a admis apelul formulat de intimată, s-a schimbat în tot sentinţa judecătoriei, în sensul că s-a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a apreciat că în situaţia desfacerii contractului de muncă din iniţiativa salariatului nu mai este necesară emiterea deciziei (dispoziţie) de desfacere a contractului de muncă de către intimată.
Societatea intimată avea obligaţia de a lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului şi, în consecinţă, să procedeze la încetarea raportului de muncă, conform art. 135 Codul muncii.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs contestatorul C.P., prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe considerentul că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că s-a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recursul este nefondat.
Desfacerea contractului de muncă în cazul prevăzut de art. 135 Codul muncii este o modalitate de încetare a raporturilor de muncă, prin voinţa unilaterală a persoanei salariate, aceasta neavând, în principiu, o altă obligaţie decât aceea de a preaviza unitatea şi de a respecta termenul de preaviz, condiţiuni realizate în speţă.
Societatea intimată, fiind astfel sesizată cu o cerere de demisie, nu avea altă obligaţie decât aceea de a lua act de voinţa unilaterală a salariatului.
Deoarece legea nu cuprinde prevederi în ceea ce priveşte forma denunţării contractului de muncă de către persoana salariată, această denunţare se poate face în orice modalitate, în scris sau chiar verbal. Important este ca manifestarea de voinţă a salariatului pentru denunţarea contractului de muncă să fie neechivocă.
Conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
