c) debitorul care contesta executarea însasi a primit somatia ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.”
c) debitorul care contesta executarea însasi a primit somatia ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.”
Astfel, dispozitiile art.319 alin.2 fac trimitere exclusiv la dispozitiile art.401 alin. lit. b si c, iar art.401 alin.1 lit. c, Cod pr.civila, aplicabil în cauza, stabileste în mod clar ca, momentul de la care începe sa curga termenul este data când debitorul a primit somatia (si nu data la care i s-a comunicat somatia), sau, daca acesta nu a primit somatia, data de la care a luat cunostinta de primul act de executare.
Prin decizia civila nr.122/24.06.2009, Tribunalul Tulcea a respins ca tardiv formulata contestatia în anulare formulata de intimata contestatoare A.G. împotriva Deciziei civile nr.194/12.12.2008 pronuntata de aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca, prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.736/88/2009, petenta A.G., în temeiul art.317 alin.1 Cod procedura civila, a formulat contestatie în anulare împotriva Deciziei civile nr.194/12 decembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3296/327/2008, motivat de faptul ca, decizia a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor legale privind citarea petentei în proces.
Contestatoarea a sustinut ca a fost citata pe numele M., la o adresa unde nu mai locuieste din anul 2002, apartamentul fiind înstrainat conform actului de vânzare-cumparare nr.1511/2002, iar în anul 2005 s-a casatorit si si-a schimbat numele de familie din M. în A. Despre existenta deciziei civile contestate, petenta a luat cunostinta cu ocazia pornirii executarii silite de catre SC „A.” SA Tulcea, prin BEJ V.I.
Prin întâmpinare, intimata a invocat exceptia nulitatii contestatiei în raport de disp. art.133 alin.1 Cod procedura civila, exceptia tardivitatii contestatiei, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei în anulare ca nefondata.
Analizând, în ordinea de prioritate prevazuta de art.137 alin.1 Cod de procedura civila, exceptia de tardivitate a contestatiei în anulare, instanta a retinut ca exceptia este fondata, întrucât Decizia civila nr.194/12 decembrie 2008 este o hotarâre susceptibila de silita prin natura obligatiilor decurgând din aceasta, astfel încât, împotriva acesteia se poate formula contestatia în anulare în termenul prevazut de art.401 alin.1 lit. a Cod de procedura civila, respectiv 15 zile de la data comunicarii sau luarii la cunostinta de catre debitoare a primului act de executare silita.
În speta, primul act de executare a fost comunicat de BEJ V.I. debitoarei la data de 19 martie 2009, astfel încât contestatia în anulare, înregistrata pe rolul instantei la data de 22 aprilie 2009, a fost formulata cu mult peste termenul de 15 zile prevazut de lege.
Fata de aceasta situatie s-a apreciat ca nu se mai impune a se analiza exceptia de nulitate, în raport de prevederile art.133 alin.1 Cod procedura civila, sau de inadmisibilitate a exercitarii acestei cai extraordinare de atac împotriva unei decizii definitive pronuntate de instanta de apel, fata de disp. art.317 alin.1 si 2 Cod procedura civila.
Împotriva deciziei mentionate a formulat recurs contestatoarea A.G., care a criticat solutia instantei ca fiind nelegala si netemeinica sub aspectul solutionarii exceptiei de tardivitate.
A sustinut recurenta ca actul de procedura de la care ar fi trebuit sa se calculeze termenul de 15 zile prevazut de art.401 alin.1 lit. a din Codul de procedura civila, este somatia din data de 10 aprilie 2009, care i-a fost comunicata la domiciliul actual din Tulcea si pe care a primit-o la data de 14 aprilie 2010 (data postei).
A motivat recurenta ca somatia comunicata în 19 martie 2009 este primul act de executare, dar nu îi este opozabila, întrucât nu i-a fost comunicata la domiciliul actual, ca de altfel si celelalte acte de procedura, ci la o adresa la care nu mai locuieste din anul 2002.
Raportat la art. 319 alin.2 din Codul de procedura civila, care prevede ca se va introduce contestatia în anulare în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunostinta de hotarâre, apreciaza ca, a respectat si acest termen, contestatoarea recurenta luând la cunostinta de hotarârea ce face obiectul executarii silite pornite împotriva sa la data de 14 aprilie 2009.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Astfel, prin cererea formulata la data de 22.04.2009, contestatoarea A.G. a formulat contestatie în anulare împotriva Deciziei civile nr.194/12.12.2008 a Tribunalului Tulcea, decizie prin care s-a admis apelul declarat de apelanta SC A. SA Tulcea, s-a schimbat în totalitate Sentinta civila nr.2196/15.09.2008 a Judecatoriei Tulcea si s-a dispus validarea popririi înfiintate în mâinile tertului poprit M.G. pâna la concurenta sumei de 1240 lei.
Potrivit disp. art.319 alin.2 Cod de procedura civila, „Contestatia se poate face oricând înainte de începutul executarii silite, iar în timpul ei, pâna la împlinirea termenului stabilit la art.401 alin.1 lit. b sau c.”, iar conform art.401 alin.1 lit.c Cod de procedura civila, aplicabil în speta, „Contestatia se poate face în termen de 15 zile de la data când:
În speta, contestatoarea a primit somatia la data de 14.04.2009, astfel cum rezulta din dovada de comunicare din dosarul de recurs, data fata de care termenul de 15 zile de formulare a contestatiei în anulare a fost respectat.
Nu poate fi retinut rationamentul Tribunalului Tulcea privind calcularea termenului conform art.401 alin.1 lit.a Cod de procedura civila, de la momentul comunicarii somatiei, respectiv de la data de 19.03.2009, întrucât, pe de o parte, dispozitiile invocate nu sunt aplicabile în cauza, disp. art.319 alin.2 facând trimitere exclusiv la art.401 alin. lit. b si c, iar pe de alta parte, art.401 alin.1 lit. c, aplicabil în cauza, stabileste în mod clar ca momentul de la care începe sa curga termenul este data când debitorul a primit somatia (si nu data la care i s-a comunicat somatia), sau, daca acesta nu a primit somatia, data de la care a luat cunostinta de primul act de executare.
Ori, este evident ca nu se poate sustine ca recurenta a primit somatia la data de 19.03.2009, sau ca ar fi luat cunostinta de primul act de executare la aceasta data, în conditiile în care somatia a fost comunicata la o alta adresa decât cea de domiciliu, iar din dovada depusa la dosar rezulta ca, modalitatea de comunicare a fost aceea a afisarii.
Pentru considerentele expuse, constatând ca în mod gresit a fost solutionata contestatia în temeiul exceptiei tardivitatii, Curtea a admis recursul si a dispus casarea hotarârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, potrivit disp. art.312 alin.1 si 5 Cod de procedura civila.
