Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, “Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului.”
In lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite registrului comerţului pentru serviciile prestate de acesta.
Legea nu prevede dispoziţii prin care creditorul poate fi obligat la plata cheltuielilor aferente procedurii falimentului.
(Decizia nr. 550 din 9 aprilie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin încheierea din 18.02.2002, pronunţată în Dosarul nr. 5158/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, s-a stabilit onorariu provizoriu pentru activitatea lichidatorului, în sumă de 10.000.000 lei, în sarcina creditoarei S.C. “E.” SA
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea, arătând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 64/1995, republicată, toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare constituit la registrul comerţului.
Critica adusă încheierii este întemeiată.
Legea nu prevede dispoziţii prin care creditoarea poate fi obligată la plata cheltuielilor aferente procedurii falimentului.
Astfel fiind, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis şi a fost modificată încheierea atacată, în sensul că s-a înlăturat obligarea creditoarei la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând onorariu pentru activitatea lichidatorului.
