– art. 304 pct. 7, art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
Exista contradictie între considerente si dispozitiv în situatia în care, din motivarea hotarârii reiese ca atât cererea de interventie cât si actiunea în revendicare apar respinse ca inadmisibile, iar în dispozitiv a fost admisa exceptia inadmisibilitatii doar a cererii de interventie, fiind mentinuta solutia pronuntata de prima instanta cu privire la admiterea actiunii în revendicare.
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 985R/24.06.2010
În cadrul solutionarii actiunii în revendicare formulata de reclamanta Z.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General, având ca obiect imobilul situat în Bucuresti, (..), pârâtul a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat ca în situatia admiterii actiunii, sa se faca aplicarea dispozitiilor art.12 din H.G. nr.250/2007 conform carora în situatia imobilelor detinute de stat, daca persoana îndreptatita a primit o despagubire, restituirea în natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despagubirilor primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit, iar în conformitate cu art.31 (2) din acelasi act normativ, reclamantii sa faca dovada ca nu au primit despagubiri în baza unor tratate internationale, astfel cum prevede art.5.
La data de 31.10.2008, reclamanta a depus o cerere de chemare în judecata si a numitilor C.C.F. si C.G., solicitând sa se dispuna obligarea acestora sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie apartamentul în litigiu, iar intervenientii au formulat cerere de chemare în garantie pentru evictiune a numitilor S.I. si S.C., în solidar cu Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primar General, prin care au solicitat, în principal, respingerea actiunii ca inadmisibila, respingerea cererii ca fiind introdusa dupa împlinirea termenului prescriptiei achizitive, iar în subsidiar, au solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 8648/23.12.2008 Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neîntemeiata; a admis în parte cererea precizata formulata de reclamanta; a respins cererea reconventionala formulata de pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General în contradictoriu cu reclamanta, ca neîntemeiata; a obligat intervenientii sa lase în deplina proprietate si linistita posesie reclamantei imobilul; a disjuns judecarea cererii de chemare în garantie formulata de intervenienti în contradictoriu cu chematii în garantie Municipiul Bucuresti prin Primar General, S.C. si S.I., formând un dosar separat.
Prin decizia civila nr. 1150/19.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila, s-a admis apelul declarat de apelantii-intervenienti, s-a schimbat în parte sentinta civila apelata în sensul ca s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins, ca inadmisibila, cererea de interventie, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.
Pentru a decide în acest fel, tribunalul a constatat ca, cererea de interventie fortata este inadmisibila, întrucât, initial, cererea de chemare în judecata s-a formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primarul General si aceasta a avut ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului si obligarea pârâtului sa lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat în Bucuresti, (..), iar, ulterior, în raport de probele administrate în cauza, s-a dovedit ca pârâtul chemat initial în judecata nu este posesorul neproprietar al imobilului astfel ca pe calea interventiei fortate reclamanta a înteles sa cheme în judecata pe posesorii actuali ai imobilului, respectiv pe intervenientii C.C.F. si C.G.
Potrivit dispozitiilor art. 57 C.pr.civ., oricare dintre parti poate sa cheme în judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul, iar potrivit art. 58 C.pr.civ., cel chemat în judecata dobândeste calitatea de intervenient în interes propriu, hotarârea fiindu-i opozabila.
Prin intermediul cererii de chemare în judecata a altei persoane nu se poate obtine introducerea în proces a unui nou pârât, ci potrivit art. 57 C.pr.civ., trebuie sa fie vorba despre un tert care ar putea sa formuleze aceleasi pretentii ca si reclamantul, or, în cauza, calitatea intervenientilor este una de pârâti, acestia fiind posesorii imobilului ce face obiectul revendicarii.
Intervenientii chemati în aceasta calitate în proces nu pretind aceleasi drepturi ca si reclamanta, în realitate acestia sunt chemati sa-si apere dreptul, pozitia acestora este de parte potrivnica si rezulta din contradictorialitatea procesului.
Inadmisibilitatea cererii de interventie, în masura în care s-ar considera ca este, totusi, o cerere admisibila potrivit art. 57 C.pr.civ., rezulta din existenta legii speciale, respectiv a Legii nr.10/2001 si în raport de Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, data în recurs în interesul legii.
În cauza de fata s-a solicitat restituirea unui imobil preluat în temeiul Decretului nr.223/1974, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor Legii nr.10/2001, cu alte cuvinte, imobilul face obiectul unei legii speciale de reparatie.
În consecinta, în cauza, devin aplicabile dispozitiile art. 6 alin.2 din Legea nr.213/1998 si art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, ceea ce atrage inadmisibilitatea formularii unei actiuni întemeiata pe dispozitiile art.480 Cod civil, atâta vreme cât partea reclamanta nu a dovedit ca a urmat procedura speciala prevazuta de Legea nr.10/2001, aceasta lege reglementând posibilitatea acordarii masurilor reparatorii, în cauza, potrivit legii speciale, se putea dispune restituirea în natura a imobilului, acesta aflându-se în proprietatea statului.
Analizând decizia recurata prin prisma si în limita criticilor formulate de recurenta, Curtea constata ca recursul declarat de reclamanta este fondat pentru considerentele care urmeaza:
Instanta de apel a pronuntat o hotarâre contradictorie, care nu permite exercitarea controlului judiciar, având în vedere ca în considerente apare solutionata prin admiterea exceptiei inadmisibilitatii atât cererea de interventie cât si actiunea în revendicare, iar în dispozitiv apare respinsa ca inadmisibila doar cererea de interventie, fiind mentinuta solutia pronuntata de prima instanta cu privire la celelalte cereri care au facut obiectul judecatii primei instante (deci si a actiunii în revendicare). De aceea se impune, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ., casarea hotarârii instantei de apel, deoarece în dispozitivul hotarârii care intra în puterea lucrului judecat, nu se reflecta modul de solutionare a actiunii în revendicare astfel cum este explicat în considerente.
