Potrivit art. 108 alin. 1 Codul muncii, “răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei..”.
în situaţia în care au trecut mai mult de 3 ani de la data producerii pagubei, răspunderea materială nu mai poate fi angajată de către unitate.
(Secţia a III-a civilă, decizia nr. 837/15.09.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 2.822/7.12.1994, Judecătoria Tumu Măgurele a admis contestaţia formulată de contestatorul F.R. împotriva deciziei nr. 7/25.02.1994, emisă de intimata S.C. “C” – SA. pentru imputarea sumei de 95.183 lei, a anulat decizia susmenţionată şi a exonerat de plata sumei pe contestator.
în cuprinsul deciziei nu s-a precizat data producerii pagubei, iar din probele administrate rezultă că aceasta s-a produs în anul 1989, data de ia care a trecut mai mult de 3 ani, pentru a se mai putea angaja răspunderea materială.
Prin decizia civilă nr. 522/4.04.1995 a Tribunalului Teleorman s-a respins apelul intimatei, ca nefondat.
împotriva deciziei s-a formulat recurs de către intimată, prin care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Din chiar motivarea recursului rezultă că bunul a cărei contravaloare a fost imputată contestatorului a dispărut în luna decembrie 1989.
Potrivit dispoziţiilor art. 108 Codul muncii, răspunderea materială pentru paguba cauzată unităţii poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei.
în speţă, paguba s-a produs în luna decembrie 1989 şi a fost constatată la 25.02.1994, cu mult peste termenul de 3 ani, prevăzut de lege, situaţie în care, fiind decăzută din termen, unitatea nu mai putea să angajeze răspunderea materială a persoanei vinovate de dispariţia bunului.
Faţă de această situaţie, cercetarea fondului pretenţiei devine inutilă.
Conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
